Un gind? oO

...............................

Odată, povestea spune,
Baba Cloanţa se batu cu zmeul,
Într-o zi, la soare-apune
Să-şi arate forţa si tupeul.

Şi se bătură, frate,scrîşniţi,
Se-mbrânciră, se muşcară,
Până căzură, laţi, sfârşiţi
Colea, în lanul de secară.

Şi puteţi să vă închipuiţi?
După ce trecură nişte ani,
Ei, din neîmpăcaţi duşmani
Deveniră nedespărţiţi, iubiţi.

Uneori, gândul cel rău,
Viaţa ţi-o întunecă.
Te aruncă într-un hău,
Unde doar şerpii lunecă.

De te simţi curat in cuget
Fă-ţi nevinovăţia, talisman,
Scapă de drăcescul muget
Şi nu da pe el, vreun ban!

Sufletul nu mi-e epava,
Simtzu-i plin de simplitate,
Totul etalat pe tava...
Relele curg cu duritate!

Cine vrea va intelege,
Am gandul nevinovat,
N-am comis faradelege,
Dragi prieteni de pe chat!

Si iar pleci...si ma lasi aici,singura print'atata rautate,
Sunt doar un sambure de naivitate,
O petala de bunatate,
Printr'atatea amintiri uscate...

Cu un zambet amar te privesc prelung,
Imi mangai fruntea si'mi sarutzi privirea,
Dar numai vreau vorbe arunca'n vant...
Faptele ar putea demonstra puterea...

Sunt femeie:
Miere şi scânteie,
Furtună şi alint,
Zgură si argint,
Strepezeală şi tandreţe,
Ceartă-mă, cu blândeţe

Ador femeia de argint
Ador femeia, si nu mint,
De miere, zgura, ori furtuna
De-i rea, frumoasa, sluta, buna !

Femeia-i tot in toate cele
Un vis frumos(visele mele)
Un suflu viu din departare...


(Na ca spusei, ma dau si mare )

xxx

Nu mă mir că în mine infloresc nuferi,
Şi ţâşnesc ca din ziduri groase, muşchii si lichenii
Unor gânduri, sentimente, cunoscute de milenii
Dar dacă te mangâi, te fac să suferi.

Mă răsucesc trist în curânda primavară,
Şi-n lumini cu aripi de translucidă gheaţă,
Duios şi simplu iţi înşir poveşti de viaţă,
Dar dacă te mangâi, îţi devin povară.

Totusi, asemeni unui trunchi de copac nenumit,
Învingând tăria vremii, imi esti nedezminţit, alaturi,
Cu un zâmbet, spaimele si veninul să mi le-nlături.
Şi dacă te mângâi astăzi,eu îţi mulţumesc înmiit.

Să mai scriu şi eu cu rimă
După ce pe Eminescu l-ai citat?
Recunosc că ar fi o crimă,
O blasfemie, pe veci de neiertat !

Ca şi cum aş aprinde o lumânare
Într-un univers adânc întunecat
Şi să pretind că este ca un soare,
Culmea, chiar de mine, înălţat.

Şi totuşi cu slabele-mi putinţe
Voi incerca mereu a vă spune
Ce bucurii eu am şi neputinţe,
Cât mi-e drag, un om anume.

Universul ce l-ai inaltat,
E asemeni unui palat inalt,
In care toti se pot urca,
Dar mai putini pot si ``vedea``

Rubinule, lasa cheia la intrare,
Sa veda si lumea cat soare,
E pe chipul tau de floare,
Ce-mi aduce zambet, pe racoare.

Cupidon, cu-a sa sageata
A sosit aici sa vada...
Arcul incordat, deodata...
Victime-s...ca din covata !

Eu, micut si exploziv
Ca un Bum mai evaziv
Ma ascund dupa cuvinte
Sa vad daca...cine minte !

Ei, Danule, fă-te phresh
Şi ia cheia de sub preş,
Descuie şi intră-n palat:
Te aştept la conversat.

Bum adori şi femeia slută?
Pentru asta meriţi şi ovaţii.
Uiţi însă ce iubesc bărbaţii:
Femeia ce ştie să fie „mută”

Bine ai reveni pe chat, Eliza,
Mi se facuse dor, nestăvilit,
Gândeam că ti-ai facut valiza
Şi spre alte locuri, ai pornit.

Te-astept acuma la catrene,
Inima pe rime să ţi-o pui
Că trecu cam multă vreme
De când n-ai scris nimănui

Şi pe tine te-am aşteptat
Să-ţi dai compul la reparat,
Mi-ai lipsit, nu mi-era bine,
Că nu mai vorbeam cu tine.

Valiza mea sta pregatita
Spre alte locuri sa pornesc,
Si shovai si mi-e greu, ranita
Pe cei dragi nu vreau sa-i parasesc.

Si de va fi ca azi sau maine
Pasii sa imi plece pustnici
Si nimeni alaturi sa m-aline....
Inima mea a fost si va ramane aici.

De pleci, gandeste tare:
Cui ii faci poate un bine,
Sau doar durere mare.
Şi dece nu ai ramane...?

Prietenii te ceartă, lasă?
Tu crezi ca nu le pasă?
Greşesti, de nu ţii seama
Că şi ei îţi inţeleg teama.

De-o fi sa plec nu e vointa mea
Sa las acasa ce-i pe lume drag,
In suflet stiu purta durerea,
Doar lacrimile mai imi curg sirag...

Si superfluu, draga mea amica
Cea vesnic plina de initiativa,
Eu nimanui si nicicand nu port pica,
Iar cearta o consider constructiva.

Draga 'maturik' bine'ai revenit,
Si din scris catrene tu nu te'ai oprit,
Intotdeauna am admirat,
Puterea gandului curat!><

De ce sa pleci cand aici te simti ca acasa,
Desi nu suntem toti la fel,nu conteaza,
Tu inainte mergi,cu inima deschisa,
Si pasii nu ti'i indrepta spre o usa inchisa!

Ce drag imi e sa vă citesc
Pe tine şi pe cei de scriu.
Şi nu-i "complot", e revărsare
Despre noi şi ce ne doare.

Câte o săgeată mică,
Pentr-un amic, amică,
Câte o floare, un pupic
Să ne şi distrăm un pic

Nouă,femeilor, ne place
Lacrimi de grabă să vărsăm
Când nu avem ce face,
Când plângem. sau ne bucurăm.

E unul singur,dar face cat zece,
E atat de nazdravan,incat reuseste sa ma sece,
De multe ori ma face sa zambesc,
Dar inzecit ajung sa'l ponegresc )

E singurul caruia ii iert orice,
Ii place coca-cola si pepsi rece,
Iar din toti baietii de pe pamant,
Il iubesc asa cum e ,cu pletele lui in vant!

Ochii lui albastrii,cuceresc orice privire,
Cauza pt care il urasc din rasputere )
Vrea s'ajunga fotbalist pe bune,
Dar e golan mare si'l stie o lume!)

Deschid calculatorul si am un singur gand
La Radio Temptation vreau sa aud cantand,
Pe forum eu intr-una catrene sa postez,
Pe chat cu dragi prieteni sa pot sa ma-ntalnesc.

Voi sunteti cei care in fiecare zi
Imi sunteti apa, aer, fara de care nu pot trai,
Si am o "netotzik" isteatza si cuminte
Pe care pretutindeni o port cu mine-n minte.

Si ca la gura sobei o viata-as sta asa,
Pierduta-n ganduri pure, ma-nvaluie caldura...
Dar vine realitatea, m-arunca in abis
Si spun fara cuvinte: adio frumos vis!