Un gind? oO

Am scris ieri aici la ginduri cu mânie, mânie care îşi dă mâna deseoori cu necugetarea si prostia, cu neputinţa de judeca cu calm si logică.
Azi am învăţat ceva care mă va ajuta ca pe viitor să fiu mai puţin vulcanică şi neponderată.
Am învăţat azi sa nu judec oamenii pripit dupa criterii subiective, am invăţat că făcând unele poveşti aşa zise cu tâlc, pot jigni oamenii pe care îi respect si îi iubesc şi din cauza nechibzinţei mele de moment, nici nu imi dau seama măcar de răul facut.
Azi am învăţat ce înseamnă să ai încredere în omul care iţi stă alături chiar şi când îl superi.
Multumesc OMULE care mă cerţi şi apoi mă ierţi.

Multumesc pentru poezia postată de tine, am citit-o cu atenţie.

superfluu,m-am gandit mult....
si m-am legat de ideea furnicii....
furnica...hmmm... e mereu iubita si respectata...
te-ai gandit macar un pic la soarta unei efemeride....?
cea care are aripi lucitoare... cea care se imprastie..
cea care e mereu vesela...
seara,seara ai vazut vreodata o efemerida?
care a luat o graunta....dar care nu a stiut sa se bucure de ea?
seara o efemerida e trista
are aripile frante...
si atat...
nici urma de graunta...
e pe undeva la furnica...
care e mult mai castigata...
si cred eu din tot sufletul ca are zambetul pe buze

si pana la urma...
furnica e cea care are lumea la picioare...
despre efemerida prea putini or sa isi aminteasca...
efemerida e ... efemera,nu?

iubesc faptul ca macar pentru o zi ma simt furnica.....
iubesc faptul ca, asa cum iimi place sa cred, in alta viata am fost magar...
iubesc ca sunt femeie, desi regretul vietii mele e ca nu m-a nascut mama baiat...
iubesc oamenii...
imi iubesc prietenii... imi iubesc dusmanii...
iubesc florile, animalele, fiecare vietate, obiect sau amanunt....
iubesc tot ce ma inconjoara, fiecare secunda a vietii mele....
iubesc tot ce regret si................fiecare speranta.....................
iubesc STATORNICIA...
iubesc clipa cand am facut parte din viata cuiva.....
in viata asta atat de scurta...................................
IUBESC................................ si nu vreau nimic in schimb......................
........................................................................................................

Te ador cand soarele rasare
Si-mi fura visele de-amor,
Te ador in orice clipa si suflare
Ce-mi arde sufletul de dor.

Te ador cand noaptea cerne stele
Si vantu aduna nori pe cer,
Te ador in toate gandurile mele
Si-n lacrimile ce nu pier..

Te ador cand marea-si plange malul
In fiecare molecula de nisip,
Te ador si cand uitarea-si pune voalul
Iar pleoapele nu pot sa-mi mai ridic.

Te ador si in trecut si in prezent
Poate-ai uitat, sau poate nu ti-am spus,
Cu fiecare zi cand mi-esti absent
Te ador iubitul meu, mai mult!

Hai, mai dansează o dată cu mine
Înainte ca să pleci.
Vor fi serile reci,
Când voi rămâne fără tine,
Dar eu ştiu că-ţi va fi bine.

Zâmbesc deşi îmi vine a plânge,
Încerc să mă abţin
Hai să bem un vin,
Să ne răscolească prin sânge,
Şi ia-mi mâna de-o strânge.

Drum bun şi cu mult soare,
Să ajungi cu bine,
Nu gândi la mine,
Că inima-mi bate şi doare.
Voi aştepta cu multă răbdare.

Se strecoară toamna prin ierbi,
Ca un tigru suplu, zilele trec,
Prin poiene boncăluesc iar cerbi,
Noaptea, greierii să cânte se-ntrec

E încă august pe toate stăpân,
Dar se simte prin aer o boare,
Norii adesea pe ceruri rămân,
Ca o umbră care încă nu doare.

În amurg rubiniu, tremură o stea,
În abisul bolţii e gata să cadă,
Îi simt parcă zborul, în inima mea,
Ca pe un fulg din viitoarea zăpadă.

August abia a incept superfluu,
Amurg rubiniu sau cum zicea poetu`
``Amurg de toamna violet,
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet.`

Stiu ca am fost alambicat,
Si forumul la-am neglijat,
Promit sa ma `adun`
Am atetea...sa va spun...

precum licuricii poeziile se strecoară printre pietre,
urcă piscuri asemeni caprelor negre
înoată ca peştii în tăcere
şi zboară cînd devin păsări

eu am prins cîteva şi le-am pus în formol
poezii moarte de culoare ciudată
ridic borcanul şi în lumină
sclipesc

dacă aş ţine poeziile într-un acvariu
dacă aş putea să le înmulţesc
le-aş hrăni cu sentimentele mele

uneori aş lăsa cîte una să fugă
să înoate
sau să zboare
şi m-aş simţi liber...

Diminetsi senine..... diminetsi aici,cu voi,cu prietenii mei...impartim zambete,bem o cafea,gandurile dintre noi sunt calde si curate....
e bine! e atat de bine!
e locul la care nu vreu sa renunt,e locul unde vin mereu cu drag...... e bine,e ''acasa''!
sa aveti o saptamana minunata! si sa nu uitati sa zambiti!

La randul meu, ma simt f bine aici, unde imi e draga toata lumea.Sunt ca o obisnuita a unui club in care s-au selectat membrii dupa criterii discrete, prin fire nevazute de amicitie, afinitati comune si compatibilitate.
O gradina pe a carei alee ma plimb in fiecare zi cu bucuria unui om care se poate exprima necenzurat.
Fiecare din noi, o culoare in armonie cu celelalte, dar mereu in miscare , intr-o dinamica subtila a sentimentelor

Sorb negrul cafelei ramse din noapte,
Franturi de ganduri, franturi de soapte.
Ma-ntorc acolo unde stiu ca va gasesc,
Stii desigur ce fac, zambesc si multumesc.

În zaţul ceştii eu ţi-am ghicit,
Că te vei bucura neîncetat
De prieteni,aci pe RT_chat.
Am spus adevărul, n-am minţit:

Te-nconjoară codane şi domniţe,
Calăuze,cavaleri şi trecători,
Ce-ascultă si muzică adeseori.
Spune asta, bolovanul cel cu fiţe!

Da, corect le zici rubin,
Ma bucur des de-al meu destin.
Calauze, cavaleri si trecatori?
Zambesc, desi ma trec fiori.

Stii cum este deseori,
Trecatorii ca si muritorii,
Isi dau cu talc, se parfumeaza,
Se imbraca si asa devin treptat
Ceea ce nu sunt de fapt.

Casa RT este deschisa,
Muzica este servita,
Mic dejun sau cina tarzie,
Tuturor bine sa le fie.

Trecătorii sunt trecători,
Ne supără sau ne dau fiori,
Cum apar, aşa ei să se şi ducă,
Dacă să facă-un cheag, n-apucă.
Se face doar o selecţie bună,
Cu cei ce rămân aici impreună,
Cu acelaşi trăiri, mentalitate,
Oameni de bine şi de calitate.

De dragul meu, cam sfârâi din călcâie,
Cu mine ai vrea să stai mereu de vorbă,
Iţi sunt ca leuşteanul nelipsit din ciorbă,
Tu mi-esti însă ca zeama de lămâie

Zambete de dimineatsa,
Clipe cand astept cafeaua,
M-am trezit in alta viata,
Sunt curata..... sunt ca neaua.....


Zambetele sunt o mie,
Cana s-a mai indulcit,
Ma gandesc cu bucurie,
La apus.... la rasarit!

1. Să nu faci presupuneri.
Să nu faci nimic pe baza presupunerilor. Dacă ai DUBII, lămureşte-le. Dacă SUSPECTEZI, întreabă. Presupunerile te determină să inventezi scenarii uneori incredibile care nu fac decât să-ţi învenineze sufletul şi care nu au BAZĂ REALĂ.

2. Respectă-ţi cuvântul.
Ceea ce iese din gura ta reprezintă ceea ce eşti tu. Dacă nu respecţi ceea ce spui, nu te respecţi pe tine însuţi, iar dacă nu te respecţi nici nu te iubeşti. A-ţi respecta cuvântul înseamnă a fi coerent cu ceea ce gândeşti şi cu ceea ce faci. Astfel eşti autentic şi asta te face respectabil în faţa ta şi a celorlalţi.

3. Fă întotdeauna totul cât se poate de bine.
Dacă faci totul cât poţi de bine, nu vei regreta şi nu-ţi vei reproşa niciodată nimic.

4. Nu lua NIMIC personal.
Nici cea mai gravă OFENSĂ. Nici cea mai rea RUŞINE. Nici cea mai adâncă RANĂ. Pe cât de mult vrea cineva să-ţi facă rău, pe atât de mult rău îşi va face sieşi. Dar problema este a lui, nu a ta.

Spal covoare, beau cafea,
Hai si_o bere (cand s_o putea)
Fac mancaruri tzaranesti,
Mama_masiii.Tot sa traiesti!!!

E o încântare când te citesc
Cum bei cafele si găteşti
Şi te-admir, deci nu glumesc,
Că te bucuri ce trăiesti!

Se zice ca o lacrima este egalul unui sentiment pur si adevarat, iar suma lacrimilor varsate inseamna dragoste adevarata. Nu oricine are curaj sa planga, nu oricine are curaj sa priveasca singur rasaritul cu gandul la persoana iubita, nu oricine stie sa iubeasca si nu oricine stie sa accepte dragostea primita. Nu iti trebuie talent sa detii aceste calitati si nici noroc, trebuie sa ai acel ceva in tine, acel ceva ce te face sa simti sentimentul la maxim. Unei frunze, ii ia un timp sa isi schimbe culoarea, de la verde la acel portocaliu superb ori caramiziu, pe care majoritatea il adora in zilele frumoase de toamna. Sufletul unui om, este asemenea unei frunze, ii trebuie un timp sa se coaca, sa se formeze si sa ofere aceea dragoste pura; si o face datorita soarelui stralucitor din viata fiecaruia. Faptul ca frunzele sunt de mai multe tipuri, arata ca si sufletele oamenilor sunt diferite, unele ofera dragoste mai repede, altele mai greu, depinde de stralucirea soarelui. Timpul este liberul arbitru din viata noastra, el ne ofera sansa sa iubim, sa fim iubiti, sa oferim blandete, sa ne bucuram de misterul dragostei. Probabil ca daca timpul nu ne-ar provoca, totul ar fi simplu si fara rost. Viata ar fi plictisitoare fara provocari. Multi dintre noi am iubit, iubim, sau vom iubi. Nimeni nu scapa. Nimeni nu poate fugi din calea dragostei. Timpul nu te lasa sa parasesti aceasta lume fara sa versi o lacrima din dragoste.............Lacrimile sunt perlele unui suflet sensibil. iubitor, rabdator.....dar putini stiu sa le aprecieze adevarata valoare.....si uneori nici nu este nevoie....ORICUM ELE SUNT INESTIMABILE..

As vrea sa fiu o pasare,
Dar una calatoare
Sa pot sa zbor in lumea mea
Sa mi se piarda urma-n zare,
Sa uit ca viata este grea.

As vrea sa ajung pe alt taram
Unde visele sunt realitate,
iar soarta pot sa o daram
Unde nu exista moarte.

As vrea sa uit de-ntreaga omenire
Caci este rea si egoista,
visez un strop de fericire,
Dar fericirea nu exista.

Prima lege : “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite."
Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare;toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal.

A doua lege : “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla."
Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici detaliul cel mai nesemnificativ..)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU! Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt cele care ne sunt necesare... cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

A treia lege : “Orice moment in care se incepe este momentul corect”.
Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou (bun sau rau...) sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

A patra lege : “Cand ceva se termina, se termina."
Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Nimic nu este intamplator .... “nici un fulg de zapada nu cade niciodata ..in locul gresit"....

Masina iar pe dreapta eu am tras,
Respir putin facand un mic popas,
Imi dau si eu o clipa de ragaz,
Un gand curat sa pot aici sa las.

De dimineata fata mi-am spalat
Si in oglinda am zarit un chip ciudat,
Sigur avea nevoie de un fard,
Dar unde l-am lasat am si uitat.

Apoi am inceput o noua zi,
Ma-nchin si multumesc c-o pot trai,
Cu bune , rele, toate ce vor fi,
Cu fapte sumbre sau minunatii.

Alerg pe drum, dar le privesc pe toate,
Vad trecatori...mai vad si calitate,
Multimea ce-anevoie viata poate,
Ca pe o cruce sa o duca-n spate.

Sunt oameni ce gonesc ca nu au timp,
Nu trebuie priviti ca inamic,
Sunt oameni care nu fac mai nimic
Si retraiesc acelasi anotimp.

Pornit-am iarasi astazi din antreu,
Ma bate-un gand, desi e tare greu,
As vrea sa am un avion al meu,
Sa vad doar frumusetea cerului mereu.

O zi curată de mamă şi soţie,
Ce se neglijează uneori pe sine,
Să fie celor din jur mai bine,
Dar in sine, are o tinereţe vie.

Deschisă spre lume, priveşte optimistă,
Cum în furnicarul străzii, trecătorii
Au ca ea,o zi mai bună, sau mai tristă,
Oameni obisnuiţi,anonimi sau chiar notorii.

Nimic din ei nu ii trezeşte suspiciunea,
Nu-i priveşte ca pe potenţiali duşmani,
Le simte calitatea dar si slabiciunea
De ar fi asemeni ei, poate prea umani.