Un gind? oO

La multi ani,celor care astazi isi sarbatoresc ziua de nume! La multi ani,Marin,Marian,Maria,Marina,Mariana!
Sa aveti parte de tot binele din lume! SI SA NU UITATI SA ZAMBITI!

Cifrele au un cod aparte,
De unii, bine cunoscut.
Desigur, pot fi şi sparte
Şi înţelese-n conţinut.

Eu zic că dozecişişapte misterios
Reprezintă un fenomen astral,
Vă spun cât se poate de serios,
Se poate urmari-n naltul sideral.

Sunt fel si fel de cifre-n lume,
Cu ele ne putem juca...
Cifre ce metematica ne spune,
Sau cifre din inima mea...

Despre astral de imi vorbesti,
Sau poate cu ele tu faci glume,
Cu cifre stii sa imi zambesti
Si pentru mine au un nume.

ps: pentru un prieten

am facut mai multe incercari de a intra pe chat prin mibbit si am fost banata prin email opers.
Cine ma poate ajuta sa mi se scoata banul?
Vă multumesc anticipat

Nu te agita prea tare,
De un Ban sau Bum sau Poc.....
Sunt doctori de ``reanimare``,
Ce te resusciteaza pe loc!

Dragă, aşa sunt eu,
Panicată mai mereu.
De exemplu chiar şi-acum
De la un ban, facui bum!

Despre prietenie-am auzit
Pledandu-se adeseori,
De catre oameni care au rostit
Doar vorbe....de al "vorbelor amor".

Vreau sa vorbesc putin acum
Despre prietenia lui rubin cu Bum:
Exemplu de loialitate
La bune, rele si in toate.

E o placere sa ii vezi pe chat
Veseli si exuberanti intotdeauna
Si niciodata unul de altu-abandonat,
Inimi curate ce bat impreuna.

Si drumu-acesta e de necurmat,
Eu cred ca el va dainui mereu,
Exemplu viu ce poate fi urmat,
Asa sa va ajute Dumnezeu!

În seara asta, mă doare capul
Şi nu prea ştiu care e leacul.
Să pun ca valle, cartofi rondele?
Pe fruntea mea, umede şi rotunjele?
Să-mi facă cineva descânt, mai bine,
Poate deochiul se va desprinde,de mine.

In noaptea asta sunt putin confuza
De tot atata bine ce e in jurul meu,
Pe cerul instelat plutesc precum un zmeu,
De sfoara trage-ma in jos tu, calauza...

Pentru ca zborul meu pe cer are directii
Haotice. Si nu vreau mai apoi
Sa nu mai stiu, inainte sau-napoi,
Care imi va fi drumul, fara introspectii...

Eu fost-am o păpădie,
În care a suflat Bădie
Şi-am plutit: fulg uşor,
Până sus la un norişor.

Tu fii de vânt purtată ca un zmeu
Până atingi în zare un curcubeu,
Sau poate chiar aurora boreală,
Şi visarea-ţi va deveni reală.

Nu te lăsa "trasă de sfoară”,
Nici de-o vulpe, bunăoară,
Sau să te ia drept păpădie,
Vreun nene numit „Badie”

Am plutit pe norishori,
Purtata de cate-un zbor,
Dar m-a tras inapoi atza
Si asa m-am dat cu viatza.
Opreste-te si tu nitzel,
Stai langa mine cumintzel....

Si-acuma doua fete, doar inima si foc
Bagajele isi fac si vor pleca departe,
Dar sufletele lor raman cu voi, pe loc,
Nimic si niciodata de-aici nu le desparte.

Peregrin prin viaţa asta,
Experimentând omenescul,
Bucuria dar şi năpasta,
Din toate, alegâd firescul,

Cu dragostea gândului,
Atinse o stea-n neştire,
Dând şansă plapândului
Sentiment de iubire.

Ca un strop de roua leganat
In palma-i stransa scufundat,
De e sau nu lumesc...
S-a intamplat sa mai iubesc...
Nu spun mai mult decat...
Tie...iti multumesc.

........................................

De ce la o supărare, ocările,
Se scurg ca o lavă fierbinte,
Ţâşnind cu răutate din minte,
Fără să se socotească urmarile?

Iar când sufletul ne e senin
Şi cineva cu drag ne alină,
Oare nu suntem noi de vină,
Că-i mulţumim prea puţin?

Atunci de ce nu avem ştiinţa,
Ca-n gesturi mici si concrete,
Nu bombastice,doar discrete
Să arătăm cuiva recunostinţa?

În poezia mai de sus postată,
Am vrut ca ideea exprimată,
Să fie tuturor ceva mai clară,
Că nu e vorba doar de ocară,

Ci de faptul că la o supărare,
Găsim ce spune, nevoie mare,
Dar când trebuie să mulţumim,
Ne deschidem uneori, prea puţin.

E şi cazul meu, atunci când
Ca să îmi expun un gând
De suparare sau de tristeţe,
Îl declam cu mare largheţe.

Dar când ar trebui să multumesc,
Mă cam ruşinez şi-ades, amuţesc.
Chiar şi astăzi, chiar şi-acum,
I-aş multumi din nou, dar cum?

Că n-as vrea să pară linguşeală,
Sau un prilej de pură amăgeală,
Să pară ca aş cere de fapt, ceva
În schimbul a ce eu aş putea da.

Pe netlog, azi dădui fuguţa,
S-admir poza cu mămăliguţa.
Însă mai mult mă încurcai,
În mulţimea de poze, ce ai!

Azi vreu să-ţi închin o serenadă,
Crede-ma că sincer, nu de bravadă,
Şi să-ţi cânt cu efervescenţă,
Cu greierii, la mare concurenţă.

Vocea mea cam simplă şi banală
Sper s-o mi-auzi, că e vocală.
Cu arcuşul pe strunele de vioară
Spun că mi-eşti dragă, bunăoară.

Sub cerul colorat de stele,
O soapta vag si slab se aude,
Ca a vantului de seara adiere,
Ce vine parca de niciunde.
Si totusi cand ma trezesc,
Ma gandesc la voi, apoi zambesc,
Pentru voi, doar... multumesc.

La început, semnalele de rău augur sunt imperceptibile, sub pragul de alertă, le considerăm mici concidenţe, sau dicordanţe de moment, în noianul de întâmplări care se înscriu în normalitate.
În timp însă, ele se inmulţesc sau se conturează ca nişte mici puncte prea luminoase intr-un ansamblu întunecat.Te conduc la ideea că eşti exagerat, că vezi răul în orice gest de tăcere, de răspuns întârziat, sau dezlânat ,sau dacă o întrebare iţi rămane fără răspuns .
Depinde de isteţimea si mândria fiecăruia ca aceste semnale, să fie pănă la urmă, decodate.
În consecinţă, trebuie să ne adaptăm şi să ne retragem, eventual într-o tăcere impusă de noua situaţie

Cainele de-l plimbi in lesa,
Te cam face de rusine?
Cand vrei sa-i piepteni blana,
Spala-te intai pe tine!

PS: autor necunoscut.

Pretenţiile îs mari,
Când judecăm mai mereu amicii.
Nu vedem acei pari
Din ochii nostri plini de vicii.

Interesant ce spui Rubin! Unele cuvinte cu toate ca imi sunt cunoscute nu le consider cuvinte si vorbe fara continut.
Nu este vorba de cuvintele folosite de tine, aceste cuvinte sunt universale sa zic asa.
De exemplu imi place foarte mult cuvantul `semn`, are o mare semnificatie si cred ca-l iubesc de-a dreptul.
La fel cred si eu, nu exista coincidente ci doar semne.
Poate ca suntem prea grabiti sau vorba cuiva, superficiali incat sa nu realizam ca semnele nu sunt pure cioncidente.
Chestia cu raul in orice gest de tacere... nu stiu ce sa zic, daca gestul a existat inseamna ca totusi tacerea nu este una absoluta, chiar daca ceea ce spun suna putin bizar.
Intrebari fara raspuns?... Sa te intreb la ce intrebare ai un raspuns concret?... Nu, nu te intreb.
``În consecinţă, trebuie să ne adaptăm şi să ne retragem, eventual într-o tăcere impusă de noua situaţie.``... nu stiu ce sa zic, noua situatie???.. se poate, eu zic ca este raul vietii care uneori este limpede, alteori este tulbure.
Sa bem zilnic din apa acestui rau, in fond din el ne hranim si cu el traim.

Nu pot spune decat multumesc...pentru ce ai scris...
Si daca cineva isi schimba atitudinea fata de noi din diverse motive.. e mai bine sa nu-l intrebam dece, ca defapt avem raspunsul in noi, chiar daca nu ne convine acel raspuns.Cu atat mai putin sa ii scoatem ochii.
Si asa cum ne-am bucurat cand a venit spre noi, sa stim sa ne intristam decent cand pleaca.
Asta e viata. O traim.O murim.