Un gind? oO

Haha .. atât eşti de dulcică,
Zâmbesc într-una.
Pe năsuc te ţuc şi poate fisa-ţi pică
Era o glumă.

M-ai încuiat şi-ţi port pică,
Că nu m-am prins şi la o adică
O să mă răzbun cu o dulceaţă
Cum nu ai mai pomenit în viaţă

Năsucul nu-mi mai rămane bosumflat,
De indată ce răzând mi l-ai pupat.
Am lăsat garda jos şi m-ai împuns
Dar platoşa încă nu mi-ai străpuns.

Să nu faci buzică!
Ridică sus armura!
În versuri să-mi ţii pică!
Că-ncepe tevatura...

Păzea deci, măi bădie,
Ţi-ai dat foc la pălarie!
Sunt gogoaşa înfuriată,
De tine deloc speriată !

Te aştept la cotitură,
Să vezi neică, tevatură:
Ca nişte zmei ne-om bate,
Dimineaţa şi pe-nserate.

Gândeam devreme că eşti balanţă,...sau leoaică...
Dar nu credeam să fii aşa zmeoaică.
Mai ştiu că ai o inimă atât de bună
Nu va avea putere, în veci, să mă răpună.

Ca zodie, eu sunt fecioară
Şi-mi apăr rima, ca o cioară
Puii, croncănind că sunt frumoşi!
La revedre, să ne scriem sănătoşi

Ca zodie eu sunt ``uimit``
Ce-ati mai scris cat am lipsit
Va felicit copilasi
Rubinel, ziceai ceva de naşi?

Naşul ce ti l-ai gasit
Fie la noi bine venit.
Dialogu-i ca gradina,
Infloreste de-i uzi radacina.

Ce surpriză plăcută am avut
Când pe forum, danul a apărut!
Şi am simtit că pe undeva
Trebuie să zic : ”Aşa cevaaa” !

Mi-ai zidit iubirea în tăcere
Ca pe Ana în trup de mânăstire,
Dincolo de oscilaţiile din vrere.
De-atunci încerc să râd în neştire,
Să uit cât de mult îmi lipseşti.
Mă strâng ziduri de convenţii,
Cenzuri obscure şi nefireşti
Îmi opresc brusc, orice intenţii.
Pune-ţi palma pe zidul care ne desparte
Să-mi auzi inima, aripă flămândă
De zbor, prin spaţii largi şi sparte
De-o lumină ce fuse prea plăpândă.
De-o simţi prin palmă, murmur zis
Ce-ajunge ca o sferă imperfectă
La tine, în sufletul-ţi acum,inchis,
Iubirea mea va deveni şi predilectă.

Sunt zambitor ca Smiley
nemuritor ca Halley...
dar cat oi mai trai...
melcutul voi iubi...!


(fragment din Cantecele Romanilor, pag. 23)

Zodia,.... cea cu pricina,
E acea care poartă vina.
Fecioară care poartă trene,
Zămislită expre pentru catrene.

Ca să-mi imaginez peisagistica
Aş încerca in pictură prima oară,
Fecioară sfioasă a picta
Şi nicidecum un pui de cioară.

Mă bucur să mai am un adversar
Şi sunt silit acum s-arunc cu zarul
Ca să aleg pe al catrenelor Caesar.
Pentru răspuns, zile perechi să-nţes tot calendarul.

Ia vezi kaiu,
Ca-s si eu pe-aici..
te citesc , mai scriu si ma gandesc,
cum sa fac sa te-ncotzopenesc
Si la alte topicuri de-aci!

Bine faci valle, că-l îndemni pe kaiu
Să mai schimbe locul în care el scrie
Forumul are multe topice şi nu-i raiu
Doar cel numit cu inspiraţie, "ganduri",
Şi prin alte rubrici de o vrea, o scrie:
Cu dragoste, rânduri peste rănduri.

Las imaginaţiei tale îndemnul
Să se desfăsoare larg, cum vrea,
Eu o să aştept cuminte semnul,
Că mi-ai facut portretul saftea:)

Melcul îţi face o plecăciune,
Pentru ce i-ai scris şi se aprinde
Ca de la foc, un mort taciune,
Când emoţia inimioara i-o cuprinde.

Incompatibilitate,

Vremea soarelui a trecut. Toamna calcă desculţă pe tărâmurile noastre.
În urma unui curajos tur de cumpărături am redimensionat şi adecvat tinuta pentru anotimpul ce va urma. Stau şi-mi evaluez marfa. Un blue-jeans albastru închis aşa cum purtam în tinereţe, o geacă din blug, deasemeni bleumarin, un tricou in doua culori maro-crem, dintr-un material care se mulează pe corp şi pe care este tiparită cu litere mari lozinca „I AM NOT ANTI-SOCIAL SOCIETY IS ANTI-ME!”. Cunoştinţele mele de limba engleză mă trădează din nou aşa că las traducerea pe seama intuiţiei. Promiţător nu?
Aceste lucruri mi-au plăcut, pe acestea le-am luat.
Mă îmbrac şi privesc în oglindă. Schitez un zâmbet în colţil gurii şi suflu o suviţă de păr căzută din claia mai crescută ca de obicei. Mi-ar sta bine lângă o codană cu 10 ani mai tânără.
Dar nu. Probabil nu voi purta niciodată aceasta nouă tinută. Deschid şifonierul şi-mi aleg una din cămăşile mele crem cu mânecă lungă şi veşnicul meu sacou de velur.
Reevaluez.
Ăsta sunt!

Sunt de felul meu impulsivă, reacţionez din cauza asta, la situaţii diverse, total altfel decât în cazul în care aş sta mai intâi să-mi cântăresc gândurile.
Cuvintele au două sensuri, două tăişuri şi sunt arme de temut care te rănesc pe tine insăţi dacă nu le mânuieşti cu înţelepciune.
O glumă, pe care o crezi simplă, poate complica o relaţie, când ea pică ca şi cum ai incerca sa presezi şi controlezi acţiunile unui prieten, ca şi cum l-ai privi cu neîncredre şi l-ai suspecta de neloialitate.
Alteori, afirmi ceva fără să gândesti că persoana care te citeşte s-ar putea simţi vizată şi atacată.
Ceri scuze, incerci explicaţii, dar răul e facut.
Noroc că timpul şterge aproape tot...dar rămane undeva întotdeauna o cicatrice, un semn de îndoială.
Asta mi-a venit acum să scriu, tot dintr-un impuls şi vă rog nu căutaţi sensuri malefice şi ascunse în spatele cuvintelor mele,pe care le risipesc fără economie.
Ieri m-am simţit minţită, azi încerc să uit asta, să îmi spun că m-am îmşelat.

E greu să spui adevărul în faţă
Dar mai greu uneori, să il primeşti.
Prietenia nu întotdeaua te răsfaţă,
Şi-ar fi bine să ştii s-o preţuieşti.

Încerc prieteni, să vă mulţumesc
Pentru sinceritate şi empatie
Că mă acceptaţi şi vă privesc
Cu aceiaşi înţelegere şi simpatie.

Probabil nu m-am exprimat corect,
Sau poate tu ai înţeles greşit aspectul.
Eu pun, în orişice catren al meu, respect.
Fecioară, în rime, ţi-am descris portretul.
Eu stau acum şi mă întreb,... aşa ..
De unde până unde... „de saftea”?

"Aş încerca in pictură prima oară, Fecioară sfioasă a picta"
(aşa cum eu te văd - am scris)
Şi nicidecum un pui de cioară.
(aşa cum zodia în kaiu vi - ai descris)

"Safteaua" e ca nuca în perete,
C-am scris aşa, cam am regrete
Folosit-o-am doar pentru rimă,
Consider-o licenţă, nu o crimă.

Mersi pentru portret, dragă
Şi că mă vezi ca pe o fragă,
În a ta încercare de pictură,
Nu mă descrii ca pe-o murătură

CÂRTIŢA
Prieteni, nu v-am văzut.
M-a smintit o falsă lumină,
În care orbeşte am crezut.
FERIGA
Pentru c-a şezut
În buchetul cu garoafe
Floare, s-a crezut.
MELCUL
De pe buştean a căzut,
Când încercând să zboare,
Vultur, s-a crezut.
De PIATRA
n-a durut,
Când s-a dovedit a nu avea valoarea
În care a crezut.
PĂTRUNJELUL
Vanitatea l-a pierdut:
Că-i cumpărat la grămadă,
Niciodată n-a crezut.

Ciobanul are linişte-n cuget
Nu mai aude al vacii muget,
Că baciul ciurdei, şugubăţ
Vine cu pielea ei, pe băţ

Pe unde umbli kaiu oare,
Că degetele pe taste nu ţii?
Să fie netul ala care-ţi moare,
Sau nu mai ai chef de poezii?

Dar răbdare, că şi-aşa,
Umplutam pagini una dupa alta:
Tu mai belicos ca paşa,
Eu călare ca un cavaler de Malta