Un gind? oO

Stie ea vulpea ce ştie,
Oare-i şiretenie sau şmecherie,
Mă găndesc de când te ştiu,
Si răspunsu-i ce-l hazliu.

Cănd noi doi ne ``duelam``
Doamne, cat mai râdeam.
Pe multi i-am ``gâdilat``,
Cu al nostru umor blamat.

Hai ca-i bine tare,
Ca ai revenit la aţâţare.
Mă pui sa scriu ce ``doare``,
Vulpe, iute, inc-o postare!

pentru ca aici e locul unde imi sunt prietenii,pentru ca aici e locul unde zambesc,pentru ca aici e locul unde vin de fiecare data cu nerabdare si bucurie....
aici am sa si scriu ceea ce cred ca trebuie sa spun prietenilor mei:
VA MULTUMESC! pentru ca am un loc intre voi,pentru ca viata mea e mai bogata in bine,datorita voua,pentru ca ma acceptati si intelegeti asa cum sunt....
a fost o seara magica alaturi de voi....ati stiut sa faceti ziua asta speciala! VA MULTUMESC,PRIETENI!

Dimineaţa asta plouă marţial cu certitudini,
Hingherii pe străzi adună câinii maidanezi,
Buruieni veninoase cu arogante atitudini
Ascund şobolani mişunând feroci şi obezi,

Perle de ceară işi picură sudoarea
Pe sfeştnice lustruite-n rugăciuni,
Sufletul işi roade incet candoarea
Şi se-ncăpăţinează iar în minciuni.

Mintea înecată-n dezlânate certitudini,
C-o foame infernală mustind nemiloasă,
Disecă prin viaţă dureros platitudini
Şi râde timpul de noi, ascuţindu-şi o coasă.

M-am trezit luni si m-am gândit marti sa ma duc miercuri la munca.... Da` când am vazut joi... ca vine vineri am zis: ce dracu sa caut sâmbata la munca ... când duminica e zi libera !

Nu stiu de-a fost coloana infinita
Sau fost-a a tacerii masa,
Stiu doara ca a fost o ''clipa''
Ce-n suflet vesnic mi-e ramasa......


Am impartit in asta noapte
Cuvinte,muzica si zambet,
Stiu c-am avut prietenii aproape,
Acolo unde-i stiu:la mine-n suflet!

Si nimeni,nicicum,niciodata
Aceasta noapte nu-mi va lua,
Aceasta noapte minunata,
Ramane numai noaptea mea!

Viata, nu este decat o munca , greu de realizat, in care trebuie sa-i multumesti pe toti, dar singurul nemultumit vei fi tu, omul nefericit ,care n-ai fost in stare sa lupti pentru libertatea ta, pentru fericire.......... Degeaba ai bani daca nu esti fericit, degeaba traiesti daca nu iubesti, degeaba visezi daca nu-ti doresti inde-ajuns de mult sa evadezi din interiorul sufletului tau , sa renunti la monotonia ce-a pus stapanire pe viata ta, umbrindu-ti idealul pe care tu singur ti l-ai creat. Viata e cruda daca nu stii si nu poti sa-i faci fata; cu toate ca esti puternic, te simti atat de slab in fata ei, renuntand la tot ce ti-ai propus. Muncesti pentru viata, muncesti pentru a trai si esti platit pentru a-ti umple golul din sufletul tau, cu lucruri nesemnificative care nu-ti aduc pacea sufleteasca si fericirea, care ar trebui sa te hraneasca pe tine, omul slab, gata sa renunte pentru totdeauna la viata si iubirea lui. Ai ajuns ca nimic sa nu te mai multumeasca, sa nu mai zambesti , sa nu mai vrei sa lupti caci ai tot obosit sa fii impotriva tuturor. Din cauza lor, nu esti fericit si nu simti ca traiesti.Te gandesti ca speranta moare ultima, dar pentru tine ea a murit de mult. Dar gandeste-te ca intr-o zi va veni si vremea ta, cand vei fi fericit cu adevarat, nu numai pentru o secunda sau cateva minute, ci pentru tot restul vietii. Nu trebuie decat sa astepti pe peronul vietii, trenul fericirii caci e singura ta sansa de a trai cu adevarat.Asa cum pofta vine mancand, si izbanda o vei obtine luptand cu orice pret, facand compromisuri pentru a-ti fi si tie bine , caci meriti . Degeaba ai tot ce vrei daca fericirea te ocoleste de fiecare data cand tu ai nevoie de ea.Treptat ,treptat, simti cum puterile te parasesc si oricat de mult ai vrea sa lupti, nu mai poti. Singura care-ti va da puterea de a trai este iubirea, dar si aceasta, cu timpul o sa-ti fie luata si vei ramane singur....... pana cand D-zeu s-o indura de tine. Ai fost si vei ramane singur impotriva tuturor , caci tu i-ai inteles pe toti, dar pe tine cine te-ntelege? Nimeni ?.........

Aş dori să spun
Doar în simple cuvinte
Gândul meu bun
Ce-mi vine acum în minte.

E un gand de multumire
Îndreptat spre voi dragi amici,
Să nu cumva să vă mire,
Că vă spun că mi-e bine aici.

Muzica de suflet ce o ascult,
În fiecare zi cu atâta plăcere
Mă ajută sufleteşte chiar mult.
Preţuiesc şi converasţiile lejere.

Câteodată e tăcere între noi,
Ca şi cum nu mai avem ce spune
Fără să se-ntâmple ceva anume
Şi am fi de sentimente, goi.

Nu ne privim cu nepăsare,
Fiecare cu gândul în altă parte,
De parcă am fi plecaţi departe
Si totusi nu-i doar detaşare .

Va mai fi desigur apropiere,
Vom depăna iar câte-o poveste
De cum ne-a fost, de cum ne este,
Prietenia noastră nu va piere.

Rochia ta încă neîmbrăcată

ne îmbrăcăm în timp ce intersecţia vorbeşte
prin fereastra deschisă
cu păsările ieşite din teama nopţii care foşneşte

ai încă stropi de apă pe sâni când îţi potriveşti sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru

îţi privesc acum părul strâns cu un elastic subţire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire

aş vrea atunci să-ţi cobori pleoapele aşteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând

ţi-aş prinde apoi buzele cu dinţii uşor
mai întâi pe cea de jos ca şi cum
asta ne-ar ţine cumva suspendaţi între tavan şi covor

aş vrea atunci să-ţi spun te iubesc pe buza superioară
să-ţi desfac sutienul în timp ce
intersecţia ar vui ca o femeie lăsată înadins pe dinafară

alarmele maşinilor din parcare nerăbdătoare ar face o larmă
ca o ploaie de jos în sus
aş bea stropii de apă de pe umerii tăi unul câte unul ca într-o karmă

am întârzia oriunde am avea de plecat cui i-ar păsa
ar fi în bucătărie fum şi miros de cafea împroşcată
s-ar rupe tocurile tot aşteptându-te s-ar înflora
rochia ta încă neîmbrăcată

n-ar mai fi nevoie de ruj pentru că se ştie
buzelor ce tocmai au sărutat nu le mai trebuie nimic
decât încă un sărut încă unul până când dor ca să fie

ar lovi atunci soarele perdeaua ridicată
s-ar zgâlţâi ferestrele ca un cristal seismic
ar încremeni buletinele de ştiri ca o îngheţată de ciocolată

ca o pană de curent ca un fulger globular ca o privire sumară
ca o nouă înfruptare
ne-am îmbrăca apoi matematic ca o filarmonică interioară

poezie de Călin Hera

Opreste-te!…
Priveste-n jurul tau…
Si daca nu ti-ai murdarit
Pantofii de noroi,
Fa-ti cruce
Si intoarce-te napoi!…
Fa-ti cruce
Fiindca n-ai pacatuit
Decat in vis…
Si visul s-a sfarsit!…

Fragment din poezia ``de ce-ai plecat?`` de Ion Minulescu.....................................................

Ea cu pantofiori roşii şi cu toc
Cu o rochiţă dalbă cu buline,
C-o cureluşă strânsă pe mijloc,
Se-oglindea în geamuri de vitrine.

El mergând cu pas elastic,
Pe nas cu ochelari de soare,
Cu tricoul mulat fantastic,
Avea blugii albastri la culoare.

Savurând o dulce ingheţată
Şi ţinându-se strâns de mână,
Aveau la picioare lumea toată
Şi sperau c-aşa o să şi rămână.

Adoarme luna-n zori, lumina ei se stinge
Cand faldul de perdea unduie-n rasarit...
Sfioasa intind mana, mi-e teama ca te sperii
Si ai sa pleci-nainte de a te fi zarit....

Oare te vad pe tine sau esti doar o naluca?
M-apropii frematand si cat imi e de dor!
Iti cad pierduta-n brate si nu-mi vine a crede,
Imbratisarea-ti tandra ma-nvaluie usor....

Si buze insetate adulmeca miresme,
De tine-mi este foame, de mine esti flamand...
Cu dragoste arzanda tu ma ridici la ceruri,
Nu mai lasa aceasta sa piara asteptand...

DACA-NTR-O ZI EU AS PRIMI
IN PALME NEMURIREA,

AS OFERI IN JURUL MEU
SPERANTA SI IUBIREA

IAR TIE TI-AS ADUCE-N DAR
SARUTURI DULCI CA MIEREA

TI-AS DA DORINTE..... BUCURII
SI-AS ALUNGA DUREREA

DAR STIU CA NU SUNT PE PAMANT
DECAT O MURITOARE,

SI PLANG SI RAD,....... IUBESC SI CANT
SI SUFAR ...........SI MA DOARE,

IAR TIE ITI TRIMIT IN DAR
DOAR GANDURILE MELE

PUPICI...... UN ZAMBET...... BUCURII
SI PULBERE DE STELE!!!..

Acolo unde gândurile şi visele se contopesc,
acolo unde cuvintele sălăşluiesc
şi lumina umple zarea cu frumuseţe
dăruind sufletelor veşnică tinereţe,
acolo trebuie sa fie lumea iubirii
a bunătăţii şi-mplinirii,
la hotarul dintre bine şi rău
acolo aş vrea să fie şi sufletul meu .

Acolo unde seninul este nesfârşit
şi unde orice vis este împlinit,
unde florile înmireasmează întinsul
şi armonia umple cuprinsul,
iubirea este veşnic stapână
cu bunătatea merge de mână
acolo aş vrea să fiu cu tine mereu
iubirea sufletului meu.

Nu-mi doresc o iubire ideală,
Prea multă fericire strică
Şi s-ar putea la o adică,
Să cad într-o adâncă plictiseală.

Eu trebuie să am pentru ce să lupt
Să trec prin spaime şi obstacole,
Să n-aştept nu ştiu ce miracole,
Să cred într-un bine neîntrerupt.

Îmi place de iubire să nu fiu sigură,
Să mă întreb dacă-i adevarată oare,
Să mă ia când cu cald, când cu răcoare,
Cînd El mă ţine cu sufletul la gură.

Oamenii se asociază
Având idei comune,
Ei deci, socializează,
Sau cum se mai spune.

Încheagă prietenii lejere,
Râd şi se-mpacă bine,
Au suparări, dar pasagere,
Care trec şi de la sine.

Apoi pleacă dintre cei,
Consideraţi cândva amici,
Îi percep ca pe farisei,
Nu se mai simt bine aici.

Vin mai rar,sau mai deloc,
Se-ntorc pe unde au fost,
Aruncă trecutul pe foc,
Gasesc altă linişte şi rost .

Nu-i judec că au plecat,
Ce anume nu-i mai reţine,
Sau ce anume i-a motivat:
Le urez pa şi numai bine!

Când eu te ştiu plecat,
M-asez pe-o piatră şi tac.
Fără un gând închegat,
Ca cercuri de apă în lac,
Sufletul se roteşte în mine.

Trec clipele una câte una,
C-o apasare dulce pe pleoape
Şi urcă spre tine întruna,
Ca un poem cu rimele schiope,
Blândă solie menită s-aline.

AVIZ TUTUROR DOAMNELOR SI DOMNISOARELOR - CITITI SI LUATI AMINTE !

Intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria:
"În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?"

Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:

"Domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.

Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: "femeie sau peşte?".
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care se apropie de ele. Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum,...cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.

Stau uneori si ma gandesc la cele mai diverse lucruri.
Ma gandesc cum risipa exista, sunt oameni care isi risipesc sentimentele cu o darnicie care poate peste un timp ii va costa: ei dau totul dintr-o data.Cel lacom? Ei, cel lacom nu se multumeste nicodata cu ce are, vrea mai mult si mai mult, vrea totul.E ca un om care desi are hambarul plin cu saci cu grane nu poate avea liniste pana nu ia inapoi si grauntele luat de o furnica oarecare.. E doar lacomie sau si orgoliul unui copil care are cele mai frumoase si gustoase prajituri, dar vrea sa recupereze si bomboana altui copil iubitor, dar care nu se poate bucura decat de acea bomboana.
Filozofie de doi bani poate..dar sper sa existe cineva care sa inteleaga talcul celor spuse de mine.Sa ma inteleaga de ce sufar.

Te iubesc o clipa
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc cand luna iese dintre stele
Te iubesc cand noaptea ma cuprinde in brate…
Te iubesc in clipa ce imi da sperante…
Te iubesc tacut si te iubesc curat
Iubesc ce-ti amintesti,iubesc ce ai uitat…
Iubesc cand imi vorbesti, iubesc atunci cand taci…
Te iubesc mai mult in toate cate faci
Te iubesc cand norii grei pe cer se aduna
Te iubesc cand tandru imi spui noapte buna
Te iubesc cand zorii imi daruiesc dulceata…
Te iubesc iubite,buna dimineata
Te iubesc in vise, te iubesc pe tine
Te iubesc acum si in clipa care vine
Te iubesc din suflet… gandul mi-l ascult
Te iubesc mereu din ce in ce mai mult…
Dragostea nu moare niciodata…
Dragostea ramane-n inima curata
Tu esti fericirea.... coltul meu de rai
Tu esti tot ce am ...esti tot ce poti sa-mi dai
Tu imi esti minunea care ma invata
Sa iubesc frumos tot ce iubesc in viata
Tu deschizi o poarta fericirii mele
Tu-mi aduci in suflet lumina din stele…

Te iubesc o clipa
Te iubesc o noapte
Te iubesc atunci cand imi vorbesti in soapte…
Te iubesc cand zorii imi ating privirea…
Te iubesc sa aflu ce e fericirea
Te iubesc ca-mi vine sa ma-mbrac cu tine
Ma cufund in lacrimi, ochii plang, imi e bine
Te iubesc aievea ca o primavara
Te iubesc din nou ca prima oara…
Te iubesc oricat si te iubesc oricum
Am un singur suflet, am un singur drum
Trece peste mine timpul si imi doresc...
Toata viata mea sa te iubesc….

O declaratie de dragoste superba....
Va doresc sa aveti parte de o iubire ca aceasta...si sa iubiti la fel...

superfluu wrote:Stau uneori si ma gandesc la cele mai diverse lucruri.
Ma gandesc cum risipa exista, sunt oameni care isi risipesc sentimentele cu o darnicie care poate peste un timp ii va costa: ei dau totul dintr-o data.Cel lacom? Ei, cel lacom nu se multumeste nicodata cu ce are, vrea mai mult si mai mult, vrea totul.E ca un om care desi are hambarul plin cu saci cu grane nu poate avea liniste pana nu ia inapoi si grauntele luat de o furnica oarecare.. E doar lacomie sau si orgoliul unui copil care are cele mai frumoase si gustoase prajituri, dar vrea sa recupereze si bomboana altui copil iubitor, dar care nu se poate bucura decat de acea bomboana.
Filozofie de doi bani poate..dar sper sa existe cineva care sa inteleaga talcul celor spuse de mine.Sa ma inteleaga de ce sufar.

Suntem umanitatea sub escortă,
Mărşăluim îngenunchiaţi sub cer
Şi, vai, pământul nu ne mai suportă
Şi ne înghite, ospitalier.

Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Şi, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.

Şi între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Şi fiecare cu aportul său.

Clădim civilizaţii arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Şi brusc vulcanii o pornesc pe pante
Şi orice lider redevine mic.

Ceva se-ntâmplă şi-n afara noastră
Cum se întâmplă şi în noi, curent,
Şi sar civilizaţii pe fereastră,
Pe când se sparge Ţara-Continent.

Nimic din tot ce e n-o să rămână,
Computere, maşini şi sateliţi,
Într-o secundă totul e ţărână
Care-şi resoarbe îngerii striviţi.

Se prăbuşeşte ultimul orgoliu,
Averea nu mai are nici un rost,
Când milioane de chinezi în doliu
Se reculeg, plângând, pentru ce-a fost.

Aceasta e o lume nebunească,
Pe care noi n-o mai putem salva,
Menită şi să scadă şi să crească,
Purtând principiul răstignirii-n ea.

Pe-aici, prin valea noastră fără milă,
Progresul se plăteşte prin regres
Şi vanitatea se transformă-n milă,
Ne naştem des ca să murim mai des.

Şi ca într-o demonică risipă,
Cu bine şi cu rău, în terci egal,
Pământul ne înghite într-o clipă
Şi, iată, ce e mal devine val.

Se anulează ură şi iubire,
Culorile se prăbuşesc în iad,
Şi, brusc, maternităţi şi cimitire
În gropniţe necunoscute cad.

Suntem umanitatea condamnată
Să-ndure cald şi rece, fel de fel,
Vin cu dobândă notele de plată
Şi nu mai sunt instanţe de apel.

Ce lume, ca o tragică amantă,
Asasinată de instanţe reci,
Şi amintirea ei halucinantă
Din creier ni se stinge pentru veci.

Cândva, vreun greier dacă o să poată,
Va mai cânta peste pustiu, cri-cri,
Despre o lume care-a fost odată,
O, biata noastră lume scufundată,
O lume care nu mai poate fi.
poezie de Adrian Păunescu (19 mai 2008)