Un gind? oO

Si fie ca de azi,necazurile sa'nceteze,
Sa fie mai mult soare,sa'nceapa sa te'aprecieze,
Sa fitzi uniti pe veci,ca mama si copilul,
Sa nu uitati sa fitzi mai buni unul cu altul!

fericiti 100 de ani...si un simplu,dar sincer 'La multi ani!'

Ce-mi place, Doamne, cat de mult imi place
Cand vad cum arta trece printre noi
Cum scriem despre soare, nori sau ploi,
Cum plangem zbuciumul de a fi-n doi,
Cum suntem mici fara a fi eroi...,
Ce-mi place, Doamne, si nu am ce face !

Noi, cei de-aici, scriem nefăţărit,
Gratis, fără să primim un scud.
Orice gând negru în minte răsărit,
Se pierde ca urma-n nisipul ud.

Ce ne leagă? Un răspuns nodal
Ce obrazul doar ni l-ar pudrui?
E că între noi e pace, nu scandal,
Şi că-n ranchiună nu ştim a stărui.

Fiecare dintre noi e o unitate,
Diamantin ne este sufletul curat
Ne simtim bine-n fraternitate
Sentimentali si sinceri, neapărat.

Chatul e plin de drăcuşori,
Deghizaţi în îngeri, puişori!
Danul ne ceartă peste poate,
Dar pe noi ne doare-n coate:)))

Este post, suntem "cuminti",
Prostioare curg buluc,
Strang acuma eu din dinti:
Sper sa nu dam de bucluc.

Bine că mi-aţi amintit:
Că uitasem de "postit".
De azi manânc doar legume,
Zarzavaturi, cum le mai spune.

Ganduri năstruşnice alung
Nu mai râd, nu mai împung,
Smerită, placidă şi cuminte rău
Să nu mă mai recunoşteţi, zău !

Azi, m-a certat cu un surâs Tamara,
Să nu mai fac pe cumintea şi amara
Să-mi păstrez în suflet ingrediente
Ce-mi alcătuiesc firea, caracterul.
Să nu renunţ la multe condimente,
Mai ales la două: sarea şi piperul.
Urma-voi sfatul, c-o rugaminte vie:
Isonul la glume, intr-una sa mi-l ţie.

Aşa cum ades şăgalnic, vântul
Răscoleşte praf în drum,
Sau fură de pe flori veşmântul
Lor, de petale şi parfum,

Aşa şi eu, venind spre tine,
Aş renunţa şi m-aş întoarce,
Râzând, să mă ascund in mine
Când o lacrimă, ochiul stoarce.

Şi să nu te-ncrezi în tot ce simt,
Când molatec gura-mi sfarmă
Un zâmbet, cu care poate mint
Într-o tăcere mult prea calmă.

Hai copile să-ţi îngân un cântec
Ca să-mi adormi cuminte-n braţe:
"Se născu odată din al mării pântec
Un ciudat copil, ce reuşi să se agaţe
De spinarea unui imens delfin”

Ai adormit? Sub pleoape, ochii tăi
Deapănă povestea-mi mai departe
Despre sirene, corăbii şi piraţii răi.
Te privesc iar şi mâna mea împarte
Mângâieri pe obrazul curat şi fin.

Mă simţi copile, cât sunt de însorită
Că vii spre mine, atât de încrezător?
Cât de puternică, înţeleasă si dorită
Când imi spui despre toate ce te dor
Şi-apoi, mi te-alături tandru si senin.

De-o viata-ti stau in poala povestea sa-ti ascult
Cu zane si fetzi mandri, lumina si tumult,
La tine-i cald si bine, adorm si visez iar,
Nu stiu de-i azi sau maine, ce zi e-n calendar...

Simt rasuflarea-ti dulce in parul meu cum bate
Si mangaierea lina pe-obrazul meu cum poate
Ca ea s-aduca pace in suflet de copil,
Parfum de primavara...si totul pueril...

Si lasa-ma asa, pe bratul tau sa cresc,
Tu visul nu-mi curma, da-mi gand sublim, ceresc,
De nu-mi ajunge-o viata eu mare sa ma fac,
Trai-voi inca multe, in poala ta culcat...

Între noi e-o matematică imposibilă,
Dar lasă-mi, lasă-mi te rog, visarea
De a putea străpunge lumea invizibilă
Unde cerul se poate contopi cu marea.

Lasă-mă să pot crede în acel ceva,
Ce-i o trăire fără nume sau menire,
Dar între noi mărturisit, va persista
Ca un triunghi şi o sferă-n devenire.

Se trezeste dimineata,
Repede isi spala fata
Si-apoi pune de cafea
Si ne asteapta uite-asa !
Fluflu e o fata buna,
Le canta la toti in struna,
Face ceai de ciomparei,
Aromat de tot sa bei!
Si e tare zabantzuita,
Dar de toti ea indragita,
Zice mereu ca este rea,
Dar noi stim ca nu-i asa!
Scrie mult si peste tot,
N-are stres ,o doare-n cot!
Veselie vrea s-aduca
Si o face cum apuca!
Fufulina mult iubeste!
Si mereu ea cucereste!
Renumita cu pupici,
Cafelutze si sclipici!
Avatare ea isi schimba,
Sa lase baietii-n limba,
Uneori si reuseste,
Si usor ii cucereste !

Recunosc: sunt buna, dar si rea,
Inconstantă-n gânduri, dar si "fidea",
Mai fac mâncare şi cafea,
Mai fac şi cate-o infuzie,
Dar sa nu tragi concluzie
Că Baieţilor le dau pupici
Să mă pun bine, cu lipici.
Pe nimeni nu vreau să cuceresc
Martor mi-e inima si Cel ceresc.
A fi cu lumea prietenoasă
E oare treabă primejdiosă?
A scrie o simplu, o poezie
Se consideră o erezie?
Să fi vesel din când în când,
Sincer, să-ţi exprimi un gand
Nu cred că e chiar păcat:
Mă simt cu cugetul curat.

Mi-e dor de-o pace şi de-un repaos
Cum îi liniştea în murmurul din naos
Dată de curaţenia dintr-o rugăciune
A celor ce simt în suflet, uscăciune.

Plutind ca-n vis, risipind nimic,
Dintr-un tainic, rece, alambic,
Spre mine, prin aer să se reverse
Melodii cuminţi, in armonii diverse.

xxx

Ce dor se-aude, ce-mi bate-n piept de-o noapte?
Ce luna plina? Ce -mi cade peste pleoape?
Mireasma ta de vise, adormitoare soapte
Surasuri, ganduri dulci, menite sa ma-ngroape!

Ţi-am spus? Mă simt aşa de bine lânga tine
Pentru că oricât de-amar îţi este gandul
Păstrezi un zâmbet cald şi pentru mine
Pe care-l devorează sufletu-mi, flămandul.

Sunt doar firul de iarbă
Strivit alene între buze
Căldura gata să soarbă
Lumina-n umbre difuze,
Clipa absurdă şi oarbă,
Clepsidra întoarsă de mână
Nisipul rămas grămăjoară,
Ezitarea care te-amână,
Nod făcut într-o doară,
Mirozna din orice esenţă,
În viaţa ta, o prezenţă.

Azi am atins statuia,
E rece, neclintita...
Eu sunt femeia ce ascunde
Caldura nebanuita.

Oricat de departe as merge,
Oriunde si oricand,
Eu plec pentru a ma-ntoarce,
Si visul nu mi-e frant.

Sunt nascuta din iubire...
Calauzita de-al meu far,
Abia acum aflu ce-nseamna...
El ma conduce mereu la mal.

Mi-e atât de teamă de acele zile,
Când simt că nu ai ce-mi spune.
N-aş trece uşor peste tăceri facile,
Ce între noi, sinuos s-ar înterpune.

E ca o plecare a ta de lângă mine,
De lângă tot ce cred că eu însemn,
Şi parcă se stinge focul ce întreţine
Tot ce s-a închegat, cândva, solemn.

Şi de-aş rămâne singură pe lume
În lumea aceea de vise prea fragile,
Tot aş mai spera-n ceva anume,
Fugind tangent de cotcodacele idile.

Esti bucuria ce m-asteapta
Cand intru la calculator,
Inima-mi umpli de blandete,
Privind dincolo de monitor.

Esti pietricica pretioasa
Ce stralucesti fara prinos,
Tuturor prietenilor vreau sa spun,
De te citesc ei au folos

Sa vada cata bunatate
E-n sufletul unei prezente,
Ce zilnic viata ne coloreaza
Cu mii de nuante si imbietoare esente.

Eliza, tu imi eşti mereu aproape,
M-ajuţi să trec peste hârtoape,
Imi simţi constant în suflet, "pulsul"
M-ajuti şi imi dai oricând, concursul.

Mă simt bine pe acest radio bun
Unde fără să mă-nşel, presupun
Că lumea mă-nţelege, tolerează,
Şi-o stare de bine imi şi crează.

O vină mare însă am şi eu
Că "zgândăr" tare, mai mereu.
Însă prieteni, vă spun firesc:
Că eu vă respect şi vă iubesc.

Eliza şi îţi mai mulţumesc
Că mă faci să şi zâmbesc
Şi mă-ndemni mereu să scriu
Chiar daca o fac cam triluliu.