Un gind? oO

Un prieten vede tristetea din ochii tai in timp ce restul se lasa pacaliti de zambetul tau!!!
Un prieten bun iti vede prima lacrima curgand,a doua o sterge,a treia o opreste

Un citat al lui Victor Hugo care-mi staruie in gand si pe care vreau sa vi-l impartasesc si voua:"sunt clipe de nedefinit,acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele,cand tace tot ce-i omenesc,iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi"...

A fost frumos şi bine m-am simţit,
V-oi duce o vreme dorul,
Deşi-mi propun ca să păstrez fiorul,
Orice în viaţă are şi-un sfârşit.

Şi stau acum catadicsesc,
Sentimental, ca-ntr-o romanţă,
Aş vrea trecutului să-i dau speranţă
Dar ştiu în sinea mea că m-amăgesc.

Mă văd acum pe un peron de gară,
Schimonosit, cu faţa tristă,
Aştept ca cineva să-mi facă semne din batistă,
Să-mi stăpânesc o lacrimă amară.

Aştept altă vacanţă, în altă vară,
Să înnodăm aceste clipe,
Dorinţă iar să se-nfiripe,
Nu te rog, dar aş dori să mă aştepţi în gară.

Pentru mine, doru-i sfânt
Spre tine l-am îndreptat mereu
Al tău venind spre mine cu ecou:
Aicea îmi eşti, aicea îţi sânt.

Dimineaţă cuminte cu soare innourat
În care mi-ai dat elan, putere vie
Înfăşurându-mă în pură veselie
Când m-ai salutat şi te-am salutat.

Se luminează-n jurul meu pereţii
Şi mă trezesc din vis deodată
Dar în zorii aprinşi ai diminteţii
Rămâne în mine lacrimă curată.

În vis, ne întâlneam pe calea vieţii
Şi-o bucurie mă cuprindea toată
Cum poate n-am trăit-o niciodată
Doar în versuri, imitând poeţii.

Pe noi ne-au apropiat atâtea şoapte
Ce ne-au umplut ochii de stele-n noapte
De nu ştiam unde-i cerul şi pămantul.

Ne-a mai îndepărtat uneori furtuna
Să nu mai fim ca fiinţă-tot una
Dar am respectat unul altuia, cuvântul.

Întrebător în sine, dar tăcut în afară
Mereu preocupat, părea vesel într-o doară,
Se apropia uneori de sufletul meu, dară
Credea ca inima mea stă şi îl măsoară.

Ursuz ades cu mine, parcă înadins distant
Se ferea să răspundă, dacă iubirea mea
Venind spre el , pe negândite exubera,
Dar de aveam nevoie, mă ajuta instant.

Şi-am dorit necondiţionat să-i dau crezare,
N-aveam nevoie de alint sau vorbă blândă,
I-am admirat curajul în orice împrejurare
Şi datorită lu eu n-am avut inima flămândă

x

"Singurătatea este un lucru frumos, dar ai nevoie de cineva, ca să-ţi spună că singurătatea este un lucru frumos". Honore de Balzac

Purecele către elefant
- Vai elefantule cât eşti de mare
Fizicul tău arată aberant!
Ce ai făcut de ai aşa înfăţişare?

Elefantul îi răspunde într-o doară.
- Păi ce să zic ? aşa au fost părinţii,
Aşa-i natura mea moleculară,
Asemeni mie sunt toţi elefanţii

- Dar tu? De ce eşti aşa de mic,
Aşa pripelnicit şi de schilav?
-Păi dragă elefantule, eu ce să zic?
În tinereţe am fost puţin bolnav.

Aşa crezi? Zici că s-a dus releul?
Între animale, tu mie îmi eşti leul!
Crede-mă că nu-i aşa cum presupui,
Nu-mi bate acum în palme-un cui.
Gândeşte-te te rog, de poţi un pic măcar:
Voi fi mereu o cruce pe spinare de măgar.
Şi fie ca Doamne Doamne iar să m-ajute,
Ordinea din soartă, să nu mi-o strămute

Un puzzle de litere în faţa mea,
Pe care oricum le-aş ordona
Niciodată nu-mi îmi vor da
Cuvânt nenăscut în inima mea.

Nu te gândi că ar fi cuvântul
Aât de tocit de noi: iubire
Folosit adesea în neştire
Fără a avea discernământul.

Cuvânt care nu-mi iese
Din orice altă aşezare
Este acesta: nepăsare.
Inima mea nu-l ţese!

Eu sunt copilul care îţi apare-n vis,
Şi seara, la sânul tău se cuibăreste,
Flămând de dragoste, venit din paradis,
Ce vorbe amăgitoare îţi şopteşte.

Şi cât de mult ţi-ai dori, oare?
Aievea să mă întâlneşti,
Să simţi privirea mea ispititoare,
La rându-ţi să mă ispiteşti?

Să simţi cum inima-ţi tresare,
Când siluete pare că zăreşti,
Oare-o fi el?.... sau... el e oare?
Alesul din vis tu crezi că îl ghiceşti.

Apoi de după guler, privirea să-ţi ascunzi,
Şi măinile să le opreşti din tremur,
Bâlbâind, la stihii, încerci să le răspunzi,
Clâtinîndu-te ca după un cutremur.

Tu-mi ştii topi inima doar c-un vis
În care îmi apari aşa cum ai promis:
Ca un zburător din vechile poveşti
Cu patima ta aprinsă mă răscoleşti.

Trezirea din vis însă mă readuce
Într-o realitate care mă seduce,
Aşa cum tu, copilule viclean
Aduci tristeţii mele, un alean.

Şi da, tu-mi faci inima să îmi tresară
Când mă gândesc că iar se face seară,
Şi-o să simt pe gene suflarea ta uşoară,
Sărutul tău pe frunte ce-o să mă doară.

Poezia ta plină de ispită pătimaşă
N-o ia in seamă decât o inimă laşă.
Pe mine mă străbat gânduri o mie:
Dacă ea nu-mi este adresată mie?

Dormea pisoiul,când îi facu în frunte-un zbengi,
Sărind dintr-un sipet de lemn, un pezevenchi
De şoricel, cu fiinţa-i cât un mosorel de mică:
Avea musteţele lungi si ochii ca de mărgică.


Nu are morală poezia, ca o fabulă adevarată,
Nu are nici o povaţă ce ar trebui învăţată.
Are la bază nişte cuvinte pe care le-am potrivit
Cum am crezut eu de cuviinţă ca e mai nimerit.

Eu n -am dorinti in vis, eu am dorinti reale..
Sa fac odata o emisiune-n care
Sa-l chem in casa mea de 22m patrati,
Pe un baiat, care suntem ca frati.

Iil cheama Kaiu (cu accent pe ``u``)
si-l rog sa mai aibe rabdare macar o luna,
Sa imi pun si eu dinti iin gura:)
Sa nu fiu nevoita sa suier la microfon,
Si sa iasa o emisie betoooon!

Iţi fur ochelarii de pe noptieră
Să priveşti miop la plafonieră
Să nu mai nimereşti papucul.
Să umbli prin casă ca năucul

Şi-apoi bătut aşa de-un gând
Să iei hoţii la numarat, pe rând,
Să nu bănui cocoloşul şui
Că şi-i i-a pus pe nasul lui.

Dovleacul de hallowen este din ce în ce mai prezent în sărbătorile românilor. Pentru români dovelacul are mai mult o latură romantică decât în sărbătorile de provenienţă celtică. Ne amintim cu drag peisajul din grădina în marginea căruia “ne făcea cu ochiul “, aşa cum bine am citit într-un catren, dovleacul. Ba mai mult, au rămas în amintire clipele de joacă, consumate “la ţară”, cu precădere în satele de cîmpie, cănd în zilele aprinse de toamnă copii făceau felinare. Astăzi, ca un copil, încerc să retrăiesc bucuria de atunci. Fac felinar de hallowen. Am luat cuţitul de bucătărie, cel pe care cu mult entuziasm l-am poreclit „Shogun” şi am început sculptura dovleacului, unul mare şi portocaliu, luat cu mai bine de o săptămână în urmă, de la o pieţară care avea înscris pe o bucată de carton, cu carioca, „Dovleci pentru plăcintă”. Aşadar cu precizia uni chirurg estetician, am descăpăcit dovleacul şi am conturat ochii. Nişte ochi care pe mine, sincer, m-au înfricoşat, nu din motivul că arată ca şi cum ar fi ochii celei mai demonice fiinţe ,venite din cele mai adânci gheene, ci faptul că eu am putut să le dau forma asta. Apoi am conturat gura. O gură zâmbitoare care este gata să te surprindă cu căteva apelative aruncate în zefleme dar care să-ţi îngheţe sângele în vene. Deci... mai trebuie o lumânare parfumată. Am să cobor să cumpăr una deşi am câteva pe raft pe care le-am folosit cu alte ocazii. A mai rămas să vină ziua de 31 octombrie Iată să căteva modele de sculptat dovleci...











Poate încercaţi şi voi...

Împrumutat de la vecini,
Obicei cu celtică sorginte,
Umblatul în seară, cu felinare şi lumini,
A început să aibă şi la noi amprente.

Sprirete rele, care se-ntrec în glume,
Se zbenguiesc pe-alei şi râd
Şi vrăjitoarele-au ieşit în lume,
Cu rînjetul stălcit şi hâd.

Dar nu vă speriaţi să-nchideţi uşa!
Sund doar copii care pe stradă, hăulind,
Au vrut să-şi sperie mătuşa,
Pentr-o bomboană dau năvală, îmbrâncind.

Au felinare făcute din dovleci,
Pe cap coifuri de vrăjitoare,
Cu pelerine, ca nişte lilieci,
Pictaţi pe faţă în chipuri batjocoritoare.

Pe jilţul său domneşte un dovleac
Care zâmbeşte în colţul gurii,
Consideră că toată larma-i fleac,
Aşteaptă ziua spiritelor şi-a dezlănţuirii.

Adorm,cu poza ta,in brate.
Vorbesc cu ea,si-i spun,ce-i spun.
Adorm,cu poza ta,in noapte,
si ma trezesc,vorbind in soapte.

Adorm,cu poza ta,in noapte.
Si ma trezesc,cu ea in zori.
O mangai, nencetat si o sarut,
de mi de ori.

Din poza ta,am facut pernita,
si dorm,cu ea,sub obrajor,
o tin aproape,so sarut,
cand mi-este dor si mi-e urat.

Astept,cu dor si nerabdare,
ziua asteptata,mult,
cand noi doi,ne vom iubi
recuperand,ce-am pierdut.

Ma vezi rece,dar nu sunt!
Tu nu sti,cat te iubesc.
Imi fac curaj sa rezist,
pan-o fi,sa te-ntalnesc.

Sunt departe si-mi-e greu.
Amar e sufletul meu.
Atat de departe,sa traesti,
de persoana,ce-o iubesti.

Poza ta-i,o coala alba.
O coala alba,a ajuns,
de cate lacrimi,am varsat pe ea,
de cat oftat si de cat plans!!!

Haide să stăm la un ceai fierbinte,
Sau poate chiar la un pahar de vin,
Să vorbim tot ce ne trece prin minte,
Poate despre ninsorile ce maine vin.

O să ascund sub un surâs, o dulce muzică
Crescândă-n mine: o palidă nalucă.
Gura o să mi-o închid, să nu-ţi mai zică
Despre emoţia vie care mă apucă.

Dacă totuşi un tremur mă va cuprinde,
Să nu crezi ca e de teamă sau de frig,
E doar vocea ta ce inima mi-o prinde,
Sau poate privirile ce m-nvăluie şi frig.

E toamnă şi-n pragul terasei frunze cad,
Nu ne-m îndura de plecare, nici eu nici tu
Privi-vom pierduţi culorile de ruginiu şi jad
Fără să ştim de ne-om mai vedea sau nu .

E Halloween

Este straniu e ciudat
Stau cu plapuma pe cap
Caci e iarasi Halloween
Tremur,plang si-apoi suspin

Caci e noaptea cu Bau-Bau
Si v-o spun asa pe sleau
Mi-este frica zau asa
Sa scap teafar voi putea?

Nu-ti fa griji ,mai fratioare
Caci in noaptea asta mare
Raul noi il alungam
Binele-l eliberam .
Fugi de-aicia duh cel rau !
Da-ne pace de-acum,zau
Pleaca ,fii pe veci uitat
Caci de rau ne-am saturat !