Un gind? oO

Ia să pun de-o plămădeală
Din cuvinte la îngrămădeală,
Pentru valle, că-i pofticioasă
Să-i fac o gogoaşă cleioasă!

Esti hazlie, bata-te-ar vina:)
Du-te repede si cerne faina,
Fa-mi gogoasa infuriata,
Nu-s gravida, zau! Sunt...nemancataaaa!!!!

Am uitat sa iti spun,
Ca la Eliza-n oras,
E``gogoasa-n drum``
De unde o cumperi, mintenas!

În gogoşi am devenit expertă
Rotunde, parfumate, fac si eu, în fine
Bune de expus şi pe o copertă
De carte de bucate pentru gospodine.

Gogoşi am mâncat la rândul meu,
Unele goale, altele cu gem umplute,
După cum le-am căpătat şi eu
Ce la cei ce spun vrute şi nevrute.

sic!
Eu am mancat si papara,
atat de multa cat faci tu ardei umpluti intr-o vara:))
Gogosica e-un deliciu!
Numai mie da-mi te rog, la restul.......ciu-ciu:))))))

Am facut ardei umpluţi, grămadă,
După cum e pofta jumătăţii mele.
Îl ascult şi să nu stau de sfadă,
Mă supun şi-i fac şi merdenele.

Soarta mă facu si gospodină
Deşi nu duc o viaţă anodină.
Mai citesc, mai scriu, visez
Cu voi, prieteni, mă distrez.

Mi-am lăsat în urmă meseria,
Ce era pe timpuri biologia.
Pe undeva încă mă bantuie regretul
Dar astăzi altul îmi e concretul.

Jumătate pensionar, jumatate funcţionar,
Jumătate zburător, plâng codanele de dor.
Jumătate om cinstit, nici prea sincer, nici mincinos vestit
Păcatul ăsta este dureros. Dar tu să ştii!... Când mint, eu mint frumos.
Jumătate,.... lujer stingher în raza lunii, dar ridicat printre petunii.
Iar altă jumătate, (cea mai mare), admirator apusului de soare.
Jumătate , drog la o cafea. Presimt că asta-i jumătatea ta.
Şi dacă stai şi le socoate, din toate am o jumătate.

Nu aştepta răspunsuri sau email-uri!
Deoarece îmi merge netul în valuri.

Răspunsul îmi fu lămuritor
Chiar de nimic nu am cerut
Astept însă poemul următor,
Care va urma din câte-am priceput.

E-mail, ale căi de comunicare?
Nici gand la mine, de aşa miscare.

Pe spate-mi trece un fior.
Am net la 3 minute .
Şi mă oftic frăguţo...parcă mor.
Aveam chef de dispute.

Te inţeleg prea bine kaiu
E rău când nu merge netul
Dar să fie nu mai ăsta baiul:
Nu te certa, fă doar pe şiretul:)

Făcut-am sesizare ca orice bun client
Să vină cineva ca să repare „internetul”
Şi a venit reprezentantul c-un patent,
Ca să constate că vina o poartă doar echipamentul.

Acum eu funcţionez intermitent.
Mă conectez/deconectez în oricare moment.
Şi mă gândesc... mai bine ar fi, normal
Ca să postez o filă de jurnal.

Indubitabil astăzi a fost o zi de toamnă adevărată. Timpul schimbător m-a făcut să ies, să-mi beau cafeaua în centrul oraşului.
Trec în grabă pe lângă "Ceas". Simbolul Brăilei, parcă desprins dintr-o lume fantastică, gravează imaginea de oraş vechi.
La cafeneaua „Antic” mă întâmpină un aer tineresc. La o masa, cateva codane işi destăinuiesc întâmplările. Una din codane purtând o pereche de bluejeans cu talia scurtă, etalează prin spătarul scaunului o bună parte din posterior, ceea ce mi-a întărit convingerea că orice piesă vestimentară purtată cum trebuie, devine modă.. La o altă masă un tip „laios” îsi flutură pletele peste o ceaşcă de cafea servită de curând.
Am cerut şi eu o ceaşcă şi pe ritmul unei melodii cântate de „Iris şi Felicia Filip” sorb licoarea mult dorită.
Brăila păstrează incă un parfum de romantism.
Vă salut! kaiman

Netul tău, bătu-l-ar vina,
Îmi face pielea ca găina
Gândind ca te va împiedica
Să-mi mai scrii câte ceva.

Fă-i ceva ceva,dă-i una cu patentul
Să te lase să-ţi manifeşti talentul,
Să pot şi eu la rândul meu
Să mi-l exprim pe-al meu.

Brăila e un oraş ce imi trezeşte
Amintiri multe din copilărie
Mirosul minunat din port a peşte,
Grădina mare, poligonul, casa cu stafii
Lacul sărat, ceasul şi încă ce-o mai fi.

Dintre toti sorii din lume
Doar de unul mă simt luminată
Doar unul îmi preface în dune
Nisipul clipelor, căteodată.

Un singur soare am sărutat,
Buzele arzându-mi cuvintele
Cu care spre el m-am înălţat
Spre miezul lui, fierbintele.

Bună dimineaţa! Pregătit-am amară o cafea.
Găsesc aici pe cineva... să-i dea dulceaţă?

"Fă-i ceva ceva,dă-i una cu patentul
Să te lase să-ţi manifeşti talentul,
Să pot şi eu la rândul meu
Să mi-l exprim pe-al meu."

Catrenul tău la sufleţel m-a uns.
Acum eu sunt dator cu un răspuns.
Doar unu-i talentat în versuri şi rime a încondeia
Şi mă gândesc că nu sunt eu acela.

Dacă îţi va facea placere,
Îţi pun în amaruia cafeluţă,
Pe lângă zahăr şi-o frăguţă.
Apoi bea-o, cum inima-ţi cere.

Dă-le-n colo de supărări
Ne-om scrie când om putea,
Plutind pe-a rimelor cărări,
Adăugând cerului încă o stea.

Nu e vorba de talente acum,
Ci de placerea de a scrie,
Săpăm cu înţelegere un drum,
Şi spre-o comunicare vie

Postez cu emoţie aceasta poezie scrisă de o buna prietenă, floare aleasă:

Ştiu că nu fac bine,
C-o să pier în iad
Dar eu ţin mult la tine,
De dorul tău mă ard.

Mi-e dor de tine,
Dar tu nu simţi nimic,
Indiferent ce-aş spune,
Tu taci, taci chitic

Toamnă rugine şi cu început de brumă
Spre visare mă îndeamnă, mă îndrumă
Să las să fugă ale mele ganduri
Şi prin codrii si prin Crânguri

Stiu că atunci când sunt…
Te trec fioare.
Şi cânt îţi scriu un rănd...
Te înmoi de la picioare.

În schimb, prinde de veste
Nu am ce să-ţi ofer
Drept mărturie îmi este
Şi Soarele din cer.

Şi tac chitic căci ţin într-o mînă,
Strânsă puternic, inima mea.
Iar în cealaltă o felie din lună.
Tu, poate, întreg universul l-ai vrea.

Ai făcut un potpuriu
Din tot ce azi am scris.
Îmi fuse pixul cam zurliu
Când gândul l-am descris.

Şi nu-s deloc înfiorată,
Nici genunchii nu se-nmoaie
Chiar de te citesc îndată
Ce postezi pe roza foaie.