Un gind? oO

Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti.Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat...
Andre Gide

Corectitudinea proceselor raţionale:
Acea calitate a gândirii FĂRĂ de care adevarul sau falsul aserţiunilor noastre nu mai pot fi cât de cât controlate.
Probabilitatea de a fi noi insine ca exprimare pe un chat este de 75%.E doar o deducţie plauzibilă.

Fiecare a trait tristetea pierderii unui prieten, emotia succesului, oboseala care se instaleaza dupa stradania de a rezolva o problema dificila, caldura calma a unei zile de vara, spaima de a fi singur în mijlocul unei multimi. Fiecare spera sa gaseasca iubire, bucurii si întelegere în viata. Atunci cand ne dezvaluim asemenea sentimente altora, îi încurajam sa se identifice cu noi si sa ne împartaseasca, la randul lor, propriile sentimente. Pe deasupra, prin autodezvaluire evitam strategia frustranta si capitularda, care consta în a spera ca altii vor aprecia sentimentele noastre, desi niciodata nu le-am spus care sunt acestea.
Daca ne exageram calitatile, sau încercam sa ne ascundem greselile si sa ne prezentam drept ceea ce doreste o alta persoana sa fim, ne micsoram sansele de a avea succes în societate si ne cream singuri dificultati.
Si totusi rubin, ``Probabilitatea de a fi noi insine ca exprimare pe un chat este de 75%``, ai pomenit de acest 75%, ma gandesc ca esti o optimista, mi se pare cam mult, dar daca este asa si ai ajuns intr-un loc unde percepi real oamenii in proportie de 75%, ori esti norocoasa, ori locul acela este de-a dreptul unul deosebit!
Ambele variante sunt bune deci, eu unul nu pot decat sa ma bucur!
Felicitari celor ce sunt in stare sa ``dezvaluie`` sincer 75 % din...ei.
Ganduri bune voua!

Totdeaua citesc cu atentie tot ce postezi, pentru ca de fiecare data descopar un sambure de adevar, pe care uneori, doar il intuiam sau nu imi era bine conturat in minte.
E bine, zic eu, daca fiecare dintre noi, fara a fi falşi, ne straduim sa apărem in ochii celor care ne interesează, nu neaparat mai buni decat suntem, dar macar să atingem acea rotunjime a adevarului despre noi, spre care tindem.
Am spus ca acel 75% e plauzbil a fi atins.Am fost optimista si nu voiam sa par prea zgarcită in a vedea partea buna a lucrurilor.

Cânva am învăţat să zbor,
Cândva voi învăţa să te iubesc,
Azi din vise învăţ să cobor,
Zâmbet în pleoape să strivesc,
Cândva n-am învăţat sa tac,
Cândva voi învăţa să plec firesc,
Azi în cuvinte învăţ să mă desfac,
Niciodată nu voi învăţa să mă feresc.

Pentru ca nu am stiut sa exprim prea clar gandul meu de dimineata....
am vrut sa spun ca acesta e lucrul care face ca aici sa ne fie bine....venim asa cum suntem....cu firea noastra,uneori mai tumultoasa,alteori mai linistita....cu orgolii sau fara,tristi sau veseli....asa cum suntem....
nu vrem sa parem perfecti
nu vrem sa impresionam prin ''ce bine imi e mie''......
nu asteptam sa fim laudati
sau invidiati....
nu! suntem aici pentru ca ne acceptam pe noi si pe ceilalti asa cum sunt....
suntem aici pentru ca intr-un fel,ne completam unii pe altii....
daca unul e trist e aproape imposibil ca venind aici sa nu se ,molipseasca de la zambetul cuiva....
si voiam sa subliniez ca nici unul dintre noi nu cred ca se supraapreciaza....
nici unul dintre noi nu cred ca a trecut limita dincolo,unde nu mai stie care este cu adevarat... cel real sau cel virtual....
noapte frumoasa!.....sau mai bine sa zic neatsa?

Uite ce e,
Uite ce eeee!
Mai fa si tu emisiii,
Cheluleee!!!!

Admir toti oamenii de bine,
Vorbe de duh rostind in noapte...
Doar matematica imi spune
Ca nu e cifra opt, ci sapte.

Cifra 8
Pai ,lume -buna!!! cifra 8,
E cea care te ``misca`` bine!!!
Intins pe pat, in noptile-senineee...
Atunci cand ai luat ceva la ``bord``!!!

De multe ori, a noastre fapte
Trezesc nedumeriri, regrete,
Nimeresc ca nuca în perete,
Sau mai rău, ca musca-n lapte.

Vrei să faci câteodată un bine, dar
Te trezesti că loveşti în altă parte,
Te scoli dis de dimineaţă , aşa dar,
Dar n-ajungi insă, prea departe.

Un prieten la nevoie te ajută
Dar uneori nu prea ştie cum,
Dacă poate, munţii îi strămută,
Sau te lasă cu caruţa-n drum.

Omul deci, poate face multe-n viata
Rău sau bine, chiar cu mana lui,
Dă-i Doamne pe mosor destulă aţă,
Să poată prinde mintea înţeleptului.

Aceeasi viata ma desfata
In vechea ceasca de cafea,
Acelasi soare-mi rade-n fata
Prin lacrimi ce nu vor sa stea.

E-o veselie radianta
Pozez febril cu-n zambet stramb,
Aceleasi ganduri prinse-n plasa,
Clipesc alert sa nu mai plang.

Acelasi suflet te viseaza
In albe nopti fara raspuns,
Opreste-mi chinul din cascade
Ce-mi rod obrajii picurand.

M-am ratacit in ceata, te astept,
Doar tu ma vezi asa cum sunt,
Saruta-ma si strange-ma la piept
Si nu ma mai lasa sa plang!

A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: Fericirea, Tristetea , Stiinta si multe altele , incluzand Iubirea.
Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului.Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare.Iubirea a fost singura care a ramas.Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment.Cand insula s-a scufundat aproape toata,Iubirea a decis ca e timpul sa plece.A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor.
Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare .Iubirea a intrebat : Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta? Bogatia a raspuns: Imi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine.
Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate: Vanitate,te rog ajuta-ma! Nu pot sa te ajut,esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea.
Apoi Iubirea o vazu pe Tristete: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine.Tristetea a raspuns :I ubire,imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura.
Apoi Iubirea a vazut pe Fericire: Fericire,ia-ma cu tine te rog.Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa mai auda pe Iubire strigand.
Atunci Iubirea a inceput sa planga.Tocmai atunci auzi o voce spunand :Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca .Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul - ii spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a intrebat Iubirea
Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns: Pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea

Timpul e un mare bandit, ne prada incontinuu, ne fura amintiri, ne sterge dureri si bucurii, ne goneste mereu spre Sfarsit.
Iubirea e singura care tine timpul pe loc, nu mult, doar cat sa ii putem recunoaste propria ei profunzime, euforie, fragilitate, lacrimile si curatenia.
De cateori ne-a adus iubirea fericire si de cate ori dezamagire, disperare si nostalgie?
Am simtit iubirea ca pe o eternitate a timpului sau ca pe o simpla tresarire a lui.
Umbra unui fluture, petala cazuta din floarea ofilita, rasul unei copile muscand dintr-un mar,moliciunea mangaierii,unduirea unui gand....clipe de viata si de iubire.

Dupa poame se cunoaste pomul,
Dupa fapte, omul. 
Si cand ma apuca somnul,
Tot mai ``dau cu creioul``.

Promisiunea data,
E datorie curata.
Mi-a spus cineva odata,
Beiete, te-ai apucat, n-o lasa balta.

Curajul e ca iubirea,
Se hraneste cu speranta.
Inlocuiesc sparanta cu credinta,
Asa ma indeamna fiinta.

Cu rabdarea treci si marea,
Dar cu raul, nici paraul.
Uite ca am trecut si marea,
Si iaca, ce viu e radioul.

Nu căutăm acul în carul cu fîn,
Nu mergem cu sacul la pomul lăudat.
Nu căutăm păr pe tenul spîn,
Dar sub sabie, stăm cu capul plecat.

Cine nu caută, nu prea găseşte,
Căci unde dai şi unde crapă,
Dar încearcă, orice baltă are peşte
Şi-o furtună, orice pahar cu apă.

Petale de trandafir(albastru) se risipesc usor in vant si in urma lor....... Iata-ma in postura de a-mi lua ramas bun de la voi dragi prieteni care mi-ati fost mereu alaturi cu un sfat , cu o incurajare, cu un zambet.
Cand am inchis aseara ochii voi erati aici .......cand i-am redeschis v-am regasit din nou .Mereu o sa va regasesc aici fiecare cu viata lui, cu carcaterul si personalitatea sa. Cred ca o sa-mi lipseasca mereu acest coltisor de refugiu unde plangeam in cuvinte daca asta simteam, unde blestemam soarta pentru lacrimile ce-mi curgeau pe chip sau saream in sus pana la nori , bucurandu-ma ca un copil din toata inima, fara sa fiu retinuta ca ceva sau cineva m-ar impedica sa fac asta si m-ar trage inapoi brusc.. Printre atatea notite pline de un farmec anume, cu atatea trairi intense si sentimente profunde, printre atatea suflete speciale ma simt stangace astazi cand simt ca trebuie sa-mi iau ramas bun de la toti si de la toate. Poate am sa mai revin.....cine stie; am invatat ca viata iti ofera atatea cai.....astazi pleci.....maine te intoci , alergi pe cai razlete, poate niciodata nu te mai intorci in acelasi loc insa niciodata nu uiti anumiti oameni, anumite trairi (unele din acestea devin nemuritoare ).
Eu cred ca totii ati devenit cu sau fara voia voastra nemuritori, ati asezat in fiecare zi aici in cufarul amintirilor, emotii, trairi, regrete, bucurii, furii, tristeti, dezamagiri ,vise, dorinte, sperante, lacrimi, disperari, zambete, nebunii si fericiri ,contribuind in mod deliberat sau nu la nasterea unui suras pe chipul unui om..Nu v-a multumit nimeni niciodata ca sunteti si existati pe acest forum, ca poate printr-o gluma sau o fraza ati inveselit un suflet, ati adus o raza de soare unei persone al carui cer era mereu gri inchis sau chiar negru uneori , ca poate printr-o insemnare trista ati facut pe altcineva sa realizeze cat de importante sunt anumite lucruri in viata sa, ca poate ati deschis ochii unor persoane ce nu vedeau cat de "orbi" pot fi ... dar daca veti cauta in sufletul vostru veti simti o mare multumire sufleteasca si asta cred eu ca e mai importanta decat niste cuvinte scrise sau spuse de catre cineva printr-un simplu ....multumesc.
Dragii mei eu va multumesc ca existati si ca ati facut parte din viata mea......daca soarta vrea....ne vom revedea .
Aleargati prin lume cu sufletul plin de iubire si nu uitati ca fericirea se intoarce intotdeauna la cel care o daruieste!...

Cuvintele tale, petale de trandafir albastru, au nins cuminti si trist aici unde fiecare ne deschidem sufletul, intr-o modalitate sau alta.
Nu incerc sa iti schimb hotararea, daca acum, asta simti, fie ca bucuria unor zile mai bune sa iti curme toate amintirile urate si tragice.Gaseste soarele unui alt anotimp, Blue-rose daca acesta in care traiesti acum dispare.
Te vom astepta cu drag cat mai curand: eu iti multumesc ca am putut sa cunosc un suflet atat de sensibil si delicat ca al tau, de aceea nu spun decat: la revedere, draga mea, nu ne uita de tot.

Nu fiti tristi…….
Sunt doar un inger
Ignorat..... ingenunchiat
Tavalit in noroiul dispretului
Izgonit in singuratate…
Alungat in infern…
Infernul tristetii repetate zi de zi
Un inger cu aripi frante
Sorbind din cupa deznadejdii
Impins sa face lucruri
Nedemne de un inger
Un inger cazut in dizgratie…
Pierdut printre pamanteni…
Izgonit din paradis…
Paradisul iubirii

Îngere căzut, c-o aripă ruptă,
Nu te simţi izgonit din înalturi,
Încearcă de te ridică şi luptă
Căci viaţa e facută din salturi.
Cand crezi că nu mai e nicio lumină,
Poate doar inima ta acum a orbit.
Aşteaptă ca pacea in tine sa revină,
Nu-ţi lăsa sufletul de nimeni strivit

Mi-e teamă de tine libertate,
Ca de un spaţiu fără margini, imens,
O oază în plină pusteietate,
Îngropată în nisipul aspru si dens.

Te privesc libertate, dincolo de zăbrele,
Ca pe un ocean necuprins de azur,
Ca pe un zbor săgetat de rândunele,
Dăltuindu-ţi un chip cu aspru contur.

Mi-e teamă de o libertate deplină
De-aş avea-o, nici nu aş ştii
Să despic carnea ei de jivină,
Cum nu ştiu nici pe tine, iubi.

Libertatea mea
E ca a unui caine in lesa
Dar norocul meu
Ca este ``firul`` lung pe rotita!

Nu plec departe de stapan...
Si daca m -as indeparta....
Pana ce el sa mulineze....
Eu o zbughesc , cat ai vedea.

Cum e matematica, măi neam!
Cum ne joacă ea feste, nouă,
Că citeam de „opt”, dar gândeam
La cifra aia zisă şaizecişinouă 

Postam cate-un catren hazliu,
Forum_RT sa-l tinem viu,
Si m-am gandit pe cat se poate,
La cifra opt, nu cifra sapte...
Si cu un paharel sau doua,
Hai si un saizecisi noua.

Ei?! si stiti aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce a aflat Val-uca, de la Apostaoia,
Cand s-a dus sa lucre, pe un ban cinstit?!?
Ca..bunul ei prieten, s-a indragostit!!!

Tot cu matematica....
Acu-mi pare tare grea.
Eu ma intreb cum se poate,
Cum vine asta, mai frate?!
Eu muncesc precum furnica,
N-am agonisit nimica...
Dar cu somn si din creioane,
Altii construiesc casoaiee!!
De ele-s nedezlipiti
Si mai sunt si-ndragostiti.