Un gind? oO

E primăvară însorită în gândul meu,
O aşteptare pe care o ştiu doar eu,
Dar caut o floare albă fără spin
Pe care în versuri să ţi-o inchin.

Hai, deschide poarta aceea
Şi păşeşte râzând pe aleea
Pe care ne plimbam, vorbeam,
Despre ce mai ai şi ce mai am.

Iepuri veseli si zglobii,
Oua rosii, bucurii,
Miei cu zurgalai la gat
Sa va tina de urat!

Pastele cu sanatate,
Zile sfinte, luminate,
Iar pe masa romaneasca,
Pasca dulce sa domneasca!

Si cum postu-i pe-ncheiate
S-aveti grija la bucate
De nu le udati cu vin
S-ar putea sa fie-un chin!

Soarele sa va-nsoteasca,
Bucurie-n casa voastra,
Sa petreceti fericiti
Alaturi de cei iubiti!










Paste Fericit!!!
Alaturi de cei iubiti!

Dacă mi-e silă-n viaţă de ceva
Mi-e sila de orice minciună
Aruncată fără rost, de cineva,
Nu de rautate, sau ranchiună.

Tu, din câteva cuvinte-rânduri
M-ai scapat de rele gânduri,
Mi-ai învăţat să am şi flerul
De-a ghici unora, caracterul.

xxx

Feerice lumini s-aprind,
Electrizând parcă tot cerul,
Ruguri de stele străbat eterul
Inundu-l şi-l cuprind.
Grandios spectacol trecător,
Armonizând întreaga boltă.
Tainic licăr în inimă, iubirea
Este doar o stea cazătoare!
Săgetând soarta rotitoare,
Atinge-o clipă, nemurirea.
Lumini în noapte, ca mărgele
Unduind pe ape străvezii
Tresar acolo, înspre tarii.
Acum şi-n gândurile mele.

Nu pot sta departe
De ţărmul acela subţire,
Unde valuri agitate
Doresc a ne desparte,
Să treacă-n amintire
Promisiunile date.

Voi reveni mereu spre tine
Ca spre-un inrobitor păcat,
De care nu ma pot desprinde:
Engramă schimbând destine,
Cu ochiul ce lacrimă cuprinde,
Tu, visul meu neîntrupat.

xxx

Îmi eşti ca un scut,
O viaţă alături de mine.
Esti un început,
Trecutul si ziua ce vine.

Şi-am trăit amândoi
Ca şi cum am fi doar unul,
Aâtea bucurii şi nevoi,
Date de Dumnezeu, bunul.

Ne-am bucurat de răsărit,
De ceas de taină-n amurg,
Unul pe altul ne-am ocrotit
Prin vremuri ce în noi curg.

Tu ai avut mintea şi forţa
De-a răzbate şi a izbândi
Eu , răbdarea şi torţa
Din umbre, lumini a plămădi.

În visul meu şi eu- ţi cânt
Deşi n-am părul gălbior,
Sau stau fără un cuvânt,
Şi tu-mi zâmbesti uşor.

E doar un gând, se ştie,
La fel de inocent ca orice vis,
Dar chiar şi-n realitatea vie,
Ne relaxăm, mai ales la scris.

Ziua, el se bucura de soare
Noaptea, de blândele ploi
Serile, de umbră şi răcoare,
Nu prea avea multe nevoi.

S-a bucurat când s-a văzut
Încolăcit de Rochiţa rândunicii.
În ea, îndată s-a încrezut,
N-a dat o clipă, atenţie fricii.

Îi vorbea, îi sorbea parfumul,
Iar Rochiţa rândunicii se ridica
Încet, încet, îşi urma ea drumul
Şi pe Dediţel îl strangula.

Deci: să nu vezi doar lupi
În toţi ce vin cumva spre tine,
Dar e cuminte să-ntrerupi
Ceva ce nu ţi-ar face bine

Uneori merg cu capu-n nori,
Sau alerg fericită printre flori,
Prin străchini, calc câteodată,
Sau din greşeală, o fac lată.

Cine mă cunoaşte îndeaproape, însă,
Mai mototoală, veselă, sau plânsă,
Mi-ar placea să-mi poată spune
Că m-acceptă cu rele şi cu bune.

Ingerul meu, te rog păzeşte-mă!
De cele rele, tu ocroteşte-mă.
Să nu greşesc, m-ai învăţat,
Nu mereu, te-am ascultat.

Dar te-am strigat în ajutor
Când nu mi-a fost prea uşor.
Mă cunoşti de-atata vreme,
Cu şovăieli dar şi cu dileme.

Când am plâns de ce mă doare,
M-ai atins cu aripa ocrotitoare
Şi mi-ai spus sa nu renunţ la a iubi
Să sper ca voi fi şi eu iubită într-o zi.

Ar fi trebuit îngere să tac
Că ştii cum gândesc si fac.
Trebuie să mă-n cred in tine
Şi-n lumina ceea, care vine.

Când visele sunt gratis iar tu cumperi doar în rate
Când te bucuri doar cu ochii,îi închizi şi laşi în spate
Când ajungi să crezi în somn că filmul rulat e realitate
Atunci pe neaşteptate te umple sentimentul de vanitate.

Cu braţe întinse,fără speranţe,ai dorinţe cu duiumul
Din palma deschisă,semn de pace,îşi face apariţia,pumnul
Între cele două trepte sunt motive sterpe ce nu aduc progres
Pentru societate o fi regres dar pentru tine e succes.

Dacă monotonia e un clişeu inseamnă că viaţa e un tipar
Atunci neprevăzutul e previzibil si nedesluşibilul e clar
Ironia dintre extreme e tocmai nebănuitul har
De a contra axiome când teoriile par în zadar.

Continuăm pe aceeaşi axă şi susţinem logica din delir
Căci supremul e la parter,accesibil,rămâi pe fir
Între galenele din receptor găseşti apelul raţiunii
Căci visele sunt gratis iar tu te hrăneşti doar cu iluzii.

Ai scris ady-tm o poezie frumoasa.....si te-am citit...e adevarat, ne hranim si cu iluzii cand nu avem puterea de a recunoaste realitatea, e un fel de a spera si a trece peste ziua de azi, spre un maine incert.Rutina si tipar in viata de zi cu zi si din cand in cand, un har cu care suntem inzestrati, ne chinuie si ne indeamna sa ne exprimam trairile.

xxxxxx

E atata lumina in sufletul tau cand adormi si te trezeşti cu cineva in gand: un om care iti este drag si caruia i-ai spune tot ce simti,dar nu reusesti şi atunci ii trimiti o melodie care sa vorbeasca in locul tau.Frumos gest, nu ma intreb la cine te gandesti, dar el sau ea va stii precis despre cine e vorba..si va zambi multumindu-ti ca existi si ii esti aproape.

am cunoscut speranta si cred in ea,mereu e langa tine,aievea,pretutindeni,sa o iei cu tine si sa o porti in suflet si in gand ,speranta e implinire de vise,de ganduri ce te apasa,e bucurie daca o ai,esti implinit de tot ce e mai bun daca o ai,cand tu nu stii de rau sau bine atunci ea vine langa tine,si nu uita ..speranta de vrei sa o ai ,ea e cu tine pretutindeni.

Când te poţi desprinde de alergatura fiecărei zile, când ai timp doar pentru tine, devii cel ce esti TU când vorbeşti cu mine, şlefuind până aproape de perfecţiune diamantul dur al sinceritatii, iar eu capăt puterea de a putea spune ceea ce cred că nu pot gândi cu voce tare.
În această lume oarbă, în care suntem dezgoliti de convenţii, adevărul timpului il măsuram cu orologii de aer, hrănim vise, amorţim singurătaţi, despicăm miezul unei bucurii, ne fluturăm degetele în semn de bun venit, sau plecat.
Comunicăm.

xxxx