Un gind? oO

Este Radu... Radu -mamii
Al Elizei-baiat mare!
Am ghicit nu a fost greu...
Si-l iubesc mereu, mereu......

Mărturisec azi, acum:
Am necajit si nu o dată
Deşi am regretat îndată,
Pe cel numit şi Bum.

Mă va ierta? a câta oară?
Că gura nu prea-mi tace
Şi de la un timp încoace
E stricată ca o moară.

El e suflet bun şi mare
Se-ndurereză, se încruntă
De la vorba rea, măruntă,
Dar imi cer umil, iertare.


Şi

Nu lăsa tăcerea să mă-ngheţe
Ridică-mă de unde am cazut,
În tine, mereu, eu am crezut
Şi-n amiciţia plină de francheţe.

Se pare că primăvara iară vine,
Soarele se vede printre nori,
Chiar dacă, mai ninge uneori.
Dar ce-i primăvara, făra tine?

Exist, traiesc, sunt plin de draci
Sunt bun, sunt rau, sunt efemer
si nu stiu lumii ce sa cer...
Si te intreb..."si ce sa faci?"

stiu ca te plac si tu ma placi
Si linistea-o aduc din nori
sunt maracin cu iz de flori
Si te intreb..."si ce sa faci?"

te-ntreb si eu..."si ce sa faci?"
Avem acelasi vis bizar
Iscam furtuni doar in pahar...
Saruta-ma acum, si taci!

Eşti aspru, cum îi cuibul de prigorii?
Şăgalnic, cum îi ziua de April?
Dar ştii inimos, să alungi şi norii
Cu al tău zâmbet, de copil.

Întrebi ce am să fac?
Te sarut dulce pe obraz
Să uităm ambii de necaz,
Apoi încerc, să şi tac!

Într-adevăr, a fost un vis frumos:
Câte fete oare gândesc acum duios,
C-au fost la tine, să te sărute-n vis?
Că se potriveşe tuturor ce ai descris.

Doar tu ştii, cine dintre ele, a fost
Să ne spui cine e, chiar n-are rost.
Destul că te-ai trezit zâmbind usor
Intr-o zi răcoroasă de 1 Marţişor

Ce'i viata?!un sir de intamplari bune si rele,
Un joc numit 'iubire' sau 'durere',
O umbra ce'o primim cand lumea ia nastere,
Pe care o purtam cu noi pana la stingere...

Si desi incercam s'o lustruim,
E un gri aprins la nesfarsit...ne amintim,
Viata e o lupta continua,
Chiar de afara'i soare sau ploua...

Sunt culori deschise precum laleaua,
Uneori,gustul amar ce'l are cafeaua...

Am urcat dealul acela, abrupt,
Unde întâlneam ades statornicia
Unui zbor aproape neîntrerupt
De entuziasm, vecin cu nebunia.

Şi-acolo in zăpada aproape netopită,
Inundată de un soare cu raze vii,
M-am simţit ca-n alte dăţi, ocrotită
Şi am aşteptat lângă mine să revii.

De m-ai întreba, aş zice: mi-e bine,
Crinii cei albi si fluturii cu aripi moi,
În cohorte de lumini şi parfumuri fine,
Mă surprind gândind la mushuroi.

Pe deal acum, suflă alene, vântul
Încercând răbdarea s-o sucească.
Stau dreaptă, să-i ascult cuvântul
Şi te-aştept c-o nelinişte firească.

Ţin în palme petala unui mac:
E roşu-aprins cu mirosul amărui
Şi-n mine parcă tremură un lac,
Şi-un chip se legănă-n apa lui.

Petala ceea primit-o-am într-o zi,
Când zâmbindu-mi cu înţelepciue
Ai spus: ia deci aminte şi sa stii
Există si surâs, nu doar amărăciune.

E minunat sa traiesti asa cum esti cu adevarat
Cu bune si cu rele
Sunt trasaturile tale!
Sa te accepti asa cum esti
Sa le observi si sa traiesti
Accepta rasul sau plansul
Accepta ceea ce te caracterizeaza
Viata sigur iti infrumuseteaza.
Azi plangi ? Mergi mai departe!
Azi razi? Traieste si mergi tot departe!
Ramai in echilibru permanent
Daca te-ai departat
Revino in prezent!
Oameni noi suntem [...]

Când unii te îngenunchează,
Răsar alţii, de te ridică.
Tu rezistă şi la o adică
Tot ce este bun, păstrează.

Uită, iartă, mergi mai departe,
Încrederea ţi-o regăseşte,
Prietenia din nou ţi-o împarte
Cu cel de ţi-o ocroteşte.

Şi uită tot răul, cel făcut
De cei ce te împovărară
Cu dispreţ şi cu ocară,
Zicând că ai trădat urât.

Nu-i ura, că s-au lepădat de tine
Şi nici nu le purta pică
Gândeşte, că la o adică
Şi lor le va merge asa, mai bine.

Nesomnul apelor din tine,
Ce-ţi tulbură acum conştiinţa,
Alungă-l, schimbă-ţi şi fiinţa
Că-n viaţă, zilele nu-s line.

Credeam ca pot,credeam ca ba
Aveam speranta,ganduri ba,
Puteam sa tac , ori tra-la-la,
Uitam sa plang si tot asa...
Luam viata asta cum e ea...

Simteam ori nu , ori altceva
Urzeam placeri pe undeva,
Serveam natura altcuiva...

Muream incet in casa mea...
Eram nomad in viata mea
Luceam in noapte , noapte grea...
Credeam ca pot,credeam candva...
Urlam tacut,taceam ceva,
Luptam bizar ... cu cineva
Eram un om de mucava...

Sunt mangaierea ce o simti in zori,
Sunt umbra ta, sunt lacrima de dor,
Si voi trai cu zborul frant mereu
Pentru ca intelepciunea nu e darul meu.

Nu ti-am cerut nimic din ce nu poti sa-mi dai,
Nu ti-am cerut nimic din ce nu poti sa faci,
Viata cu tine putea fi un rai....
Trebuia sa fii doar adevarat si.........taci?

Tu ştii că între un Da si un NU
E o linie subţire, sau un abis
Un Eu plângând, ce se vrea Tu,
Trăgând realitatea, spre un vis.

Eu, mai nicicând, tu, undeva acolo,
În palma ta, privirea de mi-o plimb,
Ca pe-un cânt fals, cu glas tremolo,
Axa lumii, n-aş putea-o s-o schimb.

În mine e un rece perceput fierbinte,
Dezlegând, el să vrea să strângă,
Cum e şi adevarul care ne minte,
Întrepătrundu-ne, să ne înfrângă.

Prizonieri în noi şi în rutină,
Ai nostri îngeri fără spadă,
Între ceruri si prihănita tină,
Se ţin de mână, să nu cadă.

Dimineaţa asta scaldă-n soare,
Gardul viu şi potopit de flori.
Tentate de petale şi culori,
Iureş dau albine, prin nectare.

Un mit e nemuritor!
Dar un om neştiutor
De tot ce i se întâmplă,
Capătă dureri în tâmplă.
Tu rămai aşa cum eşti.
Restul ţine de... poveşti

Am deschis ochii , soarele mi-a zambit
Am mers pe drum, bobocii stau pe ram
In suflet simt ceva deosebit:
Mi-a batut primavara in geam.

Primavara e uneori o stare de bine,
Ce ne cuprinde pe neaşteptate,
Un sânge proaspăt circula prin vine,
De ne-ncarcă cu dulce bunătate.

Lumina soarelui este un simbol,
Natura toată iarăşi înfloreşte,
Dă prietenilor firescul tau obol
Şi-apoi încearcă de iubeşte.

Viaţa e facută din înfrângeri, satisfacţii,
Din cântec, durere, ură şi iubire,
Eşecuri, speranţe şi aşteptatele reacţii,
De la cei legaţi de noi, prin fire.

Prezentul tău se transformă mâine,
Intr-o oarecare, comodă, amintire,
Tu să fii pentru ai tăi din jur, o pâine,
Pentru iubită, o clipă de nemurire.