Un gind? oO

Latră un câine, se-nserează,
Pe cer, prima stea e trează,
Cântă-n iarbă greieri mici,
Aleargă spre muşuroi, furnici.

Nucul batrân o poveste spune
Foşnind uşor spre soare-apune.
Păsările adorm în el de-acum
E tăcere adâncă şi pe drum.

Privesc cum întunericul se lasă
Peste grădină, mătăsoasă plasă.
Gândul meu spre tine-aleargă,
Srăbătând întreaga zare largă

Să-ţi şoptească noapte bună,
Altceva să tacă, să nu spună,
Să nu risipească cumva, în van
Un adevăr, restul fiind can-can.

S-a-nserat...si-n cupa goala
Nimic nu e, nu e nici bere...
Si e curent la mine-n poala...
Ce-oi face daca iar ma cere?

De-ţi treci mâna peste a florilor petale
Te poţi umple de polenul parfumat,
Sau să te-nţepe o viespe neaşteptat:
E riscul asumat al gesturilor tale!

la o adică şi veninu-i bun,
Chiar de te doare înţepătura,
Una peste alta, ce tura vura
Te face la următoarele, imun!

Imun tre sa fi din nascare,
Lasa a ta mica suparare,
Aprinde cu tupeu un gand nou,
Sa-l auzim ca pe un bland ecou

Stii tu, Bum, sa te descurci
Cu un vers si cu un zambet,
Impletite ca descantec...
Pe fata la tine s-o intorci .

Mulţam pentru sfatul prietenesc,
L-am şi dus danule, sper, la împlinire!
Uneori greşesc gândind cu părtinire,
Deşi pană la urmă, tot eu pătimesc.

Sâcâi prietenii, şi mă leg zău,
De orice spusă, de orice fleac
Ce nu îmi este chiar pe plac,
Îi rănesc şi apoi îmi pare rău.

Ce-mi place s-aud glasuri de copii
Hârjonindu-se frumos prin apă,
Cu râsul lor, inima mea s-adapă,
Când îi văd alergându-se zglobii.

Şi pescăruşii-mi plac, în larg
Cum ţipă tare şi flămânzi în zbor
Se-opresc o clipă p-un catarg
Apoi în valuri, săgeată se cobor.

Pe fierbintele nisip, c-un deget scriu
O axioma ce-o poate şterge vântul:
„În mine, chipul tău e atât de viu”,
Şi nimic nu-mi poate opri avântul

Pe-un pisc de munte urc acum,
Departe de vuietul marii,
Pe incerte aripile asteptarii,
Nemaistiind s-apuc un drum.

Si nici-un caine-aici nu latra,
Nici nu astept ceva sa-mi spuna,
Doar cineva c-o vorba buna...
Off, de-ar fi inima de piatra!

Nu ma mai gandesc la munte..si nici la mare...
Nu stiu cum sa fac sa ma carpesc,
Ca stomatologul sa nu recurga la ``mancatoare``
Sa pot din nou cu drag sa va zambesc!

Puneţi dinţi noi,de porţelan,
Aruncă-un surâs în prim plan
Fa-i degrabă pe toti invidioşi,
Cât îs ei de albi şi de frumoşi!

Azi am puţine cuvinte
Pentru a va spune tot ce gândesc,
Nu imi vine în minte
Decât curatul si realul:Multumesc!

Iubesc lacrima ta dulce-sărată
Pe care n-ai aratat-o niciodată,
Iubesc revolta ta pe viaţa nedreaptă
Pe care-o-nfrunţi cu coloana dreaptă.

Iubesc liniştea orelor tale,
Cand gândul ţi-alunecă agale,
Iubesc şi somnu-ţi zbuciumat,
De nevise adesea alungat.

Iubesc râsul tău când ascunzi amarul,
Vinul ce-ţi umple seara şi paharul,
Iubesc şi mana ce munceşte şi alină,
Inima ta curată, de bunatate plină.

De ziua ta urare-ti fac,
Sa-ti fie cerul doar senin,
Gandul curat si de iubire plin,
Asa cum TU ne-ai invatat.

Mulţumesc Eliza pentru buna urare,
Azi pentru mine fu chiar sărbătoare,
Am petrecut clipe frumoase cu voi toţi
Mai ales că şi muzica a mers ca pe roţi.

am fost singura fiinta care statea pe o banca intr-un parc in care vara a murit,si de sus cadea ploaie....
pomul de langa mine mi-a trimis un ravas..... o frunza micuta ovala,aramie....
mi s-a asezat pe umar.... am privit-o,era aproape perfecta... doar ca era deja moarta... m-am gandit ca poate a murit de dor de soare....nu stiu... zic si eu....
a venit Toamna,asa e?

Toamna aduce uneori tristete in noi.. nostalgie, dar si intelegerea ca nimic nu ramane in loc, ca e doar o curgere continua, fara inceput si sfarsit, fara coordonate spatiale.
Un ciclu repetat in spirale largi, sau mai stranse, in putinul care reprezinta viata noastra, iubirea noastra, speranta noastra, raul pe care il facem, sau il primim, zambetul care se naste si moare.
Iar iertarea vine ca o uitare, stergem foaia trairilor noastre si o luam de la capat cu greselile vechi sau altele noi, cu acelasi bucurii sau cu experienta urmatoarelor, care vor veni si lumina.
Stiu ca va veni si iarna iubirii noastre, stiu ca vor veni ninsorile unor regrete...dar mai stiu ca oricate toamne au fost , sau vor mai veni, voi dori sa nu uit cat de mult ai stiut sa imi stergi lacrima, sa imi aduci in inima flacaruia unei iubiri, poate iluzorii, dar traite cu intensitate.
A venit toamna? Da si va trece si iar va veni....
Sa incercam sa ramanem aproape orice ne-ar indeparta.
Si eu am stat pe o banca si mi-am inchipuit ca umbra mea esti tu: mi-a fost soare si bine.

La revedere vară, ţi-am simţit căldura, m-ai bucurat cu seninul cerului, cu umbra ocrotitoare a verdelui bogat, din arbori.
Ai plecat acum, sau plec eu?

Mai degrabă eu.Plec de la tine vară, plec spre toamnă, spre tăcere.
Poate ca nu plec eu, poate ai plecat tu spre alte meleaguri.
Rămân in tăcerea toamnei, să mă regăseşi cândva.

Prin poiana largă se stârni ecou:
Că dacă-i rece şi toamna asta,
El îşi bagă pectoralii sub tricou:
Eu vi-am spus-o şi cu asta basta!

Dezmorţeşte-te fluture frumos
Din cele tăceri îngheţate,
Zboară iar în sus şi-n jos,
Câtu-s cerul si zarea de late.

Prieteni, azi vă cer iertare,
Un soare fals m-a cam orbit,
M-a prins într-o-ntunecare
Şi-n spre voi , n-am mai privit.

Ma provoci cu un ecou rubin,
Stii ce mi-a raspuns atunci, tarziu.
Asteptarea era un chin,
Dar raspunsul, aproape divin.
Eu strigam in gura mare,
Oare ce fel de ``taste`` are o floare,
Nu va spun raspunsul acum,
Cineva s-ar face ..scrum

Rubin, iertare... greseala..scuze,
Tu vrei ca lumea sa se amuze.
Daca si tu mai gresesti rubin,
Ma duc sa ma inchin la un rabin.
Soare fals, intunecare...
Sigur ai avut de mancare?
Glicemia ta o fi ``jos``
Sau, lustra s-a intors pe dos

Floarea ceea mă gândesc că are
"Taste"obişnuite, ca mai oricare,
Sunt moi şi blânde, lunecând cuminte
Sub o mangâiere şi-un sărut fierbinte.

Danul, mi se mai întămplă
Seara să fiu lovită-n tâmplă,
Sa văd gri, să văd fals soare
Şi plâng ca pr...... de ma doare:)))