MELODIA ZILEI IN GANDUL MEU!

pentru ca suntem un post de radio,pentru ca muzica este parte din noi si viata noastra,haideti sa lasam aici,atunci cand simtim nevoia,melodia ce ne insoteste pasii unei zile....melodia care ne face sa ne fie bine,sa zambim.... pana la urma e un alt fel de a imparti cu prietenii,MUZICA!

e mereu uimire...cum poti sa nu spui nimic si totusi.....

in 6 noiembrie aceasta era melodia gandului meu......
Nov 06 2010, 08:42

desi cuvintele sunt sarace... si putine.. si de acum,in van.....gandul,gandul nu imi da pace...
si niste versuri mi se invart obsesiv in cap....

Miros de coasa


e amurg si mai raman
langa foc si amintire
ma adum din risipire
si incep sa cant pagan


a fi fire si nefire
nici nu stiu ce mai ingan
umbla cineva la fan
simt venind miros subtire


taie cineva lucerna
cu o coasa veche grea
ca si cand si-ar repeta
ca doar moartea e eterna


parca as sta,parca as pleca
parca sunt altcineva....


da Maestre,de acum sunt altcineva... putin mai trista si putin mai saraca...
si da Maestre,de acum esti altcineva.... esti Maestrul,plecat sa se odihneasca un pic,langa ingeri!


Plecaciune,Maestre! Multumesc!



azi,ii multumesc cerului pentru ca am avut aceasta sansa....sa fiu contemporana cu Adrian Paunescu...
azi ....
e doar iarna si noapte.......

...in gandul meu e doar....muzica...muzica...muzica

ADRIAN PĂUNESCU – Femeia

Noi între noi nu ne vom pierde
Cât suferim şi ne iubim
Cât fosta noastră foaie verde
E lemnul patului intim.

De unde-atâta foaie verde
În toată viaţa noastră gri,
Când se usucă şi se pierde
Iubirea nopţii, peste zi?

Femeie, tragica mea ţintă,
Femeie, singurul meu dor,
Apari, în noaptea suferindă,
Dispari, în ziua tuturor.

Asupra ta le-arunc pe toate
Când nu mai pot să le suport,
Între curaj şi laşitate
Ajung la tine ca-ntr-un port.

Şi-ţi dau ce-i rău în ziua mare
Ca să înveţi să-ţi ieşi din minţi,
Să uiţi de noaptea fără zare
Când te-am luat de la părinţi.

În ticăloasele oferte
Din toată viaţa de bărbat,
Eu cum să-ncep cu foaie verde
Când tot copacul s-a uscat?

Ca pe o marfă oarecare
Te manevrez şi plâng, apoi,
Şi, uite, singura salvare
E că murim încet, în doi.

Îmi eşti obsesia şi teama
Şi soarta care mi s-a dat,
Dar, vai, eternă e problema
Dintre femeie şi bărbat.

Tu eşti trufia mea umilă
Când noaptea vin spre-a te iubi,
Dar te omoară, fără milă,
Iubirea mea de peste zi.

Şi un blestem străvechi te leagă
De mine, să nu poţi scăpa
Şi, vai, fiinţa ta întreagă
Se află în puterea mea.

Te chem când stelele sunt coapte
Şi parcă se vor desfrunzi,
Femeia mea de peste noapte,
Femeia mea de peste zi.

(Din volumul „Meserie mizerabilă, sufletul”- 2000)

Adanc in sufletul lui de barbat sadita,
sub ochiul atent al constiintei lui cantarita,
indelung germinata sub albul analizei interioare,
incoltita cand o femeie - raza de soare -
ii zambeste inimii lui,
inlaturand buruienile emotiilor superficiale
si udand tinerele vlastare cu apa vie, sfintita,
poezia infloreste pe buzele barbatului
sub privirile calde ale iubitei;
uimita de asa frumusete rasarita din tacere
si uneori din gheata si departare,
femeia isi umple de fericire sufletul
si asculta, indragostita, barbatul- poetul;
dupa inceputul iernatic, prelung,
imnurile lui de iubire tasnesc navalnic,
fara oprire, vertical, inalt si profund
dezvaluind paradisuri nebanuite, imaculate.
Poezia barbatului impletita cu poezia femeii
formeaza o tesatura indestructibila de iubire ;
dansand pe firele din aur fin ale lucraturii
cred ca putem ajunge in Inima Izvorului!

``ACEL OM CE TRECE``- MIHAELA OANCEA
melodie absoluta -ascultata astazi in emisia lui Bum.

cu respect pentru muzica si ..tine