Un gind? oO

Povestea mea incepe acum doi sau trei ani,cand invitata fiind la o familie de Craciun m-am trezit intr-o mare dilema.Celor mari le-am pregatit eu cate o mica atentie,stiam asa cam ce le-ar face placere,dar ei...celei mici ma tot gandeam ce sa-i iau?O copila de 5-6 anisori care avea cam tot ce-si dorea si papusi si rochite si dulciuri si joculete... Imi amintesc ca ma plimbam prin magazine si nu reuseam sa ma hotarasc.Intr-un final am gasit o masuta de biliard(joc),m-am gandit,e perfecta mai ales ca ar fi avut si cu cine sa se joace.Zis si facut,Mosul i-a adus acea masuta,bucuroasa fetita, cat am stat acolo s-au jucat,bucuroasa si eu ca i-a placut.Anul acesta ingerasul meu si-a dorit printre altele si o masuta de biliard,a primit una din celelalte jucarii cu promisiunea ca vor veni si celelate jucarii, rand pe rand.A fost multumit.Aseara,sarbatoream asa cum orice crestin sarbatoreste Craciunul,la masa alaturi de cei dragi.Mosul si-a facut iar aparitia si ce credeti voi ca i-a adus ingerasului meu?O masuta de biliard...Uimire in ochii mei,explic...bucurie in ochii celor care s-au gandit sa faca darul respectiv,bucurie in ochii copilului...

Stiti...am auzit de mii de ori replica:daruieste si vei primi inapoi ceea ce daruiesti,niciodata insa aceasta replica n-a avut conotatia din acest an.
Am condus musafirii si am ramas pe ganduri...
Si acum cand scriu randurile acestea privesc catre copilas,se joaca fericit,merg si eu sa ne jucam impreuna.
Va pup si va doresc ca astfel de bucurii sa le traiti si voi.



P.S. Nimic nu-i intamplator pe lumea asta(tema pentru acasa)
Craciun Fericit!

Ce aş mai putea să-ţi spun
În noaptea asta înnourată,
Ce poveste, ca lacrima curată,
Venind la tine, cu gândul bun?

Tu doar mă ştii bine cum sunt:
Uneori învolburată, mă-ncearcă
Cu toată povara ei, tristeţea parcă,
Căteodată îţi vorbesc prea mult.

De-mi depăn fuiorul moale
Unui dor mărturisit în grabă,
Sufletul meu nimic nu-ntreabă,
Tăcerii dând dulci târcoale.

E noapte şi-n bradul meu străluceşte
Între cetini, o inimă roşie de catifea,
E atat de caldă şi cred orbeşte în ea
Dar asta face parte din altă poveste.

Petrecerea de Craciun la mine dureaza trei zile. Se incheie pe 27, de Sf Stefan, pentru ca al doilea prenume al fiului meu este acesta.
Au fost trei zile frumoase, Mos Craciun a fost foarte generos cu copiii mei, iar osteneala depusa pentru pregatiri a meritat.
Aseara, brusc, o intamplare neplacuta a curmat petrecerea si totul s-a stins precum flacara unei lumanari: baiatul meu a facut o tampenie specifica varstei. Toata lumea s-a trezit din euforie, iar musafirii au plecat discret, lasand ca lucrurile sa se rezolve in familie. Si s-au rezolvat...
Mi-am terminat treburile si m-am intins in pat, rapusa de oboseala. Nu pot descrie in cuvinte ce am simtit atunci: bucurie, implinire si o mare pace sufleteasca. Am afirmat de atatea ori ca nu stiu ce inseamna fericirea, acum pot sa sustin ca m-am simtit fericita.
Va propun si eu o tema: daruieste si fii bun, indiferent ca e 25 decembrie, 13 august, sau oricare zi a anului. Care-i diferenta?!

Încerc să răspund la ce ai întrebat.
Care e diferenţa?
Păi ideal ar fi să fim buni necondiţionaţi de vreo dată anume, sărbătoare sau eveniment.
Să nu ne arătăm buni numai că aşa e datina, sau ca să căpatăm admiraţia cuiva, sau aprobarea, sau pentru ca aşa ne îndeamnă conştiinţa că e " bine".
Se spune de către cei cinici că omul dăruieşte cu speranţa marturisită sau nu, că va fi răsplatit la rândul lui.
Cu alte cuvinte, " işi vinde" darul pentru a primi o plată: un zâmbet, un alt dar, sau cu scopul de a se gândi despre el că este generos.
Se spune ca iubim adevarat când ne dăruim iubirea fără să aşteptam nimic in schimb de la cel iubit.
Aşa o fi, dar cred că în subconstientul nostru vrem sa ni se raspundă cu aceiaşi iubire ca a noastră, sau măcar un pic.
Mărturisesc că am dăruit fără să astept acel " mulţumesc", dar in sinea mea tot am fost mândră de gestul meu.
Când zâmbeşti cuiva, aştepti ca răspuns, un alt zâmbet, nu o încruntare.
Iubirea pentru părinţi şi pentru copii este cea mai aproape de acea daruire venită dintr-o bunătate , care nu aşteapta recunoştinţă.
Na, că mă dădui destul de înţeleaptă, ca să îndrăznesc să răspund Elizei.
V-am dăruit un gând...daruiţi-mi şi voi unul

Afară aproape că s-a-ntunecat
Dar tot mai aştept din cer un semn.
Timpul ticăie precum cariu-n lemn
În orologiul pe un perete agăţat.

Un fluture de noapte îmi valsează
Între abajurul verde şi o carte,
L-aş prinde, dar nu mă stresează
Cum se roteşte-n cercuri sparte

Curge un gând ca mierea-n faguri
Şi mi-l joc pe-o coală de hârtie.
O aşteptare arde-ncet în praguri
Pentru ninsoarea care o să vie.

M-am tot gandit dupa ce am citit-o pe Eliza care a marturisit ca de Craciun s-a simtit fericita, despre conceptul de fericire.
Sa fie scopul ascuns al trairii noastre, fericirea?
Bruckner se intreaba:"Cum ştii dacă eşti fericit? Cine fixează norma? Dece trebuie să fii fericit? Ce să răspunzi acelora care mărturisesc jalnic că nu reuşesc?"
Ideea de fericire este vagă, există o fericire a acţiunii,una a sufletului şi alta a simţurilor.
Fericirea e un ideal spre care tindem, dar nu suntem siguri niciodată de durata ei.
Când are un caracter de permanenţă discretă pot spune ca îmi crează o stare de multumire de care nu sunt mereu conştientă.
M-am simtit fericită nu neaparat când am căpătat o stare de confort, dar am fost atinsă de ea, când am trăit bucuria unei iubiri, a unei prietenii, când am depaşit suferinţele, plictiseala.
Poţi deveni fericit ca stare, când te simţi liber în interiorul fiinţei tale.
Am mai simţit fericire când am constatat ca nu sunt singură în momentele de cumpănă.
Şi eu am simtit zilele acestea harul fericirii atingându-mă cu aripa sa, când am realizat ca există cineva care îmi înţelege şovăielile, mă acceptă şi ma preţuieşte pentru ce si cum sunt, ma adoră uneori chiar pentru naivitatea mea.
În fiecare zi am să învăţ să îl preţuiesc şi eu pe el, sa îl iubesc, aşa cum mă pricep.
Daca ma întrebi la cine mă refer, înseamnă că nu eşti tu acela.

Pornind de la ce a spus Eliza, aştern si eu un gând.
Fiecare tastă pe care o apăs, e ca o mică daltă cioplind un model simplu în lemnul unei porţi: poarta sufletului meu.
Pe această poartă, de-a lungul vremurilor, au intrat şi ieşit tristeti si bucurii.
Copiii mei sunt acum departe si poarta mea le duce dorul, aşteptandu-i să se întoarcă.
Ce i-aş mai îmbrăţişa... ce sentiment de fericire si împlinire aş avea.
Poarta sufletului meu uneori stă inchisă, alteori se deschide brusc, cu speranţă.
Într-o zi, un călător, mi-a bătut in poartă, i-am deschis-o, dându-i un pahar de apă.
L-a baut, mulţumindu-mi şi mi-a zâmbit...
În zâmbetul lui şi în tristeţea ascunsă în privirea lui am gasit ceva din dorul copiilor mei şi l-am îmbrăţişat ca şi cum i-aş fi îmbraţiţat pe ei, cu aceiaşi curaţenie a gândurilor.
Poate s-a mirat, dar plecând, mi-a spus ca nu va uita niciodată poarta sufletului meu.
Poarta sufletului meu are zăvoare acum.
Doar gândurile copiii mei care sunt departe, o pot sari , venind cu o vorbă bună, alinîndu-mă.
Iar tu călătorule, dacă n-ai uitat drumul, cu un simplu „Bună Ziua” poţi descuia zăvoarele, iar poarta mea se va dechide şi în spatele ei va inflori un cais, chiar de e iarnă.
Tu călătorule ai ceva din cuminţenia copiilor mei, sau doar aşa îmi place să cred, ca să nu mă mai ardă atât de tare departarea lor.
În altă zi, mi-a bătut în poartă o femeie cu părul nins, i-am deschis poarta sufletului în vis, pentru ca ea acolo venise: era mama mea, care nu mai este.
Mi-a spus că mă veghează încă, pe mine şi pe copiii mei.
În incheiere, vă cer iertare pentru ce am scris si vă aştept la poarta mea: vă voi primi cu pâinea vorbelor bune şi sarea zâmbetului meu.

În noaptea aceasta, spre Bobotează
Credinţa veche a românilor e trează:
Fetele de pun sub pernă busuioc sfinţit
Îl vor visa pe acela ce le este sorocit.

La miezul nopţii, în oglindă de vor privi
Pe cel ce le va fi iubit, îl vor putea zări.
Femeile măritate, rotind inelul încetişor,
Vor afla ce le rezervă viaţa în anul viitor.

Superstiţii, unele încă vii, altele pierdute
Unele doar copilăreşti, altele încă crezute
Pe varta ţării noastre, din trecut ne dau ghes:
Tu să le crezi, sau să le ingnori, ai doar de ales

Manipulăm sau suntem manipulaţi zilnic, conştient sau nu.
Executăm o anume presiune psihologică, o influienţare a interlocutorului, de cele mai multe ori, cu cele mai bine intenţii.
Suntem manipulaţi sentimental când ni se dă atenţie mărită, manipulăm când ne arătăm încântaţi, deşi nu simţim aşa.
Ştiu că îmi manipulezi trăirile, când cu vorbe mesteşugite şi clişee, mă faci să cred tot ce îmi spui.
Dar îmi place.
De ce scriu asta aici?
Să vă manipulez, sa vă văd reacţiile: absenţa sau prezenţa lor pe acest forum, pe care cam de mult nimeni nu mai scrie aproape nimic.
Nu ştiu dacă o să obţin un răspuns.

Te citesc intotdeauna cu mare placere rubin si de data asta chiar am simtit nevoia sa iti raspund....Chiar daca suntem singurele care mai scriu pe aici (mie imi place ), eu am sentimentul ca din cand in cand cineva isi mai arunca cate o privire.
Iata punctul meu de vedere: cand stii ca cineva te manipuleaza, presupune sa cunosti destul de bine acea persoana, ca sa iti poti da seama de acest lucru. Apoi e problema ta daca accepti sau nu... Personal, nu am lasat cu buna stiinta sa fiu manipulata, nu zic ca nu mi s-a intamplat asta, ci dimpotriva, cu varf si indesat....
Am preferat insa intotdeauna, atunci cand mi-am agreat interlocutorul, sa fiu sincera, complet deschisa, sa imi expun sentimentele asa cum citesti intr-o carte, cu alte cuvinte "asta sunt si-asa ma cheama", vorba raposatului meu tata. Am daruit intotdeauna incredere si am asteptat sa mi se raspunda la fel, chiar daca,tot constienta fiind, mi-am asumat riscuri.
In momentul in care increderea pe care o acord imi este dezmintita, prefer sa inchid toate caile de comunicare, adica sa dispar ca magarul in ceata.
Ps: de ce mi-e bine azi?

Sunt sigur că vorbiţi despre un concept greşit. Sunt de asemnea sigur că noţiunea pe care vreţi s-o prezentaţi este alta, aceea de "feeling prin corespondenţă". Ori această noţiune nu se poate confunda cu aceea de manipulare. Manipularea reprezintă dirijarea, manevrarea, influienţarea în scopuri proprii, mai precis a te folosi de cineva şi nu văd cine ar face asta şi de ce în corespondenţă. Aici interesul nu este propriu ci unul impersonal pentru a genera starea de bine. Dacă totuşi corespondentele de mai sus au vorbit despre cu totul altceva... să fiu iertat!

Nu e nevoie sa recitesc randurile mele sau ale lui rubin, nici sa consult DEX, pentru a sti ca m-am referit fix la manipulare. Sunt perfect de acord si cu ceea ce numesti tu "feeling prin corespondenta" kaiman_onlyou, totusi noi am exprimat exact ce am avut de zis... Cat despre iertare, nici vorba sa ai vreo vina, de ce nu se fac cat mai multi vinovati sa-si lase gandurile aici?

Au trecut câteva săptămâni bune de când a încetat sarabanda zgomotelor asurzitoare de pocnitori şi artificii, ce anunţau îngânarea anilor 2011 cu 2012. Acum ce să spun? Se mai găseşte câte unul aşa cum este un individ pe la blocurile noastre, care a păstrat un lot destul de consistent de astfel de muniţie artizanală şi pe care o foloseşte taman în miezul nopţii, chipurile să sperie câinii ce latră a pustiu. Promit că într-o noapte am să urmăresc cine este persoana cu aptitudini de hingher.
Carevasăzică, timpul a şters repede de pe lista lui 2012 aproape jumătate de lună, lăsând impresia de vis tulbure de dimineaţă.
Făcând o balantă a anului trecut pot să spun că am adunat cu 43 gânduri bune mai mult decât anul 2010 şi cu 17 gânduri rele mai mult, raportat la acelaşi an. Destul de bine ţinând cont că suntem în plină criză iar modificările stării de rău sunt în progresie geometrică.
Anul 2012 a început aşa tumultuos că nici sfârşitul lumii prognozat de calendarul mayaş nu mă mai sperie. Dar lăsând la o parte temerile începutului de an trăiesc cu bucuria în suflet că viaţa m-a surprins într-o uniune de prieteni noi, „virtuali” e adevărat dar prieteni, întâlniţi pe un portativ unde, după părerea mea, nu poate încăpea vre-un rău....
şi că aştept să cadă câţiva fulgi de nea,...
şi că mai caut cea de-a doua aripă....
şi că....

Aaaaaaa şi încă ceva.... Chris nu ne închide chatul! Dacă noi suntem răi...fii tu bun!

Al vostru Kaiman.

inima ta e plina de durere atunci cand el este trist?

Atunci e Dragoste.
Ii accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul lui de a fi?

Atunci e Dragoste.
Plangi pentru durerea lui ,chiar daca el este puternic?

Atunci e Dragoste.
Ochii lui iti vad adevarata inima, si iti ating sufletul asa de adanc ca te doare?

Atunci e Dragoste.

Ii vei da inima ta, viata ta, moartea ta?

Atunci e Dragoste.
Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim?

De ce Dragostea este tot ce cautam in viata?

Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura?

De ce?

Pentru ca este...Dragoste.

E unul din cele mai liniştitoare, dădătoare de putere, siguranţă si speranţă, sentiment.

Dacă îl ai, dacă îl trăieşti.

Să ai încredere în ceva, sau cineva.Să ai încredere în tine însuţi.

Să simţi că cei dragi sunt alături de tine, că au nevoie de tine, că ei sunt casa ta,casa sufletului.

Că vor fi mereu acolo, alături de tine şi tu de ei, chiar si când eşti departe cu trupul, sau cu gândul.

Nu uiti pe cel de încredere, pentru că îl simti.

Stai la fereastră si priveşti vârtejul de fluturi albi si reci, involbuându-se sub vânt, asezându-se în troiene.

Te uiţi şi devii zăpadă si ger.

Treci în alta dimensiune, lăsând în urma ta căldura venită din încrederea în cei din jurul
tău.

Eu şi tu: zăpadă şi viscol înlănţuiti în dans nebun, ca o fugă din certitudinile zilnice.

Un vis din care ştii că te vei trezi, dar acum, in somnul fugii tale, te cufunzi în o altfel
de încredere.

A venit iarna în toată virtutea ei şi se oţârăşte de pe-acum celor care au ramas nepregatiţi, cu gândul ca aceasta va mai sosi. Cetinel mi-am luat fularul din lână împletit şi fesul alb-gălbui şi am ieşit să descopăr frumuseţea acestui minunat anotimp. La ieşirea din faţa blocului m-a pălit un vânt îngheţat acompaniat de mult vuiet. Am facut câţiva paşi cu intenţia de a face o plimbare pe zăpada dar muşcat în repetate rânduri de suflul rece al vântului am optat pentru o plimbare cu maşina. Ajuns în dreptul acesteia am constat că parbrizul este acoperit de o masa de geaţă. Am luat spata pentru curăţat gheaţa şi rotind prin troianul abia format în jurul maşinii am încercat să curăţ. În manevrele mele făcute în grabă trag de ştergătoare astfel încât să pot elibera mai bine suprafaţa parbrizului de gheaţă. Unul din ştergătoare, îngheţat fiind, se dezlipeşte într-un colţ crescându-mi cu un grad furia. Într-un final reuşesc să termin treaba iar acest lucru îmi smulge un zâmbet răutăcios. Urc. Dau o cheie dar se pare că gerul a fost mai puternic decât a suportat vechimea bateriei. Acest lucru mă face să renunţ şi la varianta de a pleca cu maşina. Aşa că las totul baltă, încui şi trec la prima variantă. Adică o plimbare prin zăpadă. După câţiva paşi făcuţi, frigul îmi intră în oase şi mă gândesc spre o destinatie. E destul de rece afară şi probabil că din această cauză nu găsesc răspuns pentru finalul destinaţiilor mele. Aşa că… fac stanga împrejur şi……. mă întorc acasă. O să ies la noapte.
Ce frumoasă este iarna!

Vă salut ! Al vostru Kaiman.

Murim... ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Magda Isanos

Sub viscol, clinga, cling,
Sunt creanga îngheţată
Care-ţi bate acum în geam,
Dar în ochii tăi să disting
Că m-ai recunoaşte?neam!
Şi mă frâng aşa, deodată.

Am facut azi un exercitiu de imaginatie......m-am gandit ca daca vremea ar fi asa ,ca in aceste zile inca vreo 30-40de luni ,sigur nu as mai apuca sa le traiesc pe toate......
spuneam odata cuiva ,ca iarna eu vegetez..... a ras de mine... si totusi acesta este adevarul......e atat de trist,de intunecat,de gri.....nici macar zapada ,care prin definitie e alba,luminoasa,nu ma face sa vad lucrurile altfel...
ma simt ca in colivie......ma simt inghetata ca ramurile corcodusului ce imi sta de paza la geamul de la bucatarie.....
am deschis azi dulapul de haine
am ales initial un deux-pieces gri perlat,de stofa groasa,am luat cizmele inalte pana la genunchi.....am luat manusile de piele......
am privit apoi pe fereastra,am ras de mine si am ramas in blugii albastrii ,in bocanci si canadiana rosie....la ce bun?probabil ca pentru iarna viitoare o sa scot de pe lista de cumparaturi fustele sau camasile de matase inflorata....asta daca o sa mai am nevoie sa fac cumparaturi si pentru iarna viitoare....
in rest? sunt obosita.... obosita de atata zbatere,uneori fara rost,alteori pentru motive ce nu fac deloc onoare titulaturii de om....
inca mai caut sa inteleg cum de avem vreme pentru ura... cum de nu putem sa facem armele sa taca,pentru ca vorbeste muzica? cum de nu suntem in stare sa il privim pe cel de langa noi cu incredere,sau macar cu buna-vointa?
azi ....gandul zilei pentru mine a fost Paler......
il aduc in dar , pentru voi......

AVEM TIMP

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

OCTAVIAN PALER


Mi-as permite sa subliniez ceva.....



''Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.''


Noapte frumoasa sa aveti! Si ..... sa nu uitati sa zambiti!

Femeie în iarnă, purtând un capushon,
Eşti siluieta străvezie,
Ce-arunci săgeţi, în zări, cu o privire vie,
Dând altă culoare de maron.

Înveşmântată în palton,
Împrăştiind evlavie
Şi-ncorsetată de-un cordon,
Emani putere şi trufie.

Aştepţi în colţul străzii ca pe un peron,
Pe cineva ce va să vie
Şi când îţi vezi alesul domn,
Te spulberi ca o păpădie.

Fraget, cerul ne învârte tandre ninsori
Şi cascade albe de ger aruncă din nori.
Delicat ş-alene, parfum de scorţisoară
Se-nalţă din ceşti cu vin, dulce licoară.

Eu tac, mă uit cum sorbi cu ochii-nchişi
Gingaşa bautură şi-ţi cad stropii încinşi
Pe buzele arcuite şi pe bărbia încăpâţânată.
Stingheră, palma mâinii tale, mâna mea o cată.

E ca un vis această seară blândă, luminată,
Că ne este chiar bine in casa inimilor, curată,
Că în noi, amintirile zumzăie ca albinele în stup
Prin ceara moale,străvezie, din suflet şi din trup

Îmi plimb jucăuş degetele pe a ta faţă,
Iar obrazul neras mi le-nţeapă, agaţă,
Ca şi cum aş traversa o mirişte rugoasă
În picioarele goale, într-o fugă dureroasă.

Îmi rezem arătătorul pe gura ta ca o fântână,
Pe care mă fac doar pentru o clipă, stăpână
Sorbindu-i însetată toată apa iubirii înşelătoare.
Tu sărută-mi palma până-ncepe de mă doare.

Împrumutată de undeva de peste zare,
E ziua tuturor celor adânc îndrăgostiţi:
Le urez să se iubească mereu fericiţi,
Dragostea nu cunoaşte asprele hotare.

E încă iarnă, dar astăzi înfiorate, înfloresc
Topind zăpada, tremurânde inimioare
A unor doamne, domni şi domnişoare.
Le văd şi mi-aş dori să pot să mai iubesc.

Tu, parcă ghicindu-mi astăzi nostalgia.
O bomboană cu şăgălnnicie mi-ai oferit
Şi-n mine sufletul brusc mi-a întinerit,
Aprecindu-ţi gestul, dar mai ales, magia.

De ce tremur ca o frunză
Că tu nu-mi eşti vântul.
De ce mă luminez la faţă
Că doar nu-mi eşti soare.

Stă obrazul o lacrimă s-ascunză,
Răgaz să tac nu-mi dă cuvântul,
Liniştea-n înduplecare se răsfaţă,
Căci aşteptarea mea-i candoare.

Călăuză, iubitor de dune şi de cai verzi,
Te năuceşte pe multe rute de-l urmezi.
Visător, iubitor de vin, dând mirajelor ocol,
De vrea, devine vulpe argintie, pe la pol.