Stiati ca...?

**danul** Fri Mar 25, 2011 5:05 am

Stiati sau nu... e bine sa ne reamintim sau sa ``descoperim``
Sa postam din categoria ``stiati ca?``... indiferent de domeniu.
Incep cu ``muzica`` Wink

Stiati ca...
Cartea (mai mult un album foto) lansata de Madonna in 1992, Sex, contine imagini extrem de provocatoare care i-au atras critici de-a lungul timpului din partea diferitelor organizatii conservatoare (cele religioase, in special)? Astfel, in fotografiile prezente in carte o putem vedea pe Madonna in ipostaze sado-maso, intr-un decor alcatuit din candele si un crucifix, sau mimand o partida de sex oral cu un caine.
Sex, cartea cu imagini provocatoare lansata de Madonna, este cea mai bine vanduta carte de gen din istorie? Cartea face parte din categoria denumita in engleza “coffee table book” (folosite de regula ca remediu anti-plictiseala in salile de asteptare, saloane etc).
Din 2007, Madonna este recunoscuta de Cartea Recordurilor ca fiind cea mai de succes cantareata din lume, din toate timpurile? Recording Industry Association of America o plaseaza pe cantareata pe primul loc in topul celor mai bine vandute artiste rock ale secolului XX si a doua cea mai bine vanduta din toate timpurile dupa Barbra Streisand.
Mama Madonnei a decedat cand cantareata avea doar 5 ani? Madonna Louise, asa cum se numea mama artistei, a decedat la doar 30 de ani, pe 1 Decembrie 1963, din cauza unui cancer la san. Tatal, Silvio Ciccone, s-a recasatorit apoi cu menajera familiei, Joan Gustafson, o casatorie pe care copilul Madonna nu a acceptat-o usor.
Artista a facut parte din echipa de majorete a liceului? Talentul pentru dans, observabil si acum in concertele divei, a fost remarcat de profesorul ei de balet din facultate care a incurajat-o sa urmeze o cariera de dansatoare.
La sfarsitul anului 1977, cand avea doar 19 ani, Madonna a parasit facultatea si s-a mutat in New York pentru a-si urma visul de a deveni dansatoare profesionista? Dupa cum declara mai tarziu, acesta a fost cel mai curajos gest din viata ei pentru ca a atunci “a zburat prima data cu avionul si a circulat pentru prima data cu taxiul”. Mai mult, a ajuns in New York avand doar 35 de dolari in buzunar.
In timp ce era in New York, luptandu-se sa ajunga dansatoare profesionista, Madonna a lucrat ca chelnerita la Dunkin` Donuts (celebru lant american de tip fast-food)?
Prestatia live a Madonnei din anul 1984, in timpul MTV Music Awards, cand a interpretat piesa Like a Virgin de pe albumul cu acelasi nume este considerat “momentul nasterii” celei care avea sa devina cea mai de succes cantareata din toate timpurile? Socant si indraznet, show-ul artistei a propulsat-o rapid in topuri si in constiinta publicului ca o artista nonconformista.
Stiati ca...? Madonna

**danul** Fri Mar 25, 2011 5:24 am

Albumul Thriller al lui Michael Jackson este cel mai bine vandut album din toate timpurile? Distinctia i-a fost acordata in anul 1984 de catre Guiness Book. Totodata, Thriller este si singurul album vandut in mai mult de 100 de milioane de exemplare (109 conform celor mai multe surse) in intreaga lume.
Michael a fost prima persoana din industria divertismentului care a castigat mai mult de 100 de milioane de dolari intr-un singur an? Totodata el este si cea mai bine platita persoana din show-biz din toate timpurile, conform Guiness Book.
Megastarul a fost si prima celebritate care a avut numele inscriptionat pe 2 stele de pe celebrul bulevard Hollywood Walk of Fame? Mai intai, in 1980, pentru activitatea desfasurata in cadrul trupei “The Jacksons” (alaturi de fratii si surorile lui) si apoi, in 1984, pentru cariera solo.
Videoclipul piesei Scream (in duet cu sora lui Michael, Janet Jackson) este cel mai scump din toate timpurile? Videoclipul a fost lansat in 1995 si a costat 7 milioane de dolari. Si alte videoclipuri ale celebrului cantaret au avut costuri mari de productie: Bad (anul 1987) – 2.2 milioane dolari, Black or White (anul 1991) – 1.5 milioane dolari sau Remember the Time (1992) – 1.2 milioane de dolari.
Videoclipul pisei Black or White a fost difuzat simultan in 27 de tari fiind vazut de peste 500.000 de telespectatori? Evenimentul a avut loc pe 14 noiembrie 1991 iar audienta avuta este cea mai mare inregistrata vreodata pentru un clip video.
Timp de 17 ani, cele 8 distinctii castigate de artist la editia Premiilor Grammy din 1984 au reprezentat un record neatins de vreun alt cantaret? In 2001 insa, Carlos Santana a reusit sa egaleze recordul lui Michael.
Succesul postului muzical MTV i se datoreaza, in mare parte, lui Michael Jackson? Astfel, daca de la lansarea sa in 1981 si pana in 1983 postul s-a axat pe muzica rock, incepand cu 1983 odata cu difuzarea regulata a clipului piesei Billie Jean a lui Michael Jackson, target-ul canalului s-a mutat pe muzica pop si r`n`b, ceea ce a dus la o crestere a audientei si popularitatii canalului. Videoclipul de la Bille Jean este creditat si pentru spargarea “barierei culorii” in programele MTV (care obisnuia sa difuzeze foarte putini artisti de culoare motivand ca muzica lor nu se incadreaza in profilul postului). In 2009, in week-end-ul care a urmat anuntului mortii cantaretului, MTV a difuzat exclusiv muzica acestuia si emisiuni despre viata lui Michael, litera M din logo devenind neagra (in loc de albastra) iar pe ecran fiind scris “M is for Michael”. Si pe site-ul oficial MTV cantaretul este omagiat: langa logo-ul postului este afisata o imagine stilizata cu Michael dansand iar fundalul este negru.
Michael Jackson – New Music – More Music Videos
MTV a cenzurat una dintre piesele lui Michael Jackson? They Don’t Care About Us se numeste piesa in cauza iar expresiile cenzurate sunt “jew me” si “kike me”, acestea fiind inclocuite cu "do me" si, respectiv, "strike me". Kike este un termen ofensator la adresa evreilor si provine din adaptarea termenului ebraic pentru “cerc” (kiekl), semnul pe care il faceau pe actele de imigrare evreii care soseau in SUA (mai ales in timpul ascensiunii nazismului in Europa). Aceleasi versuri i-au atras lui Michael si reprosuri din partea ADL (Liga Anti-Discriminare) dar si supararea unui bun prieten, Steven Spielberg, regizor de origine evreiasca.
In doar 4 zile de la decesul cantaretului, pe site-ul oficial www.michaeljackson.com, s-au inregistrat aproximativ 340.000 de mesaje din partea fanilor? Asta inseamna aproximativ 1 mesaj pe secunda (tinand cont ca anuntul decesului megastar-ului a avut loc la aproximativ 2 ore dupa inregistrarea oficiala).
Site-ul local www.michaeljackson.ro a avut o crestere de 82.202% in ziua anuntului decesului cantaretului? Conform trafic.ro, 64.196 de utilizatori au accesat site-ul respectiv pentru a afla noutati despre cele intamplate sau pentru a reasculta muzica lui. Site-ul www.stirileprotv.ro a avut o crestere de 87% in ziua nefericitului eveniment, devenind astfel cel mai vizitat site din Romania in acea zi, conform refresh.ro si trafic.ro.
Primul site care a anuntat ca starul a suferit un stop cardiac a fost www.x17online.com, un site semi-necunoscut de stiri mondene, conform seomoz.org? Stirea a fost publicata pe respectivul site la 49 de minute dupa ce a fost efectuat apelul de urgenta. www.TMZ.com a fost primul site care a transmis vestea mortii cantaretului, la aproximativ 2 ore dupa apelul de urgenta.
Aproximativ 150.000 de oameni au cautat vineri (26.06) pe internet expresia “michael jackson”, conform trafic.ro? Numarul real este insa semnificativ mai mare avand in vedere ca datele prezentate se refera doar la site-urile inscrise in sistemul de masurare a traficului trafic.ro in timp ce majoritatea (9 site-uri) primelor 10 rezultate returnate de Google.ro dupa cautarea respectiva nu sunt incluse in trafic.ro (ro.wikipedia.ro, en.wikipedia.com, youtube.com, michaeljackson.com, imdb.com, stirileprotv.ro, europafm.ro, mediafax.ro).
Peste 190.000 de bilete la seria de concerte din Londra care trebuia sa inceapa pe 13 iulie 2009 au fost vandute in doar 2 ore dupa punerea in vanzare? Cei 1.5 milioane de fani care au incercat sa isi achizitioneze bilete la evenimentele organizate pe arena O2 din capitala britanica au produs blocarea a doua dintre site-urile care le comercializau (unul dintre ele fiind renumitul TicketMaster.com).
S-a spus despre Michael Jackson ca sufera de asa-numitul sindrom Peter Pan? Aceasta este denumirea unei deficiente mentale neinregistrata oficial ca boala psihica de catre organismele medicale si care se refera la persoanele adulte imature social. Numele celebrei ferme din California, SUA care a fost locuinta oficiala a starului timp de 11 ani (din 1987 pana in 2008, cand a fost vanduta din cauza datoriilor), Neverland, este inspirat din cartea scrisa de scotianul J. M. Barrie, in care se povestesc aventurile “baiatului care nu vrea sa creasca”, Peter Pan.
Stiati ca...? MichaelJackson

**danul** Fri Mar 25, 2011 3:38 pm

Câştigătoare a 20 de premii Grammy, Aretha Franklin a învins alte legende ale genului, pe Sir Paul McCartney sau Sir Mick Jagger, care s-au clasat pe locul 11 respectiv poziţia a 16 a într-un sondaj realizat de revista "Rolling Stone".
Muzica, talent si drama
Pe 25 martie 1942, in Memphis, dintr-un tata pastor baptist si o mama cantareata, se nastea Aretha Louise Franklin. Din pacate, copilaria micutei va fi presarata cu evenimente nefericite, astfel ca la varsta de sase ani, in urma deciziei parintilor de a se desparti, Aretha si cei patru frati ai sai vor fi dati in grija bunicii paterne.
La doar 8 ani, Aretha se alatura corului de la biserica din oras, ca mai apoi, in frageda adolescenta, sa paraseasca scoala si sa porneasca intr-o caravana gospel, alaturi de tatal ei. Tot atunci, cand abia implinise 14 ani, Aretha ramane insarcinata, iar la doar doi ani diferenta, istoria se repeta. Clarence si Edward, cei doi baieti ai adolescentei, au fost conceputi in circumstante necunoscute, din tati pe care artista refuza si acum sa ii numeasca. Cert este ca bunica ei, Big Momma asa cum o alintau cu totii, i-a intins o mana de ajutor si i-a crescut pruncii, permitandu-i astfel nepoatei sale sa-si continue cariera de cantareata.

In 1966, Aretha semneaza un contrat fabulos cu casa de discuri Atlantic Records. Manata de „feelingul” interior, aceasta se asaza la pian si creeaza melodii memorabile, ce vor deveni hituri instantaneu. "I Never Loved a Man (The Way I Love You”, o balada cu puternice influente gospel, va ramane numarul 1 in Topul Bilboard vreme de sapte saptamani, un record de necontestat al reginei de abanos, iar albumul cu acelasi nume se va vinde in milioane de copii in intreaga lume!
Aretha Franklin rocks!
Pentru ca era mereu pe scena, mereu in lumina reflectoarelor si sub lupa media, Aretha s-a straduit sa fie cat mai slaba. In 2005, superstarul s-a confesat unei reviste americane si a recunoscut cu sinceritate ca in tinerete se infometa pur si simplu din dorinta de a se supune canoanelor modei. Insa atunci cand organismul ei a inceput sa cedeze din cauza dietei draconice, a inteles ca trebuie sa isi accepte corpul asa cum este, cu tot cu formele voluptoase de afroamericana.
Astazi, in 2009, Aretha cantareste putin peste 150 de kilograme, dar asta nu o impiedica sa se considere si sa se comporte ca o femeie sexy! Mai mult decat atat, povestile de iubire pe care le-a trait alaturi de barbati frumosi, unii chiar mai tineri decat ea, ne fac sa credem ca Miss Aretha este o adevarata cuceritoare. Intrebata care este dieta cea mai buna pentru a scapa de cateva kilograme, Aretha a raspuns razand: „O combinatie de pastile de slabit si un amant tanar!”.
Aretha, focul viu de pe scena
Aretha Franklin este artista care a mutat gospelul din biserica direct
in topurile muzicale. Vocea sa brilianta, dar mai ales trairile intense, genuine si pasiunea cu care interpreteaza fiecare nota, au incoronat-o pe Aretha drept Regina muzicii Soul. Superstarul de culoare marturisea unei publicatii americane in anul 1995 ca succesul de care se bucura isi are radacina tocmai in drama pe care a trait-o de-a lungul vietii. Pierderea tragica a tatalui ce a fost impuscat, lipsa caldurii materne, povara de a fi un copil cu copii, toate si-au pus amprenta asupra destinului sau. Si daca ar fi cineva care sa o descrie mai bine pe Aretha Franklin, acela ar fi prietenul sau de o viata, Arthur Mitchell: “Ea traieste intr-un cantec mai mult decat altii intr-o viata!”.
Aretha Franklin, care s-a confruntat cu o serie de probleme de sănătate în ultimele luni, a discutat la telefon cu prezentatoarea emisiunii "Wendy Williams Show" despre planurile sale de viitor şi despre acest film inspirat din viaţa ei.
"În ultimii patru ani am tot discutat despre acest proiect şi am primit o serie de oferte, dar, din nefericire, nu erau oferte bune. Acum, în sfârşit, am ceva concret pe masă", a declarat diva americană.
Rugată să precizeze numele actriţei pe care şi-ar dori să o vadă jucând personajul principal în acest film, Aretha Franklin a declarat: "Halle Berry este alegerea mea pentru rolul Aretha. Mai există o altă Aretha în film, în anii de tinereţe, iar actriţa pentru acest rol nu a fost încă aleasă".
În luna septembrie a anului trecut, "Regina muzicii soul" a precizat într-un comunicat de presă care sunt alegerile sale în privinţa "distribuţiei ideale" dintr-un film inspirat din volumul ei de memorii, intitulat "Aretha: From These Roots". Pe această listă se regăsesc nume de marcă de la Hollywood: Halle Berry - în rolul Aretha, Denzel Washington - în rolul tatălui cântăreţei şi Terrence Howard - în rolul cântăreţului Smokey Robinson.
Potrivit aceluiaşi comunicat de presă, actorii citaţi s-au declarat "entuziasmaţi în legătură cu acest proiect şi au fost de acord să joace aceste roluri, în urma unor negocieri viitoare".
Cântăreaţa americană Aretha Franklin, despre care presa americană afirmă că suferă de cancer pancreatic, a fost internată într-o clinică din oraşul Denver unde a suportat la începutul lunii decembrie o intervenţie chirurgicală. Aretha Franklin, în vârstă de 68 de ani, nu a făcut publică denumirea bolii cu care a fost diagnosticată.
Artista americană, celebră pentru mai multe hituri din anii 1960, precum "(You Make Me Feel Like) A Natural Woman", "Chain of Fools" şi "Respect", a continuat să concerteze, să înregistreze şi să plece în turnee, fără întrerupere, timp de peste patru decenii, până în octombrie 2010.
Aretha Franklin, supranumită "Regina muzicii soul", a câştigat 20 de premii Grammy, dintre care opt au fost consecutive, între anii 1968 şi 1975, perioadă în care trofeul pentru cea mai bună solistă R&B a fost numit în glumă de ziarişti "Premiul Aretha".
Aretha Franklin, care s-a confruntat cu o serie de probleme de sănătate în ultimele luni, a discutat la telefon cu prezentatoarea emisiunii "Wendy Williams Show" despre planurile sale de viitor şi despre acest film inspirat din viaţa ei. "În ultimii patru ani am tot discutat despre acest proiect şi am primit o serie de oferte, dar, din nefericire, nu erau oferte bune. Acum, în sfârşit, am ceva concret pe masă", a declarat diva americană. Rugată să precizeze numele actriţei pe care şi-ar dori să o vadă jucând personajul principal în acest film, Aretha Franklin a declarat: "Halle Berry este alegerea mea pentru rolul Aretha. Mai există o altă Aretha în film, în anii de tinereţe, iar actriţa pentru acest rol nu a fost încă aleasă". În luna septembrie a anului trecut, "Regina muzicii soul" a precizat într-un comunicat de presă care sunt alegerile sale în privinţa "distribuţiei ideale" dintr-un film inspirat din volumul ei de memorii, intitulat "Aretha: From These Roots". Pe această listă se regăsesc nume de marcă de la Hollywood: Halle Berry - în rolul Aretha, Denzel Washington - în rolul tatălui cântăreţei şi Terrence Howard - în rolul cântăreţului Smokey Robinson. Potrivit aceluiaşi comunicat de presă, actorii citaţi s-au declarat "entuziasmaţi în legătură cu acest proiect şi au fost de acord să joace aceste roluri, în urma unor negocieri viitoare". Halle Berry, în vârstă de 44 de ani, a câştigat premiul Oscar în 2003, pentru prestaţia ei din filmul "Puterea dragostei/ Monster's Ball", devenind astfel prima actriţă afro-americană din istorie care a câştigat această distincţie. Actriţa a apărut în 2007 în filmul "Pierderi dureroase/ Things We Lost in the Fire", iar în 2009 a încheiat filmările pentru lungmetrajul "Frankie şi Alice", despre o femeie care suferă de personalitate multiplă. Cântăreaţa americană Aretha Franklin, despre care presa americană afirmă că suferă de cancer pancreatic, a fost internată într-o clinică din oraşul Denver unde a suportat la începutul lunii decembrie o intervenţie chirurgicală. Aretha Franklin, în vârstă de 68 de ani, nu a făcut publică denumirea bolii cu care a fost diagnosticată. Artista americană, celebră pentru mai multe hituri din anii 1960, precum "(You Make Me Feel Like) A Natural Woman", "Chain of Fools" şi "Respect", a continuat să concerteze, să înregistreze şi să plece în turnee, fără întrerupere, timp de peste patru decenii, până în octombrie 2010. Aretha Franklin, supranumită "Regina muzicii soul", a câştigat 20 de premii Grammy, dintre care opt au fost consecutive, între anii 1968 şi 1975, perioadă în care trofeul pentru cea mai bună solistă R&B a fost numit în glumă de ziarişti "Premiul Aretha".
Stiati ca...? Aretha%20Franklin_SG%2058

**danul** Fri Mar 25, 2011 3:56 pm

Louis Armstrong nu si-a cunoscut niciodata adevarata data de nastere si asta dintr-un motiv cat se poate de banal, nu avea certificat de nastere. S-a nascut in New Orleans, fiind copilul ilegitim al unei familii sarace de negri. Copilul acela fara identitate avea sa devina cea mai respectata personalitate din istoria jazz-ului. Parintii lui, Mary Ann si William Armstrong, s-au despartit imediat dupa nasterea sa, astfel ca acesta si-a petrecut copilaria alaturi de bunica sa Josephine Armstrong. La varsta de 5 ani se muta impreuna cu mama si sora Beatrice intr-o casa cu doua camere. Pentru a castiga bani, micul Louis canta alaturi de alti baieti la colturi de strada. La 12 ani este trimis la scoala de corectie din cauza unui incident petrecut in ajunul Anului Nou. La scoala de corectie l-a intanit pe cel care avea sa-i fie mentor, Peter Davis. Acesta era dirijorul corului scolii. Aici invata sa cante la cornet si devine solistul corului. Dupa doi ani paraseste scoala de corectie cu o educatie muzicala solida si o dorinta de a canta mai mare poate decat cea de a trai. In aceasta perioada Louis il intalneste pe Joe Oliver, cel mai bun trompetist din New Orleans si al doilea sau mentor si protector. Louis incepe sa cante alaturi de diversi muzicieni pentru a-si intretine familia. La varsta de 18 ani se casatoreste pentru prima data, cu o prostituata, Daisy Parker. Joe se muta la Chicago si Louis ii ia locul in cea mai bine cotata trupa de jazz din New Orleans. In 1922 Joe Oliver il ia solist in noua lui trupa "King Oliver's Creole Jazz". Mariajul cu Daisy se destrama, Louis casatorindu-se cu pianista Lil Hardin, femeia ce avea sa aiba cea mai mare influenta in viata sa. La sfatul ei, in 1924, Louis se muta la New York, unde incepe sa inregistreze alaturi de nume mari ale jazz-ului: Sidney Bechet, Sippie Wallace. Un an mai tarziu se intoarce in Chicago si face primele inregistrari ca leader al primei sale trupe "Hot Five". Louis si formatia sa (devenita ulterior "Hot Seven") inregistreaza "West End Blues", care devine cea mai celebra inregistrare din inceputurile istoriei jazz-ului. In 1929 se muta la New York unde apare in show-ul de pe Broadway "Hot Chocolates". La inceputul anului 1931 Louis se desparte de Lil Hardin, joaca in primul sau film "Ex-Flame" si inregistreaza piesa lui favorita "When It's Sleepy Time Down South".
Devenind o celebritate de prim rang in Statele Unite, Louis Armstrong este invitat la Londra pentru a canta in fata regelui Angliei. Pentru urmatorii cativa ani, pana in 1935, Louis traieste mai mult la Paris si concerteaza in majoritatea tarilor Europei de vest.
In 1938 obtine divortul de Lil si se casatoreste din nou, cu Alpha Smith, o casatorie de scurta durata. Ultima casatorie a artistului are loc in 1942, cand Louis se casatoreste cu Lucille Wilson, cea care avea sa-i ofere confortul si echilibrul conjugal pana la sfarsitul vietii sale. Impreuna cu Lucille, cumpara o casa in Corona, Queens, New York, devenita mai tarziu Muzeul Memorial Louis Armstrong.
Pana in anii '70 Louis continua sa joace in filme cu un imens succes la public, primeste numele de ambasador al jazz-ului. Devine unul dintre principalii combatanti in lupta impotriva rasismului, inregistreaza alaturi de mari nume ale jazz-ului, apare in numeroase show-uri de televiziune, inregistreaza propriul show radio si ajunge pe primul loc in topurile mondiale in doua ocazii, in 1964 cu varianta sa la hit-ul "Hello Dolly" si in 1968 cu "WHAT A WONDERFUL WORLD".
Starea de sanatate a artistului incepe sa se inrautateasca brusc in 1969, cand este internat in spital datorita unor probleme de inima. Pe 6 iulie 1971 moare in somn, in locuinta sa din Corona.
Prin moartea lui, jazz-ul a pierdut principalul maestru, un om cunoscut in toate colturile globului si iubit de toata

Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcRx-Cdlqwxy1-Cs19OXjquYy_ZA8AVl8smppkvtWyqGCetB_j-pmw

Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcRx-Cdlqwxy1-Cs19OXjquYy_ZA8AVl8smppkvtWyqGCetB_j-pmw

**danul** Fri Mar 25, 2011 4:16 pm

Gary Moore, pe numele său adevărat Robert William Moore, şi-a început cariera muzicală în anii '60 şi a evoluat de-a lungul timpului alături de artişti precum Thin Lizzy, B.B. King, Gary Moore s-a nascut pe 4 aprilie 1952 in nordul Belfastului (Irlanda). La varsta de 11 ani a ascultat albumul John Mayall with Eric Clapton care i-a schimbat viata si l-a influentat foarte mult in ceea ce priveste tehnica sa de chitara. La 19 ani, in 1969 – Gary Moore il inlocuieste pe Bernard Shivers in grupul Skid Row si cu ajutorul lui Nollaig Bridgemen (baterie) si Brendan Shiels (bass), inregistreaza albumul de debut – Skid Row - editat in 1970. In paralel cu acest grup, Gary Moore s-a ocupat si de Dr. Strangely Strange, un grup folk –rock, dar fara prea mult succes.
Dupa al doilea disc cu Skid Row scos in 1971 – 34 Hours, Gary Moore paraseste trupa si formeaza Gary Moore Band, alaturi de Pearsey Kelly (baterie) si John Curtis (bass). In 1973 scoate pe piata primul sau album numit Grinding Stone, produs de catre Martin Birch, care mai lucrase si cu Deep Purple si care in anii 80 i-a facut celebri pe Iron Maiden. Grinding Stone a fost insa considerat un produs nereusit.
La finele lui ‘73 Gary Moore primeste un angajament de la bunul sau prieten Phil Lynott pentru a canta in Thin Lizzy. De fapt, Gary trebuia sa-l inlocuiasca pe Eric Bell care plecase datorita unor probleme de sanatate. Nici aici nu a stat prea mult, dar a lasat in urma sa excelente solo-uri si riff-uri pe albumul Nightlife cu etalon piesa Still In Love With You.
La jumatatea lui ‘75 Gary Moore devine fondator alaturi de Don Airey, Jon Hiseman si Neil Murray al grupului Colloseum 2 cu care – pana in ‘77 – canta pe 3 albume.
Indiferent de ceea ce canta, rock, jazz, sau blues, Gary Moore se descurca fara nici o problema. Episodul jazz cu Colosseum 2 fiind trecut, Gary se reintoarce la hard rock si inregistreaza albumul Back On The Streets – lansat in 1978. La finele lui ‘79 ajunge din nou la Thin Lizzy, unde il inlocuieste pe Brian Robertson. Inregistreaza cu acestia discul Black Rose, dar dupa cateva luni o i-a din nou pe cont propriu si, in 1980, formeaza cvartetul G-Force cu Mark Nauseef (baterie), Willie Dee (bass/keyboards) si Tony Newton (voc). La inregistrari au participat si cativa muzicieni invitati, printre care Joachim Kühn (keyboards) si Tom Scott (saxofon), ambii recunoscuti in perimetrul jazz. Rezultatul discului G-Force este un rock accesibil.
La sfarsitul lui 1980, Garry Moore reformeaza Garry Moore Band in formula Don Airey, Andy Pyle, Tommy Aldridge si Kenny Driscoll cu care da doar 6 concerte. In 1981 Gary Moore il angajeaza pe Greg Lake (Emerson, Lake & Palmer) pentru show-ul de la Reading Festival, iar in 1982 ii aduce langa el pe Neil Murray (bass/ex. Colloseum II), Charlie Huhn (vocal/ex. Ted Nugent), Ian Paice (baterie/Deep Purple) si Don Airey (keyboards/ex. Rainbow) cu care inregistreaza Corridors Of Power. Discul a fost produs de Jeff Glixman care lucrase si cu Kansas. Materialul continea o muzica curata fara a avea insa originalitate.
Primul album semnat Gary Moore, ce a intrat in topuri si care a fost luat in calcul la nivel international a fost Victims Of The Future – locul 11 in Anglia si 53 in Germania. Piesa ce da greutate albumului si care a trezit interesul fata de Gary Moore este Empty Rooms (locul 33 in Anglia - sectiunea single-uri).
Tot in 1983 Gary Moore editeaza Dirty Fingers, un album care a trecut neobservat.
Anul 1984 a stat sub semnul unui turneu mondial de cinci luni, care s-a bucurat de un real succes si a avut punct final in America. Cu aceasta ocazie s-au tras multe momente si s-a realizat un album numit We Want Moore – locul 29 in Anglia si 52 in Germania. Discul a fost editat in octombrie 1984.Primul album cu adevarat de referinta pentru Gary Moore a fost Run For Cover scos in 1985 si care a atins locul 6 in topul britanic. Materialul a aratat un Moore, care deviase putin de la linia sa, dar - per total - a fost O.K. Pentru realizarea acestui produs el a apelat la cativa muzicieni de studio printre care s-au numarat componenti ai trupelor Frankie Goes To Hollywood si Nik Kershaw. O combinatie destul de bizara, insa cu efect la public. Tot pe acest disc figureaza un hit compus de Gary Moore impreuna cu Phil Lynott – Out In The Fields.
Cu cateva luni inaintea aparitiei albumului Wild Frontier – Gary Moore a scris o compozitie numita Over The Hills And Far Away care a prins imediat si a devenit una dintre cele mai cunoscute compozitii ale sale. Aceasta piesa a facut ca viitorul album sa fie asteptat cu mare interes, iar aparitia sa in 1987 a fost un mare succes.
Anul 1988 scoate la iveala discul After The War (locul 23 in Anglia) si un Gary Moore cu o voce si atitudine heavy. Discul a fost bine primit, insa incepand cu 1990 lucrurile s-au schimbat radical.
Gary Moore a fost atras din nou de blues si cu Still Got The Blues (‘90) a dat marea sa lovitura. Si-a adus aminte de idolii sai- Eric Clapton si Peter Green si a realizat o adevarata colectie de hit-uri. Still Got The Blues contine elemente tipice de blues, combinate cu propriile sale idei si a fost un adevarat revival al blues-ului britanic. La realizarea discului si-au adus contributia bateristul Brian Downey (ex. Thin Lizzy), vechiul sau basist Andy Pyle, Don Airey, dar si Albert Collins, Albert King si George Harrison. Cel mai mare succes al discului este Oh Pretty Woman.
In martie ‘92 albumul After Hours a scos la iveala alte compozitii blues, de calitate. O buna parte dintre acestea au fost incluse pe un alt album live aparut un an mai tarziu - in 1993 sub numele Blues Alive.
In noiembrie 1993 Gary Moore este invitat de catre fostul basist al grupului Cream – Jack Bruce – sa cante cu acesta la Köln, cu ocazia implinirii a 50 de ani de catre Bruce. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele unei cooperari si-n ‘94 se editeaza un album sub titulatura BBM – adica Bruce, Baker, Moore. Baker fiind Ginger Baker de la Cream.
Pe albumul scos in 1995 si intitulat Blues For Greeny, Gary Moore s-a bucurat din plin de prezenta idolului sau Peter Green, fostul lider al trupei Fleetwood Mac. Interpretarea lui Moore pe disc e din nou de clasa, dar nu se stie de ce nu a mai avut succesul precedentelor. Fanii asteptau insa ca Gary Moore sa mai revina macar odata in postura de rocker, dar incercarea lui cu Dark Days In Paradise nu a fost prea reusita. Acest album a incercat si altceva in afara de blues, insa fara prea mare stralucire. Poate si aparitia lui in 1997 nu a fost dintre cele mai potrivite, o perioada in care rockul si bluesul nu mai aveau forta de altadata.
Dupa 1997 Gary Moore a intrat intr-un con de umbra, dar a revenit in forta in 2001 prin discul Back To The Blues. Un disc ce contine 8 piese ca in vremurile bune.
In luna septembrie 2002 discografia lui Gary Moore s-a mai imbogatit cu inca un album, ''Scars''.
Colosseum II, Greg Lake sau trupa de blues-rock Skid Row, precum şi Albert Collins, Jim Capaldi, The Beach Boys, Gary Husband, Ozzy Osbourne sau Andrew Lloyd Webber. Portofoliul său a fost completat şi de o complexă carieră solo. A debutat în 1973, odată cu lansarea albumului "Grinding Stone", iar câţiva ani mai târziu, în 1978, a revenit în atenţia criticilor de specialitate cu albumul "Parisienne Walkways", realizat în colaborare cu Phil Lynott, care i-a propulsat pe primele poziţii din UK Singles Chart. La scurt timp a urmat albumul "Thin Lizzy".
Piese precum "Parisienne Walkways", "Out in the Fields", "Empty Rooms", "Over the Hills and Far Away", "Wild Frontier", "Friday on My Mind", "After the War", "Still Got the Blues (For You)", "Cold Day in Hell" sau "Story of the Blues" au făcut istorie în interpretarea lui Gary Moore, artistul fiind considerat unul dintre cei mai talentaţi chitarişti ai tuturor timpurilor.
Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcS7-Z1_kUA6Tl3ZBhB1VCXoooGJOZn5jSJIbpvNGU4plXlHj5BA

Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcS7-Z1_kUA6Tl3ZBhB1VCXoooGJOZn5jSJIbpvNGU4plXlHj5BA

**danul** Fri Mar 25, 2011 5:18 pm

Florian Pittiş – Moţu
Poate trebuia sa incep cu Florian Pittis, l-am iubit si inca il mai iubesc... de fapt o sa-l iubesc pana la sfarsitul zilelelor.
Poate eram subiectiv daca incepem cu Motu... pana la urma cine ma putea judeca?

Florian Pittiş a venit pe lume la 4 octombrie 1943, în Bucureşti. Porecla de „Moţu” a primit-o de la bunica din partea tatălui, pentru că era primul nepot şi cel mai alintat. Familia lui era îndrăgostită de artă, muzică şi literatură, lucruri transmise celui ce a devenit pentru toată lumea artistul, actorul, regizorul, muzicianul, realizatorul de emisiuni radiofonice - Moţu. Nicolae Pitiş, tatăl său, a fost cel ce a "ţinut" genealogia familiei. Primul Pitiş despre care a aflat a fost preotul Bonifachie Pitiş din Scheii Braşovului - un stră-străbunic al lui Moţu. Atestat istoric este faptul că în grădina stră-străbunicului său, Anton Pann i-a dat lui Andrei Mureşanu muzica pentru "Deşteaptă-te, române!". Numele de Pittiş cu doi „t” se trage dintr-o greşeală a jandarmului responsabil cu actul de naştere al lui Florian, greşeala însă nu a fost remediată.
Florian Pittiş povesteşte deschis într-un interviu acordat în anul 2007 pentru „Formula As”, despre părinţii săi:
”Tatăl meu, Nicolae Pitiş, a fost comandor aviator - şef de scoală de pilotaj, comandant de escadrilă. A schimbat garda la palat, a luat masa cu regele - de fapt cu amândoi. Si cu... Carol al II-lea, şi cu Mihai. A ieşit la pensie la 41 de ani, în 1941, la două săptămâni după începerea celui de al II-lea război mondial (ştiut fiind că atunci din aviaţie se ieşea la 40 de ani). A apucat aviaţia fără paraşută, a apucat şi perioada când coborau avioanele pe lângă gări - într-o activitate de recunoaştere. A participat şi la întrecerile gen "trecu cu avionul pe sub podul de la Cernavodă". Şi aşa mai departe... Mama mea, Ana, a fost casnică, apoi a avut un atelier de croitorie până în 1953. Mai târziu, pentru că nu prea veneau bani în casă, s-a angajat secretară la o scoală... Toţi ai mei erau îndrăgostiţi de artă, de muzică, de literatură. Un amănunt... amuzant: tatăl meu a fost cel ce a adus în ţară partitura cântecului "Ramona". Mama mea ar fi vrut să se facă actriţă, semăna cu Danielle Darrieux... Dar n-au lăsat-o părinţii să urmeze Conservatorul. A suferit teribil din cauza acestei "ratări"... Poate de-aceea m-a "aruncat" pe scenă, când aveam vreo... 4 ani. Da, da, am apărut pe scenă în spectacolul "Congresul puştilor" de Saşa Georgescu şi I. Avian. Partenerii mei au fost, ţin minte, Flavia Buref, Alexandru Lulescu, Ileana Cotrubaş. Eu jucam rolul "Ciuculeţ". Asta se întâmpla în 1947. Rolul meu era de fapt un monolog, în care povesteam că aveam un câine bolnav şi prietenii mei nu veneau să-l vadă. Eram supărat foc, dădeam din picior şi oftam de zor...”.
După primul său rol, „Ciuculeţ”, jucat când avea 4 ani, a învăţat să citească. Mai întâi a citit toate cărţile de teatru din casă, apoi pe cele din biblioteca scolii. Era fascinat de piesele de teatru, părându-i-se uimitor că numele personajelor erau scrise cu majuscule. În şcoala primară a văzut de 23 de ori piesa de teatru „O scrisoare pierdută”, regizată de Sică Alexandrescu, aşa încât, ceva mai târziu, când avea 14 ani, a montat chiar el actul III din piesă, jucând rolul „Cetăţeanului turmentat”.
Moţu a urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. În 1958, a făcut figuraţie în spectacolul "Omul cu mârţoaga", la Teatrul Naţional. Apoi îşi încearcă norocul la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC). Prima oară este declarat respins, datorită unui "R" prea puternic. De aceea, timp de un an a luat lecţii de dicţie. După un an îşi împlineşte visul, intrând la clasa actorului Radu Beligan. Pentru a fi aproape de scenă, se angajează la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra ca electrician - a lucrat cu „reflectorul de urmărire” şi a văzut toate spectacolele, seară de seară. Tot la Bulandra vede, în regia lui Liviu Ciulei, spectacolele "Cum vă place" (în care va şi debuta mai târziu, în rolul pajului) de 236 de ori şi „Sfânta Ioana” de 128 de ori.
Despre şansa lui de a juca în „Cum vă place”, Moţu povesteşte: „Norocul meu s-a numit şi se numeşte Liviu Ciulei. D-l Ciulei mi-a propus, într-o seară, când am înlocuit un actor "indispensabil" - uite, ţin minte pe dinafară cuvintele lui: "Vrei să joci în "Cum vă place"?". Toată viaţa am să-l ţin minte cum stătea acolo, la el în cabină (el juca, în spectacolul acela antologic, rolul lui Jacques Melancolicul). Fuma liniştit, în răgazul dintre două spectacole şi, zâmbind, mi-a pus această întrebare care, într-un fel extraordinar, mi-a marcat viaţa... Apoi, ca director, m-a şi angajat... Prima mea replică rostită pe scena Bulandrei în calitate de actor angajat a fost: "Vă rog să-mi daţi o clipă ascultare"...”

Prima piesă de teatru regizată de Florian Pittiş în 1980 a fost „Cum se numeau cei patru Beatles?”. Au urmat apoi ani întregi de joc şi joacă - actor şi regizor.

Roluri în teatru:

* Lucius – Iulius Cezar, de William Shakespeare, regia Andrei Şerban, 1968

* Fleance – Macbeth, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968

* Aurel – Sfârşitul pământului, de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca, 1968

* Băiatul – Transplantarea inimii necunoscute, de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969

* Camille – Puricele în ureche, de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969

* Collin Talbo – Harfa de iarbă, de Truman Capote, regia Crin Teodorescu, 1970

* Jeremy – Iubire pentru iubire, de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970

* Licheaua – Aceşti nebuni făţarnici, de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970

* Arlechino – Mincinosul, de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971

* Valentin – Valentin şi Valentina, de Mihail Roşcin, regia Adrian Georgescu, 1972

* Feste – A 12-a noapte, de William Shakespeare; regia Liviu Culei, 1973

* Alencon – Elisabeta I, de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974

* Alioska – Azilul de noapte, de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975

* Traian – Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia Toma Caragiu, 1975

* Edmund – Lungul drum al zilei către noapte, de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976

* Radu cel Frumos – Răceala, de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977

* Piotr – Mici burghezi, de Maxim Gorki, regia Ioan Taub, 1978

* Ariel – Furtuna, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978

* Mihai – Scoica de lemn, de Fănuş Neagu, regia Dan Nasta, 1979 (Teatrul Nottara)

* Leonard Brazil – Cum se numeau cei 4 Beatles, de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiş, 1980

* Patriciu – Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic, de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980

* Regele Ludovic cel Mare – Cabala bigoţilor, de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 1982

* Domnul Loyal – Tartuffe, de Moliere, regia Alexandru Tocilescu, 1982

* Olcica – Rezervaţia de pelicani, de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, 1983

* Laertes – Hamlet, de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985

* El însuşi – Cântec despre mine însumi, de Walt Whitman, regia Florian Pittiş, 1985

* Teodoro – Câinele grădinarului, de Lope de Vega, regia Florian Pittiş, 1988

* Philinte – Mizantropul, de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989

* Dr. Frank Bryant – Meditaţiile Ritei, de Keith Waterhouse şi Willis Hall, regia Florian Pittiş, 1989

* Mortimer Brewster – Arsenic şi dantelă veche, de Joseph Kesserling, regia Grigore Gonţa, 1991

* Sonnenstich – Deşteptarea primăverii, de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991

* Tiresias – Antigona, de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993

* Jack – Totul în grădină, de Eduard Albee, regia Tudor Mărăscu, 1997

Ca regizor:

* Faţă în faţă cu lumea (spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă), 1979

* Cum se numeau cei 4 Beatles, de Stephen Poliakoff (traducerea Florian Pittiş), 1980

* Poezia muzicii tinere – spectacol de muzică şi poezie, 1981

* Cântec despre mine însumi (Song of Myself) – spectacol de muzică şi poezie pe versurile lui Walt Whitman, 1985

* Câinele grădinarului, de Lope de Vega, 1988

* Meditaţiile Ritei, de Willy Russel, 1989

* Black and White, de Keith Waterhouse şi Willis Hall, (traducerea şi adaptarea Florian Pittiş), 1997

La Spectacolul „Cântec despre mine însumi”, nu a făcut doar regia ci şi adaptarea scenică, decor şi interpretare. În „Câinele grădinarului”, după piesa lui Lope de Vega, a distribuit-o pe Emilia Popescu, studentă pe atunci la teatru. Emilia a mai jucat şi în „Meditaţiile Ritei”, o piesa regizată tot de el.

În Ediţia de colecţie a „Jurnalului Naţional”, din 13 august 2007, dedicată lui Florian Pittiş, câţiva prieteni şi artişti vorbesc despre rolurile jucate în teatru de acesta.
„Alexandru Tocilescu, regizorul care l-a distribuit în Laertes din "Hamlet", rol despre care mulţi au spus lucruri la superlativ, crede despre Moţu că n-a avut puterea să fie bătrân. Este convins că Pittiş trăia acut groaza de bătrâneţe. "Viaţa nu-i mai oferea din punct de vedere fizic datele de care avea nevoie ca să fie omul tânăr şi permanent în mişcare, aşa cum a fost. Această groază de bătrâneţe a îmbrăcat la el forme paroxistice, şi ideea de a se vedea la 75 de ani în aceiaşi blugi şi cu acelaşi păr lung i se părea ridicolă." Cu toate că a fost excepţional în "Hamlet" şi în "Furtuna" şi alte piese, Tocilescu crede că punctul culminant al carierei interpretative l-a atins Florian Pittiş în "Cabala bigoţilor", unde avea rolul Regelui-Soare, şi unde "era mai original decât Ludovic însuşi". Pasiunea pentru muzică, dragostea de modernitate, dorinţa de a fi contemporani cu tot ce se întâmplă "pentru a nu fi comici în faţa tinerilor" sunt lucruri care i-au unit într-o amiciţie profundă pe cei doi oameni de teatru. Cortina s-a tras prea repede insă, iar "Toca" n-a mai avut timp să-i restituie Regelui-Soare casetele audio şi video împrumutate.”
„Pentru Teatrul "Bulandra" sau pentru directorul acestuia, prezenţa aureolată a lui Pittiş se confundă. Are aproape acelaşi înţeles. Regizorul era un adolescent când Florian Pittiş a venit în casa părinţilor săi şi, cunoscând pasiunea lui pentru muzică, i-a adus un disc original cu Jimmy Hendrix. "Am căzut de pe scaun... M-a uimit un cadou atât de frumos şi neaşteptat de la un om pe care îl vedeam prima dată în viaţă...", povesteşte Alexandru Darie. "Un lucru dureros pentru mine este că n-am apucat să îl văd revenit pe scena de la «Bulandra» în rolul lui Prospero, aşa cum plănuiam. Jucase un Ariel excepţional în «Furtuna» lui Shakespeare, iar acum voia să joace Prospero". Ştia de la Moţu că avea idei extraordinare pentru viitor: să transmită un spectacol în timp real, să aducă, prin tehnologie de ultimă oră, în faţa a zeci de mii de oameni, artişti din lumi diferite, cum ar fi Bob Dylan şi Sting, de exemplu. La el m-a impresionat mai ales bucuria aceasta de a trăi. Era o plăcere să te întâlneşti şi să vorbeşti cu el".
„Marcel Iureş a intrat în echipa de la "Bulandra" în 1980 şi îşi aminteşte că Florian Pittiş se purta cu multă bunătate cu toţi actorii proaspăt veniţi acolo. "Era bun, ne învelea pe toţi ca apa...". Marcel Iureş a povestit despre imensa putere a lui Moţu de a oferi prietenia sa. "Eram tot timpul la el acasă. Ne lua mereu să ascultăm concerte, albume de muzică rock, muzică excepţională. Avea un zâmbet pentru oricine. În seara dinaintea naşterii băiatului meu stăteam şi încercam să găsim un nume care să rimeze cu Iureş. Căutam un nume mic. Şi ne tot jucam cu diverse ritmuri, din o silabă nu era bine, din două mergea şi nu mergea. Pe urmă am găsit din patru. Şi i-am spus fiului meu vreo doi ani To-ti-tă-tă... La sugestia lui Moţu, care avea mult umor. L-am numit Alexandru, un nume din patru silabe...". Deşi diferiţi în jocul lor actoricesc, Iureş mărturiseşte cu admiraţie că Pittiş "este unul din actorii cu care aş fi vrut să fac la un moment dat schimb pe scenă".
„Actorul Ion Besoiu i-a fost partener de scenă şi director la "Bulandra", dar şi prieten. "A fost bun în rolul din «Lungul drum al zilei către noapte», în «Elisabeta I», dar era foarte bun şi când rostea un monolog pe scena Studio de la «Bulandra». Pentru el exersa o jumătate de oră în cabină înainte, cerea mult dramatism, fineţe şi exactitate de dicţie", işi aminteşte Ion Besoiu. L-a văzut de pe scenă în Laertes pentru că în aceeaşi piesă, "Hamlet", Ion Besoiu era Polonius. Mărturiseşte că uneori a avut de învăţat de la Florian, chiar dacă vârsta cerea să fie invers. I-a admirat întotdeauna eleganţa profesională, comportamentală, probitatea morală şi cultura excepţională, dar şi "îndrăzneala înaripată şi spiritul său de luptător pentru libertate". Besoiu regretă că nu au jucat împreună în nici un film. Îşi aminteşte că înainte de 1989, într-un turneu în Statele Unite, Pittiş i-a cerut să îl lase să meargă la un concert al celor de la Rolling Stones. A avut încredere în el şi nu l-a dezamăgit, întorcându-se alături de echipa de teatru plin de bucurie şi admiraţie faţă de celebrii solişti de muzică rock pe care putuse să-i vadă pe viu. Ion Besoiu mai povesteşte că Moţu avea un deosebit simţ al ritmurilor, şi pe scenă ştia să redea acest lucru fără să complexeze pe vreunul dintre colegii săi. "A luat lecţii de pantomimă cu Marcel Marceau la Paris şi s-a întors de acolo cu tot ce a învăţat, dornic să ne arate şi nouă. Era un bun dansator, era cu trei clase deasupra noastră, dar de o eleganţă profesională deosebită, nu ne făcea să ne simţim inferiori pentru aceasta."
În 1965, Florian Pittiş debutează în teatrul radiofonic, în serialul "Cosma", adaptat după romanul lui Panait Istrati, în regia lui Dan Puican. Regizorul dezvăluie despre acesta colaborare: "Îmi trebuia neapărat un băiat tânăr. La sugestia Elenei Negreanu, care lucra la radio, dar era şi profesoară la Institutul de Teatru, l-am luat pe Florian Pittiş. A fost o colaborare încântătoare, un serial de mare succes. Între timp, în 40 de ani, a făcut făcut multe emisii cu vocea lui inconfundabilă. Recita versuri foarte frumos. Am făcut şi multe emisiuni de divertisment cu Pittiş". Florian Pittiş a devenit prezentatorul Clubului Curioşilor în anul 1973, la 13 august, la Program 3. În timp, realizează "Pittiş Show", iar după 90, alături de Camelia Stănescu realizează "Declaraţie de iubire" la Radio România Cultural. Între 1998 şi 2004 a fost directorul Radio 3, România Tineret.
Vocea lui Florian Pittiş a devenit emblematică pentru "Teleenciclopedia", una dintre cele mai longevive emisiuni din România, Teleenciclopedia, a avut prima emisie pe 21 mai 1965. Teleenciclopedia şi-a păstrat până în 2007 formatul şi rolul, prezentând documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate, istorie.
Dan Puican spune că totdeauna se emoţiona când auzea vocea lui la emisiunea de televiziune "Teleenciclopedia"; "Avea o ironie în glas exact când trebuia, fapt pentru care eu l-am luat în foarte multe emisii de divertisment la radio, ştia să pună punctul, ştia să scoată în evidenţă ceea ce criticam". Deşi l-a distribuit în multe roluri de divertisment, regizorul crede că lui Pittiş i se potriveau rolurile dramatice, pentru felul în care rostea cuvintele, pentru figura de intelectual şi pentru modul în care ştia să privească.
Ultimele două texte înregistrate de Moţu pentru Teleenciclopedia au fost "Titanicul" şi "Lumea într-o picătură de apă".
Florian Pittiş a colaborat cu mulţi oameni de radio, printre care se afla şi Camelia Stănescu. O dată pe săptămână se întâlneau în faţa microfonului. Versiunea lui Pittiş la emisiunea „Clubul Curioşilor” a însemnat descoperirea unui stil de radio şi emisiunea, dintr-una banală, a devenit captivantă, seducătoare. "La radio trebuie să vorbeşti precum respiri", îi spunea Moţu Cameliei; "Totul trebuie să fie natural. VIAŢĂ, Camelia, VIAŢĂ!". Personalitatea lui complexă, farmecul, spontaneitatea, arta dialogului - "pe care o cunoştea ca nimeni altul" - dar şi inegalabila lui rostire - "Moţu are voce de violoncel", spunea Gelu Colceag - au făcut ca emisiunea să devină una dintre cele mai ascultate. Avea 4 milioane de ascultători, "record absolut, care i se datora în bună măsură".
Camelia Stănescu îşi aduce aminte: "Rolurile pe care le-a interpretat au fost nenumărate, dar cel mai important era însă rolul Florian Pittiş. Generos, inteligent, cu simţul umorului, cultivat, dorea ca această emisiune să fie cu amprentă, cu ambianţă sonoră specifică.
Şi nici nu se putea să fie altfel când era ilustrată de prieteni de-ai lui, ca Mircea Florian, Sorin Chifiriuc şi alţii". Rubricile lui muzicale se numeau "Disco - enciclopedie" şi erau o istorie vie, bine documentată a muzicii rock, a muzicii pop şi folk, a hard rock-ului "pe care l-a ascultat la intensitate maximă de vibrau pereţii cabinei de emisie". În 1996, după ce emisiunea "Clubul Curioşilor" s-a desfiinţat, Camelia Stănescu a început să adune cu perseverenţă de "arhivar" interviuri cu Florian Pittiş. Versuri interpretate magistral, roluri de-o diversitate impresionantă. "O ascultătoare mi-a definit, odată, importanţa emisiunii pentru ascultători: «Ne păstrează viu optimismul».
După 1990, cei doi au lucrat împreună la emisiunea "Declaraţii de iubire", de la România Cultural.
La jumătatea anilor 70, un trio format din Anda Călugăreanu, Florian Pittiş şi Dan Tufaru anima serile monotone ale românilor. Erau tineri, erau frumoşi, iar sub bagheta unui alt mare dispărut, Alexandru Bocăneţ, au fost realizate momente de aur în istoria televiziunii. "Îmi aduc aminte că lucrau, că repetau în special noaptea, pentru că numai atunci aveau parte de liniştea care să le permită să se concentreze asupra fiecărui detaliu. De multe ori mă duceam să-i văd", spune Sanda Ţăranu. Era atrasă de celebrul trio datorită entuziasmului debordant cu care lucrau la fiecare scenă: "Parcă nu oboseau niciodată!".
În filme a avut roluri sporadice, după cum au spus criticii de film, dar au fost roluri importante şi imposibil de uitat, în compania celor mai cunoscuţi actori români ai momentului. "Gioconda fără surâs" este filmul în care a debutat în 1967 actorul Florian Pittiş. "Era încă student, cred că în ultimul an de facultate. L-am ales pe el pentru rol pentru că avea reputaţie printre tineri, că era un om special." Malvina Urşianu işi aminteşte că toată echipa îl iubea foarte mult: "Florian era un băiat adorabil, arăta superb, iar noi îl tratam ca pe un copil-star. Chiar avea un fotoliu pe care scria chiar aşa: «Star». Eram geloasă pe mama care are un astfel de copil", spune regizorul filmului "Gioconda fără surâs", doamna Malvina Urşianu. Florian Pittiş a interpretat rolul unui fost elev al profesoarei jucate de Silvia Popovici, "o tipă severă, care nu-şi permitea să apară în public", spune doamna Urşianu. "Într-o seară, totuşi, ea este dusă într-un local, iar acolo, la o masă, sunt foştii ei elevi. Florian Pittiş este unul dintre ei, se ridică, o invită la dans şi o învaţă să danseze. Este singura scenă în care apare Florian, dar este una memorabilă şi esenţială pentru film.” Rolurile din filme au fost puţine, dar bune. Era imposibil să nu se facă remarcat.

În afară de filmul de debut, din 1967, au urmat:

* "Frumoasele vacante" (1968);

* "Adio, dragă Nela" (1972, regia: Cornel Todea);

* "Veronica se întoarce" (1973, regia: Elisabeta Bostan);

* "Serenada pentru etajul XII" (1976);

* "Mama" (1977).

* "Ultima noapte de dragoste" (1979)

* "Înnebunesc şi-mi pare rău" (1992, regia: Ion Gostin);

* "Maşini" (Regele, versiunea în limba română) (2006).
Cornel Todea, regizor al filmului "Adio, dragă Nela", prieten bun cu Moţu, şi-l aminteşte ca pe "un rebel pentru cauza poeziei vieţii. Un rebel care a iubit viaţa prin ce a gândit, prin ce a făptuit, prin ce a dăruit... O energie contagioasă, pe care o risipea fără grija de a păstra rezerve pentru ziua de mâine, o bucurie de a trăi pentru bucuria celorlalţi. Aşa l-am cunoscut, în 1969, când a acceptat propunerea făcută de mine în calitate de regizor, ca, asociat cu Monica Ghiuţă, să pornim împreună la realizarea unuia dintre primele tele-play-uri ale televiziunii naţionale. Spectacolul-film tv, pornit de la piesa cu acelaşi nume a Ecaterinei Oproiu, se chema "Nu sunt Turnul Eiffel". O aventură pe gustul lui. Porneam cu exuberantă inconştienţă să fabricăm un produs care avea, graţie, prin excelenţă, atmosferei pe care Moţu Pittiş o crea în timpul lucrului, să câştige o bătălie cu produse ale unor televiziuni de renume".
Gelu Colgeac a jucat, prin 1980, în piesa regizată de Moţu „Cum se numeau cei patru Beatleşi”, de Stephan Policoff, cu Mariana Mihuţ, Micaela Caracaş Caramitru şi Moţu în rol de DJ. “O piesă foarte frumoasă, unde DJ-ul era personaj principal. Moţu ne umplea sufletul, pentru că ne punea numai muzică bună, lucru care pe vremea aceea era o raritate - ştim cu toţii că ascultam pe furiş, pe la Europa Liberă, Beatles, Rolling Stones… Puţini ştiu că Moţu a făcut şcoală de regie - am terminat-o împreună prin 1985, el predând şi un timp la UNATC, fostul ATF". (Gelu Colgeac JN).
Daniela Nane a jucat în regia lui Moţu, în piesa „Black and White”, împreună cu Ştefan Bănică Jr, Manuela Ciucur şi Mihai Constantin. A fost ultimul spectacol pe care l-a regizat Florian Pittiş, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. Actriţa Daniela Nane a spus despre regizorul ei plecat dintre cei vii: "Ţin minte că, atunci când repetam, ii plăceau toate rolurile, ar fi putut să joace toate cele patru personaje. Işi dorea să revină la Bulandra, ar fi vrut să reluăm acest spectacol care chiar a fost un succes. A fost o vară neagră pentru Teatrul Bulandra. Adi Pintea şi Moţu Pittiş, o dublă pierdere, ne-au lăsat un gol imens în suflet. Moţu era un talent inestimabil, un om inteligent şi delicat, cu un caracter puternic". Pentru Daniela Nane, colaborarea cu Moţu a însemnat o şansă uriaşă, pe care n-o va uita: "Îi mulţumesc, nu doar pentru încrederea pe care mi-a acordat-o dându-mi şansa să joc în spectacolul său, ci, mai ales, pentru onoarea de a cunoaşte o personalitate care m-a inspirat".
Florian Pittiş considera ca primul mare succes, “unul adevărat”, s-a petrecut în muzică, pe când era la grădiniţă: “La o serbare de la grădiniţa în limba română - că am făcut şi una la "Maison des Français" - am cântat "Pe Mureş şi pe Târnave"... Eram îmbrăcat în costum popular, bineînţeles. Pasiunea mea pentru muzică s-a manifestat de timpuriu. Mai târziu, m-a cuprins "patima" rock-ului. Mergeam la restaurantul "Ceahlăul", care se afla în colţul străzii noastre şi unde era o formaţie extraordinară, care cânta "Rock Around the Clock", al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. Era în 1956. Asta era o nebunie cu atât mai mare cu cât, la radio, nici pomeneală de rock-uri! A urmat altă nebunie: filmul. Am făcut o pasiune pentru "Serenada străzii", cu Vico Torriani, şi "Vagabondul", cu Raj Kapoor - pe care le-am văzut de cate 21 de ori! Primele discuri cumpărate au fost "Avaramu! Aaaa-a! Avaramuuu!" şi "Arrivederci Roma".
Pasionat de rock, Pittiş a popularizat acest gen muzical prin emisiuni radiofonice, audiţii şi cronici în mai multe publicaţii. Purta păr lung din 1971 şi a declarat întotdeauna că nu are de gând să renunţe la el.
Primele spectacole de muzică şi poezie le-a susţinut în anii ‘70, la Teatrul Bulandra, alături de actorul Ion Caramitru şi de formaţia Sfinx. După ce au fost interzise, a început, în septembrie 1981, seria „Poezia muzicii tinere”, spectacol în care prezenta marile succese ale trupei Beatles din anii ‘62-’66, prelungite seara cu recitări de poezii şi cu multă muzică. După ce şi acestea au fost interzise, a urmat „Cântec despre mine însumi”, tot la Bulandra.
Dacă "muzica tânără" a fost promovată de cineva în sensul calităţii adevărate, ea a fost promovată doar de Pittiş, la spectacolul de la Teatrul «Bulandra», spunea Paul Grigoriu.
În anii 70, Florian Pittiş înregistrează patru piese alături de Nicu Alifantis.
Moţu a fost membru fondator al Cenaclului Flacăra. A avut recital chiar la primul spectacol. Anunţul a apărut în Almanahul Flacăra din septembrie 1973. "Luni, 17 septembrie, orele 19:30, în sala Casei de Cultură a sectorului 1, din strada Slătineanu nr. 16, are loc şedinţa inaugurală a Cenaclului de poezie plastică şi muzică Flacăra. (...) Membrii fondatori ai cenaclului sunt: Ioan Alexandru, Al. Îndrituia, George Apostu, Eugen Barbu, Radu Beligan, Mihai Beniuc, Magda Bordeianu, Augustin Buzura, Nina Cassian, Ion Caramitru, Marcel Chirnoagă, Şerban Cioculescu, Ilie Constantin, Dinu Cocea, Radu Cosaşu, Tamara Creţulescu, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Dragoş, Tudor Gheorghe, Mircea Radu Iacoban, Ion Marinescu, Teodor Mazilu, Aurel Dragoş Munteanu, Virgil Ogaşanu, Octavian Paler, Amza Pellea, Irina Petrescu, Florian Pittiş, D.R. Popescu, Cornel Regman, Dinu Săraru, Ion Sălişteanu, Eugen Simion, Marin Sorescu, G. Stănescu, Corneliu Ştefanache, ConstantinVişan. (...)".
Pe atunci, Moţu era actor la Teatrul Bulandra, unde comuniştii interziseseră o serie de reprezentaţii care îndrăzneau prea mult pentru acele vremuri. Debutul la Flacăra şi l-a făcut cu "Problema spinoasă a nopţilor", a lui Geo Dumitrescu. De altfel, fotografia care apare pe volumele poetului este surprinsă la spectacolul de debut al Cenaclului Flacăra, în timpul recitalului susţinut de Pittiş. Dintre toate spectacolele, unul i se lipise în mod special de inimă. Sala Polivalentă din Bucureşti era plină. Afară era o altă mare de oameni care-i aştepta pe cei de la Cenaclu. Când nu cânta pe scenă, Pittiş ieşea să le cânte şi celor care rămăseseră pe afară. Şi i-a fost drag când, la 4 dimineaţa, într-o mare de oameni şi o linişte mormântală, l-a auzit pe Eminescu prin vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan.
Fenomenul „Cenaclul Flacăra” a luat amploare în toată ţara. Moţu se bucura că prin Cenaclul Flacăra a ajuns să cunoască ţara, să vadă Sarmizegetusa, mănăstirile Moldovei şi mormântul lui Blaga de la Lancrăm. Îşi amintea cu drag până şi de "râmele" - autobuze cu burduf la mijloc, cu care se trezeau uneori artiştii că trebuie să plece în turneu. Mai ştia Pittiş până şi numărul exact de oameni care intrau în "râmă" - 133, plus unul pe locul taxatoarei. Se bucura mai ales când ajungeau în localităţi mici. Pentru că din librăriile orăşelelor sau de prin colţuri de magazine săteşti cumpăra cărţi imposibil de găsit la Bucureşti. Erau cărţi scoase din circulaţie, pentru că autorii lor plecaseră în străinătate, cărţi interzise, pe care librarii le uitaseră într-un colţ prăfuit.
Pasărea Colibri. Numele, după cum povesteşte chiar Mircea Baniciu, a venit mai mult din glumă, mai puţin din serios. În 1992, în preajma Sărbătorilor de iarnă, Florian Pittiş, Mircea Vintilă şi Mircea Baniciu au susţinut un spectacol, eveniment ce le-a schimbat, pentru un deceniu aproape, atât viaţa lor, dar şi pe cea a folkului românesc. "Eram într-un spectacol. Începuserăm să mergem împreună în spectacole, dar formula nu era certă, cântam mai mulţi pe scenă. La un moment dat, eram pe scenă, fiind foarte frig în sală. Erau şi Mircea Vintilă şi Moţu Pittiş. După ce s-a terminat spectacolul, cu un succes neaşteptat, Moţu s-a dus la microfon şi a spus: Aceasta a fost Pasărea Colibri. Atunci au început să vină scrisori la radio, să întrebe lumea. Au început să ne întrebe fanii unde şi când va mai cânta Pasărea Colibri”; „El spunea întotdeauna că «Aşa a dat Domnul» de s-a înfiinţat Pasărea Colibri, dar mai era ceva. Eu eram atunci în Phoenix, dar nu eram în cea mai bună relaţie cu Nicu Covaci. El concerta atunci la Sala Palatului cu un alt solist vocal şi atunci Moţu a zis: «Domne, l-am degradat pe Baniciu de la pasărea cea mai mare, la cea mai mică»."
La un moment dat, Phoenix l-a invitat pe Moţu la Constanţa, la unul dintre primele concerte cu Cantafabule. Un alt moment minunat de care îşi aduce aminte Mircea Baniciu: "Era într-o ie şi cu pantaloni negri, era de o lumină extraordinară, şi învăţase textul doar cu câteva minute înainte să urce pe scenă, mi s-a părut fabulos. A recitat nu ştiu câte pagini fără nici o problemă. Apoi ne-am revăzut cu diverse ocazii. Ne-am revăzut în studio la imprimările unui album realizat şi cu Mircea Vintilă, se numea «Nu trântiţi uşa», în care jumătate era Florian Pittiş, jumătate Mircea Vintilă, iar eu şi cu Vladi Cnejevici am orchestrat acest album. Atunci ne-am împrietenit. Era o perioadă extraordinară, perioada de după 90, perioada în care toţi încercam să facem câte ceva pentru că se făcuse loc".
Amândoi au fost colegi în Pasărea Colibri: Ciocu, Mircea Vintilă şi Moţu, Florian Pittiş. "Pe Moţu l-am cunoscut în 1973 la Liceul Şincai. Acolo era o seară a Cenaclului Flacăra. El a venit împreună cu Anda Călugăreanu şi cu Dan Tufaru. Atunci l-am cunoscut şi am fost pe scenă 34 de ani. Dacă ar fi să-l caracterizez, aş spune că a fost un om formidabil şi un artist excepţional, un prieten cum rar se poate întâlni. Sunt momente impresionante, multe cântece au fost scrise cu el, în bucătăria lui. Moţu Pittiş avea mereu uşa deschisă la apartament şi nouă ne făcea o plăcere teribilă să mergem, când erau Floriile şi de ziua lui. Stăteam în bucătărie cu Cristi Minculescu, Gil Dobrică, Paul Grigoriu. Bucătăria era cel mai râvnit loc atunci când noi veneam la el. Tot atunci au fost scrise multe texte pentru cântecele mele, «Adio, deci, pe curând», «Epilog»". (Mircea Vintilă)

Muzică:

* Cântece de bivuac (1999);

* Ciripituri (1998);

* În căutarea cuibului pierdut (1996);

* Nu trântiţi uşa (Mircea Vintilă şi Florian Pittiş) (1992).

Club A. Generaţii întregi de tineri au trecut pragul acestui club. În acest club, fondat de Mac Popescu, Florian Pittiş a cântat câtorva generaţii de tineri, oameni cu sufletele mereu tinere, ca el. "L-am cunoscut pe Florian Pittiş în perioada anilor 68-69, perioada în care s-a deschis Club A. A fost o perioadă de efervescenţă a tineretului din Capitală, a studenţilor."(Mac Popescu)
De primii paşi în Club A, Moţu îşi amintea emoţionat: "Era pe atunci un club închis, unde nu intra Miliţia. Să fii acceptat să intri ca spectator ţi se punea nodul în gât, dar să mai vii să şi cânţi acolo!". În anul 1974 l-au primit "să spună câte ceva pe scenă".
"Ceea ce se întâmpla în club era într-un fel şi latura frumoasă a snobismului. Folkul devenise un fel de domeniu aristocratic. Se formase o familie a folkiştilor, atât creatori, cât şi cei care se bucurau - spectatorii. Se invitau între ei la petreceri, discutau ore în şir după concerte"; "În anii aceia, de zona asta s-au ocupat nu mercenari, nu repetenţii clasei, ci premianţii clasei. Oameni care au terminat nişte facultăţi şi nu şi-au făcut meseria, ci au preferat să supravieţuiască, cu puţinii bani câştigaţi atunci, din creaţiile lor artistice. Au simţit nevoia să se exprime" (Moţu 2005)
În 1975, Moţu îndrăznise să citească, fără nici o interpretare, la aniversarea Clubului A, Declaraţia universală a drepturilor omului. Pentru "nesăbuinţă", Florian Pittiş a fost interzis în toate cluburile studenţeşti.
Vocea lui Pittiş, la finalul unui interviu, din aprilie 2005: "N-am chef să spun nici în glumă că începutul s-a sfârşit" – a vorbit despre muzica tânără, despre năvălnicia, dragostea şi îndrăznelile începuturilor.
A continuat să cânte pe scenă alături de Ducu Bertzi şi Marius Baţu până la Festivalului Medieval de la Mediaş, din 14 iulie 2007. Cu Ducu a cântat din anul 2001, atunci când s-a despărţit de formaţia Pasărea Colibri.
Bob Dylan şi John Lennon au fost două nume din lumea muzicală străină pe care le-a a adus mereu alături de el, atât pe scenă, cât şi în viata de zi cu zi; a tradus în limba română multe din cântecele lui Dylan, pentru Lennon a lansat, alături de Mircea Vintilă, „Cântec pentru John Lennon”. „Eu ştiu doar atât, că fac parte din partidul John Lennon - Bob Dylan” (Moţu).
Pe un alt plan, cel sentimental, pe 12 martie 1999 s-a căsătorit cu Niculina Anda, educatoare, născută ca şi el în zodia balanţei. Relaţia lor se menţine sub semnul discreţiei în presă, aşa încât nu aş îndrăzni să nu menţin aceasta discreţie şi acum, frumuseţea celor doi fiind atât de copleşitoare, încât doar amintind-o este de ajuns „-Ce să-ţi spun: O iubesc! O cheamă Niculina... dar eu îi zic Anda. Şi e educatoare la o grădiniţă.”(Moţu).
Moţu a fost un suporter înfocat al Clubului Rapid şi Preşedintele Senatului Clubului Aristocratic Rapid. Era un adept al Rapidului din anii ’60, cu celebra echipă care a câştigat campionatul în 1967.
Florian Pittiş a făcut parte din francmasonerie şi funcţia cea mai înaltă pe care a deţinut-o a fost, din 2004, aceea de Mare purtător de cuvânt al Marii Loji Naţionale din România.
Cu modestia caracteristică, Florian Pittiş spunea într-un interviu acordat Suplimentului de Cultură din 2007: „ Eu nu m-am considerat niciodată muzician sau cântăreţ. Am dorit să informez oamenii din jurul meu. Am reuşit să strâng în casă o adevărată avere: discuri, casete-video, casete-audio, ulterior şi CD-uri. Nu le-am strâns numai eu, au contribuit la această avere şi buni prieteni, precum Anda Călugăreanu sau Petre Lupu... Am o colecţie întreagă, pe care mi-am dorit întotdeauna să o pun la îndemâna tuturor. Am înregistrat oricui îmi cerea, gratis. N-a fost vorba despre o afacere sau o negustorie, nici nu le-am făcut decât la cerere individuală. Şi în general erau discuri ciudate, nu cele care se găseau pe piaţă. Acesta e motivul pentru care am şi făcut acel celebru spectacol Poezia muzicii tinere. Pentru că în acea perioadă nu exista o asemenea colecţie, foarte necesară în opinia mea, nici la Biblioteca Academiei, nici la Biblioteca Universitară, nici la Biblioteca Centrală de Stat. Undeva trebuia însă să existe. Probabil, aşa cum alţii îşi fac o colecţie de tablouri personale şi o pun la dispoziţia întregului public, aşa şi eu am adunat atâtea informaţii şi mi s-a părut ridicol să le ţin doar pentru mine sau să le împărtăşesc numai la o halbă de bere ori o cafea... Sau cum am tradus Dylan.”
Moţu a crezut în adevăratul tineret din zilele noastre, în copiii care nu sunt dispuşi să ia totul de-a gata, care nu cred tot ce li se spune la şcoală sau acasă, care învaţă pentru că trebuie să înveţe. Din fericire, spunea Moţu, există şi azi, ca şi în vremea tinereţii sale, o anumită cultură "underground", pe care tinerii şi-o fac singuri, în recreaţie. „Când eram noi în şcoală, de exemplu, am citit Blaga numai pentru că era interzis. Dar, desigur, şi datorită părinţilor mei (Dumnezeu să-i odihnească), citeam "Gazeta literară" şi "Contemporanul". În acelaşi timp, ascultam Elvis Presley, jucam fotbal şi ma înnebuneam după "Rock around the clock". Citeam "Miroir Sprint" - pentru că era capitalist, era din Franţa şi pentru că eram mort după ciclism... Doar "Miroir Sprint" venea în anii 50... Asemenea tineri există şi azi în ţara noastră! Foarte mulţi! Setoşi de cultură, setoşi să afle tot soiul de lucruri! Aşa încât eu îmi propun să le ofer tinerilor români cultura în recreaţie”.
Din dorinţa de a fi în pas cu noua generaţie, Moţu se orientează spre un domeniu accesibil tuturor, un spaţiu ales de tineri – Internetul.
Florian Pittiş, cel care spunea despre sine „Nu îndrăznesc să mă numesc hippie, dar mi-am dorit toată viaţa să fiu un hippie”, aşază la temelia net-radioului pe care îl construieşte şi conduce ideile flower power de care a fost îndrăgostit aproape întreaga viaţă, purtându-le nestingherit din FM, în cyberspace, şi, în acelaşi timp, dăruindu-le constant şi fără epuizare, oamenilor care au ajuns în preajma sa.
Pentru cei care l-au cunoscut pe Florian Pittiş şi mai ales i-au fost apropiaţi, Moţu nu a murit! El există în fiecare iubitor de artă şi de sport, trăieşte în fiecare rebel. Nu a trecut dincolo, doar a plecat puţin, să se odihnească. Era bolnav, foarte bolnav... De dragoste pentru oameni, pentru tineri. Era un extraordinar prieten, nu te certa niciodată, dar simţeai în priviri dacă ai greşit cu ceva. Era o persoană discretă în tot ceea ce făcea şi emana o stare teribilă de energie pozitivă. Dacă vreţi să vi-l aduceţi aminte pe cel care ne-a părăsit la 5 august 2007, citiţi în rândurile următoare poveşti şi amintiri preţioase ale oamenilor dragi eternului Moţu Pittiş.
Un geniu, un răzvrătit!
„Nu mi-am dorit niciodată să plec din ţară, deşi am avut ocazia. Plecaseră cei de la Phoenix, şi lumea nu mai avea cârligul de care să se atârne. În plus, eram prea îndrăgostit de limba română şi, oriunde m-aş fi dus, n-aş fi putut recita ca aici”, mărturisea Moţu la una dintre emisiunile la care era invitat. Omul Florian Pittiş a fost mereu un răzvrătit, dar, deşi a fost interzis din pricina pletelor în anii comunismului, nu şi-a arogat niciodată merite de disident. „Nu-mi cereţi să conştientizez ceea ce fac, am prea multe de făcut”, spunea, cu umorul care deborda din fiecare respiraţie. Spre deosebire de alţi mari artişti, care au scris istorie doar într-un anumit domeniu, Moţu a fost o personalitate complexă. A făcut istorie în teatru, muzică, radio, televiziune, la Clubul Rapid, în Masoneria Română. A scris şi a tradus poezie. A iubit!
Bunica l-a poreclit Moţu
„Deşi în cartier, «pe cazărmi», i se spunea «Buricul pământului», prietenii de mai târziu i-au zis «Moţu». Bunica sa a inventat porecla, pentru că puştiul era expert în boacăne, iar ea îl pedepsea trăgându-l de păr. De mic i-a plăcut să poarte părul lung. Mai târziu, pletele l-au transformat într-o celebritate a Liceului «Gheorghe Lazăr» din Bucureşti”, ne-a povestit poetul şi jurnalistul Andrei Dicu.
Astăzi, fosta sa colegă, medicul Mariana Năstăsescu, îşi aminteşte: „În liceu, Pittiş era foarte iubit de colegi. Era un tip educat, cult, dar de gaşcă, vesel, pus pe poante şi tocmai de aceea era mereu înconjurat de fete. Când avea 16-17 ani era deja celebru pentru pletele sale. Avea un păr lung, aspru ca o perie. O dată l-am tras de chică, iar el mi-a răspuns în acelaşi fel, întrebându-mă dacă sunt şmecheră. Am fugit, el s-a luat după mine, dar a apărut directorul Prisăciuc, un om foarte sever. L-a ras pe cap şi l-a eliminat trei zile… A fost singura dată când l-am văzut tuns la zero. Cu toate astea, am rămas prieteni. După mulţi ani, l-am reîntâlnit în Cişmigiu. Eram la leagăne, cu fiul meu, căruia Pittiş i-a spus: «Băi mielule, eu sunt Moţu. Din cauza mamei tale am fost tuns prima dată în viaţă. M-a lăsat cu capul în pielea goală»”.
Nimeni nu se putea supăra pe Moţu, iar el nu se supăra pe nimeni. Apropiaţii săi îşi amintesc faptul că, pe vremuri, Florian avusese o ciocnire cu Ion Caramitru, căruia i se zicea Pino. Aproape că nu-şi mai vorbeau… S-au împăcat însă după ce cutremurul din 1977 i-a ucis pe Toma Caragiu şi pe Alexandru Bocăneţ. S-au întâlnit, iar Pino i-a oferit lui Moţu o ţigară de foi, pe care ar fi vrut să i-o dea lui Caragiu. Au plâns împreună…
„Actor shakespearian prin excelenţă”
Înainte de toate, Florian Pittiş a fost actor. În teatru s-a născut a doua oară, ca dovadă că după ce, în prima fază, a picat examenul la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC), s-a angajat ca electrician la Teatrul Bulandra. „Întotdeauna, pe scenă, mă pun în pielea spectatorului şi mă întreb: «Dacă eu aş fi în sală, aş mai sta sau m-aş duce să văd meciul cu Olanda?»”, declara Moţu pentru TVR şi continua în stilul său inimitabil: „Teatrul are nevoie de un şut în fund, spre deosebire de muzică, unde e nevoie uneori de un pumn în gură”.
Portofoliul său însumează multe piese jucate pe scena de la Bulandra, dar şi dramatizări adaptate pentru teatrul radiofonic.
„A plecat din teatru ca Ariel din «Furtuna» lui Shakespeare, luându-şi rămas bun de la Prospero şi punându-şi în buzunare nebunia şi libertatea, către muzică şi îndeosebi către radio. Rămân însă, în memoria tuturor, anii lui de scenă, anii tinereţii, ai nebuniei şi ai bucuriilor noastre, anii celor mai răsunătoare succese ale trupei Bulandra”, ne-a spus colega şi prietena sa Irina Petrescu. „Nimeni nu ne va lua niciodată acei ani, chiar dacă arta teatrului, arta efemerului, este sortită pieirii, în fiecare seară. Moţu ştia să creadă şi ne convingea pe toţi. Când părăseam teatrul după ce jucam «A douăsprezecea noapte» de Shakespeare, tinerii cântau pe străzi «Ei, ce ploaie e afară»… În marţea în care s-a desfăşurat ceremonia sa de înhumare a plouat torenţial! La Cimitirul Bellu, pentru câteva minute, când sicriul a fost coborât, ploaia a stat. «Dacă v-a plăcut bufonul, mai poftiţi şi mâine seară…». N-a fost întâmplător, pentru că Moţu a fost un actor shakespearian prin excelenţă”, a completat actriţa Irina Petrescu.
„Pentru mine, Moţu era omul de pe Lună...”
Emilia Popescu îl consideră pe Pittiş un mentor şi un prieten. Actriţa, care a jucat alături de el, a rememorat începuturile prieteniei dintre ei: „Mi-a fost profesor un an. Era drastic, riguros şi disciplinat, atât de diferit de mine... Probabil că, din cauza felului meu de a fi, el a trebuit să-şi dubleze rigurozitatea. Dincolo de lecţiile sale sau de lipsa mea de concentrare, ne întâlneam într-un loc unde deveneam una şi aceeaşi persoană. Eram doi oameni bucuroşi, care vorbeau aceeaşi limbă. A fost un tip sclipitor, care a înmagazinat atât de multe cunoştinţe într-un timp atât de scurt... Eu voiam să visez. Pentru mine, Moţu a fost ca un om care zbura pe Lună în fiecare zi şi venea de acolo să-mi spună cum e. De atunci n-am mai aflat cum e… Lui îi datorez existenţa pe scenă şi am debutat alături de el în «Câinele grădinarului». Am rupt gura târgului şi apoi am jucat împreună în «Meditaţiile Ritei». Aveam 22 de ani şi mi-era groază să spun pe scenă că am 26, dar asta era replica. Dar am jucat acest spectacol împreună până am împlinit vârsta personajului. M-am simţit ca un copil nou-născut până ajunge la şcoală. În piesă era vorba despre găsirea unui drum în viaţă…”.
Prietenia cu Anda şi Bocăneţ l-a apropiat de televiziune
Florian Pittiş avea, într-adevăr, o voce unică. Atunci când îl auzeai aveai senzaţia că te afli pe buza unui ocean. Timbrul vocii sale era cald, dar puternic. Impunător, dar blând. Când înregistra pentru TVR se obişnuise să spună: „Mă impresionează lumea care mă vede pe stradă şi îmi spune: «Domnule Pittiş, v-am văzut vocea la Teleenciclopedia»”. Pe lângă acea colaborare, Moţu a mai jucat în momentele vesele regizate de Alexandru Bocăneţ, unde a alcătuit un trio de aur alături de Anda Călugăreanu şi de Dan Tufaru.
Nu schimba ţigările, de teamă să nu-şi modifice vocea!
Se mândrea cu noua sa operă, realizarea „Radio 3 Net”, proiect început în 2004. Colegii spun despre el că nu a avut vacanţă. Lucra inclusiv sâmbăta şi duminica şi nu se simţea obosit nici dacă dormea doar trei ore pe noapte. Fuma ţigară de la ţigară şi rămăsese fidel Carpaţiului. Nu schimba ţigările de teamă să nu-şi modifice vocea, sunt de părere prietenii de la radioul care, acum, poartă chiar numele artistului.
Mason născut, nu făcut
Potrivit scriitorului Olimpian Ungherea, membru al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), Moţu a fost o personalitate ieşită din comun, fiind şi purtătorul de cuvânt al Lojii: „Fratele Pittiş a fost un mason născut, nu făcut. Pentru el, Masoneria nu era doar o organizaţie, era o stare de spirit. Îmi amintesc că îmi spunea: «Eu sunt un handicapat. Nu pot să urăsc! Iubesc pe toată lumea. Nu există oameni exclusiv buni sau răi». De asemenea, fratele Florian deprinsese secretele artei de a asculta. I te destăinuiai ca unui duhovnic. Noi ne adresam unul altuia cu «tu». El motiva că aşa i se adresează şi lui Dumnezeu. «Ce, lui Dumnezeu mă adresez cu Dumneavoastră?» Pot să vă mai spun că atunci când recita «Tatăl nostru» ne cutremuram. Pur şi simplu, el se transfigura, şi rugăciunea te pătrundea de sus până jos, în întreaga fibră a sufletului”.
„Eu sunt un handicapat. Nu pot să urăsc! Iubesc pe toată lumea. Nu există oameni exclusiv buni sau răi“
Ducu Bertzi: „Merită ca memoria lui să fie păstrată vie“
„Şi acum îl simţim pe Moţu aproape de noi, de parcă a plecat puţin, nu de tot. Amintim de el foarte des, chiar zilele trecute l-am pomenit, când am avut un concert la Vama Veche. Mă bucur că în amintirea lui am reuşit să scot în primăvara aceasta DVD-ul cu ultimul nostru concert. Moţu Pittiş merită ca memoria lui să fie păstrată vie”, ne-a declarat colegul său de la „Pasărea Colibri”, Ducu Bertzi.
Mircea Vintilă: „Îmi vine să-i dau telefon“
La comemorarea susţinută la şase luni de la trecerea în eternitate a lui Florian, la Cimitirul Bellu n-a fost timp de vorbe. Liniştea a spus tot ce era de spus. Totuşi, unii dintre cei prezenţi au simţit nevoia de a se destăinui. „Uneori îmi vine să-l sun, să-l întreb ce face. Moţu pare că n-a plecat, ci că are treabă. Îl simţim mereu şi apare în gândurile noastre când nu ne aşteptăm”, a spus Mircea Vintilă.

Vocea Teleenciclopediei

„Mă impresionează lumea care mă vede pe stradă şi îmi spune: «Domnule Pittiş, v-am văzut vocea, la Teleenciclopedia»”

A părăsit Cenaclul Flacăra din cauza unei sticle cu bere

Aventura în cadrul Cenaclului Flacăra a început pentru Florian Pittiş în anii ’70, dar colaborarea cu Adrian Păunescu era mult mai veche. Invitat la o emisiune televizată, poetul a povestit: „Cenaclul ne-a preocupat pe amândoi încă din anii ’60, când el era student, iar eu l-am invitat la Junimea, să recite versuri. În 1982, el a părăsit Cenaclul Flacăra, pentru că i-am interzis să bea o bere. Tuturor artiştilor le-am interzis să bea, chiar dacă lucram enorm, iar un spectacol dura şi 12 ore. Eram urmăriţi şi se putea întâmpla orice. Dar Moţu a fost un caracter puternic. Chiar dacă a plecat, mi-a luat apărarea în toate momentele de după ’85, când eu eram interzis. Şi eu îl apărasem, pentru că la mine pe scenă era cu plete, deşi nicăieri nu aveai voie să ai părul lung. M-a marcat profund trecerea sa, de aceea n-am fost la înmormântare, cum n-am fost nici la cea a lui Nichita. Nici la a mea n-o să mă duc…”.

Căsătoria cu Anda a durat opt ani...

Soţia Anda Pittiş despre Moţu: „Eu, ca toată lumea, credeam că Florian este nemuritor, pentru că aşa părea, el nu mergea normal, ţopăia într-un picior... Cred că aşa a străbătut el viaţa, ca şi copiii şotronul. Florian zicea că eram darul lui de la Dumnezeu. Îl întrebam, adesea, ca orice femeie: «De ce mă iubeşti?» şi el zicea: «Nu ştiu. Ştiu doar că tu eşti darul meu de la Dumnezeu. Dumnezeu a zis: E a ta, ia-o!, iar eu nu am făcut decât să-l ascult pe Dumnezeu».”
Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcSE5YhlpryqLMY3Mwk2rnAHxwU06hJM7jLAnM0g9JQ0LLxnRShb

Stiati ca...? Images?q=tbn:ANd9GcSE5YhlpryqLMY3Mwk2rnAHxwU06hJM7jLAnM0g9JQ0LLxnRShb

**danul** Thu Mar 31, 2011 2:54 am

Michael Bolton s-a nascut la data de 26 februarie 1953 si numele sau adevarat este Michael Bolotin. Desi a inceput sa cante de la 15 ani, artistul a avut succes in cariera abia la varsta de 30 de ani. Cu toate ca în 1983 incepe sa produca pentru alti artisti, in mod ironic Bolton debuteaza cu un cover dupa Otis Redding - "(Sittin' On) The Dock Of The Bay”.
De-a lungul carierei, Bolton a lansat 19 materiale discografice, a vandut peste 53 de milioane de unitati in intreaga lume si a castigat doua premii Grammy. Printre artistii pentru care a produs cantece se numara: Barbra Streisand, KISS, Kenny Rogers sau Kenny G. Ca artist solo el a cantat impreuna cu Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Ray Charles si BB King.
Printre hiturile sale se numara "How Am I Suppose to Live Without You", "When a Man Loves a Woman", "Said I Loved You... But I Lied" sau "Can I Touch You There".
Stiati ca...? Michael_bolton_1

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:06 am

Paul David Hewson (nascut la 10 mai 1960), poreclit Bono Vox, nume de scena Bono, este solistul trupei rock irlandeze U2.
A fost nominalizat la trei premii Nobel pentru pace (2003, 2005, 2006). De asemenea a primit multe alte premii, medalii si decoratii. Impreuna cu U2 a mai fost nominalizat la patru Globuri de aur, un Oscar si doua Grammy (dintre care unul castigat).
A colaborat cu artisti ca: Frank Sinatra, Johnny Cash, Willie Nelson, Luciano Pavarotti, Roy Orbison, Bob Dylan, BB King, Ray Charles, Quincy Jones, Bruce Springsteen, Tony Bennett, Clannad, The Corrs sau Wyclef Jean,
Paul David Hewson, "Bono s-a nascut in spitalul Rotunda din Dublin si a crescut in partea de nord a acestui oras in cartierele Ballymun si Glasnevin. A fost al doilea fiu a lui Iris Rankin Hewson, protestanta si Brendan Robert "Bobby" Hewson, catolic La intrebarea daca se considera catolic sau protestant , cantaretul povestea " mereu m-am simtit ca innotand intre doua ape ".
In 1971, Paul, cu 11 ani petrecuti in Glasnevin se muta in centrul orasului pentru a incepe sa studieze in Institutul de invatamant St. Patrick. , dar regimul strict al acestei institutii de invatamant ii facura rau tanarului , care era sa fie exclus .Tot atunci incepu sa fie foarte popular Institutul ecumenic de invatamant mediu Mount Temple Comprehensive, era primul de acest fel din Dublin, si parintii lui Bono au hotarat ca era bine pentru tanar sa-l inscrie , asa ca a inceput in septembrie 1972.
Pe timpul copilariei si adolescentei , Bono si prietenii sai au facut parte dintr-un grup suprarealist ce se numea " The Lypton Village", unul din ritualuri era gasirea unui |nume " fiecarui nou venit " . Bono a avut multe astfel de |nume " , a fost : "Steinvic von Huyseman", apoi numai "Huyseman", dupa aceea "Houseman", apoi "Bon Murray", care a fost folosit cel mai mult in copilaria sa "Bono o Bon", "Bono Vox of O'Connell Street", si in sfarsit simplu : "Bono".
"Bono Vox" este un joc de cuvinte dupa Bonavox, o marca de aparate auditive . Fraza tradusa in latina inseamana voce frumoasa. "Bona Vox" era numele unui magazin de aparate auditive pe langa care treceau adesea in Dublin. Derek Rowan, "Guggi" cum i se spunea cand au infiintat "The Lypton Village", a fost cel care i-a dat acest apelativ pentru faptul ca el canta foarte tare incat parea ca vrea sa cante pentru surzi . La inceput lui Bono nu i-a placut |supranumele " fara indoiala din cauza semnificatiei pe care o avea, dar in final l-a acceptat.
Mama sa a murit in urma unui atac cerebral pe care l-a suferit dupa inmormantarea tatalui ei , bunicul lui Bono, cand aceasta avea 40 de ani . Aproape in toate textele cantecelor de inceput , Bono se refera la mama sa : "I Will Follow" de pe discul Boy (1980), "Tomorrow" de pe discul October (1981) si chiar una mai recenta "Mofo" din Pop (1997) .
Este casatorit din august 1982 cu Alison 'Ali' Stewart, logodnica sa din 1976 si are 4 copii : Jordan Lena Hewson (10.05 1989), Memphis Eve Hewson (07.07 1991), Elijah 'Eli' Bob Patricius Guggi Q Hewson (18.08. 1999) si John Abraham Hewson (21.05 2001).
Bono locuieste in Dalkey (pe Dublin) cu familia sa si este copropietar al unei vile The Edge din localitatea franceza Eze in departamentul Alpilor Maritimi , si al unui apartament in The Dakota in Manhattan.
Bono nu este vazut in public aproape niciodata fara ochelarii sai fumurii . Acest "look" provine de la schimbarea produsa de grup (" noul U2") din 1990 cu acordul Zoo TV si personajul din "The Fly" .
Intr-un interviu dat revistei Rolling Stone in 2005, Bono a spus ca 50 % din ideea de a purta tot timpul ochelari de soare este si datorita faptului ca-l supara lumina flash-urilor , concluzionand:"Este o parte personalizare, parte vanitate si parte sensibilitate "
"So it's part vanity, it's part privacy and part sensitivity." Rolling Stones - Interviu luat lui Bono in 2005.
Avand o inaltime de 1,68m, poarta intotdeauna incaltaminte cu un pic de platforma .
In 1976, Bono a raspuns unui anunt pus de Larry Mullen Jr, colegul sau de scoala care cauta oameni pentru a forma un grup rock. La fel au raspuns si David Evans (The Edge), fratele sau Dick Evans (care insa a iesit putin mai tarziu ) si Adam Clayton. Cei patru membri ramasi au format o formatie rock numita " Feedback', nume ce curand a fost schimbat cu 'The Hype', pentru ca mai apoi sa se definitiveze in U2. La inceput Bono canta la chitara si voce si scria cantecele grupului . Dupa aceea Bono si-a asumat rolul sau de solist chiar daca mai canta la chitara ritmica si la cea armonica
Pe parcursul carierei sale , Bono s-a caracterizat prin diverse schimbari ale infatisarii .
Pe parcursul lucrului cu U2, Bono a scris cantece pentru diversi artisti ca Bruce Springsteen , Frank Sinatra, Johnny Cash, Willie Nelson, Sinead O'Connor, Leonard Cohen, Roy Orbison, Bob Dylan, Tina Turner, BB King, Green Day, Coldplay si a colaborat la diverse discuri si proiecte cu The Corrs. Recent a aparut in filmul "Across the Universe" .
Din 1999 s-a implicat in actiuni menite sa sprijine demersul de scutire a platii datoriei externe a tarilor din lumea a III a. In mai 2002, a insotit pe Secretarul Trezoreriei SUA Paul O'Neill pe parcursul unui turneu in patru tari africane . In acelasi an , Bono a fondat , impreuna cu Bobby Shriver si alti membri ai miscarii Jubilee 2000 "Drop the Debt", organizatia DATA al carei obiectiv este sa atraga atentia asupra datoriilor ce nu pot fi platite care fac posibila mentinerea continentului " negru " intr-un nivel de saracie de nedescris si face incontrolabila situatia transmiterii Sida .
Bono a ajutat si a colaborat cu organizatii ca Amnistia International, Free Burma, The Chernobyl Children's Project, The One Campaign si Greenpeace, la fel ca si fundatia RED, la fel facuta pentru controlul si combaterea SIDA in Africa, aceasta fundatie este operabila cu ajutorul unor firme de renume ca DELL, Microsoft, Apple si Gap.
De asemeni s-a implicat si in concerte |masive " ca Live Aid din 1985 si Live 8 din 2005 organizat de Bob Geldof cerand grupului tarilor din G-8 un ajutor mai substantial acordat tarilor africane .
In ianuarie 2005, in timpul desfasurarii Forumului economic mondial de la Davos, a participat la lansarea unui sortiment de produse numite Product Red ale caror beneficii sunt destinate finantarii programelor de lupta contra SIDA, tuberculozei si malariei.
Bono a primit numeroase recunoasteri la nivel mondial pentru activitatea sa printre care nominalizarea consecutiva pentru Premiul Nobel pentru Pace in 2003 , 2005 si 2006. A fost declarat "Europeanul anului " de publicatia European Voice in 2001, Cavaler al Legiunii de Onoare in Franta in 2003, premiul "Musicares" al "Personajul anului " al Academiei Grammy in 2003, a fost desemnat de catre publicatia Time ca |omul anului " in 2005, a obtinut medalia Centenario Pablo Neruda din Chile in 2004, Premiul Media Germana pentru munca sa sociala in 2005 si la propunerea primului ministru britanic Tony Blair este numit |Cavaler al Ordinului Inperiului Britanic "( anuntat in 23 decembrie 2006 prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii la DublÃ*n ) , dar el nu poate sa poarte titlul Sir, deoarece nu este cetatean britanic si nici nu este cetatean al vreunei tari membre a Commonwealth , insa poate sa foloseasca alaturi de semnatura sa literele KBE (Knight of the British Empire). Tony Blair a afirmat ca a primit acest titlu pentru ca a deschis ochii conducatorilor din G8 asupra necesitatii de a ajuta Africa sa se dezvolte . Bono a declarat ca este flatat de aceasta onoare si spera ca va fi de ajutor pentru actiunile sale viitoare .
Bono este singura persoana care a fost nominalizat la Oscar, Globul de Aur ,Premiile Grammy si la Premiul Nobel de trei ori
"Artiste masculin international de l'annÃ©e" in "NRJ Music Awards" de la NRJ pentru munca sa in miscarea "Jubilee 2000". "European Year" desemnat de "European Voice" in 2001. "Heart of Entertainment" desemnat de "Entertainment Industry Foundation" care i-a fost acordat in prima editie a "Love Rocks" in 2002. Medalia de aur a "American Irish Historical Society" pentru munca sa in ajutorul umanitatii in 2002. Legiunea de Onoare Franceza in 2003. "Humanitarian Laureate Award" data de "Simon Wiesenthanl Center" in 2003. "Musicares" pentru Personalitatea anului acordat de Academia Premiilor Grammy in 2003. "Humanitarian Award" decernay de "American Ireland Fund." in 2003. "Salute to Greatness" del "King Center" din Atlanta in 2004. Medalla "Centenario Pablo Neruda" din Chile in 2004. "Person of the Year" desemnat de Time in 2005. Premiul Mediei Germane pentru munca sociala in 2005. Numirea sa in rangul de Cavaler al ordinului Imperiului Britanic in 2006.

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:15 am

Mylène Jeanne Gautier s-a născut la Pierrefonds la data de 12 Septembrie 1961, în Quebec, Canada, o suburbie a Montrealului, din părinţi originari din Franţa. Familia ei s-a reîntors în Franţa când ea avea doar 8 ani. A vândut până acum, peste 25 de milioane de discuri.
Mylène provine dintr-o familie cu patru copii: Brigitte, născută în 1959, Jean-Loup, născut în 1960 şi Michel, născut în 1969. La vârsta de 18 ani, părăseşte şcoala, pentru a urma o carieră artistică. Se înscrie la teatru unde şi obţine rolul lui Zézette, în piesa "Le Père Noël est une ordure".
În anul 1983, Mylène îl cunoaşte pe Laurent Boutonnat. La acea vreme nu îşi dorea să devină cântăreaţă, dar, a acceptat provocarea. Împreună cu un prieten, Jérôme Dahan, Boutonnat a început să compună melodiile. Mylène urma să fie cea care le va interpreta.
Astfel, în anul 1984, apare primul ei single, “Maman a tort”, single care a deranjat la vremea respectivă, prin versuri, atitudine şi ritm. Cu greu casele de discuri aveau să fie de acord cu semnarea unui contract.
Tot în această perioadă, Mylène decide să îşi schimbe numele de scenă, din Mylène Gautier în Mylène Farmer, ca şi un omagiu adus actriţei americane Frances Farmer.
Single-ul "Maman a tort", s-a bucurat în schimb de un mic succes printre ascultători, până în luna martie a acelui an, fiind vândut în peste 100.000 de exemplare, în ciuda videoclipului uşor cenzurat de către FR3, şi turnat dintr-un buget de doar 1000 de Euro.
Dat fiind acest mic succes, înregistrează şi o versiune în engleză a piesei, intitulată "My mum is wrong".
În acelaşi an, Mylène refuză trei proiecte: "Bip bou rock'n roll", "L'amour au téléphone" şi "I do love you". În 1985, apare cel de-al doilea single, intitulat "On est tous des imbéciles", cu un titlu expresiv pe faţa B, şi anume "L'annonciation", care nu se bucură de prea multă apreciere.
Pentru a fi rapid uitat, nu se filmează nici un clip pentru acest single, iar colaborarea cu Jérôme se încheie brusc, prin ruperea contractului cu casa de discuri RCA. Mylène şi Laurent, semnează de această dată cu o nouă casă de discuri, Polydor.
Tot în acelaşi an, Mylène lansează ce-l de-al treilea single, "Plus grandir", care, de această dată se bucură de un buget mai mare. Cu versurile scrise de Mylène, acest single se aştepta a fi un mare succes, dar a sfârşit cenzurat de majoritatea radiourilor, care au considerat versurile ca fiind... prea morbide. A urmat un videoclip: o tânără, plimbându-se într-un cimitr, vizitându-şi propiul mormânt. Melancolie şi... frică. Asta se poate deduce deja din atitudinea adoptată de Mylène. Single-ul s-a vândut în aproape 100.000 de exemplare.
Dar, vânzările nu sunt destul de consistente încă. În 1986, Laurent Boutonnat scrie versurile pentru noul single, "Libertine", iar muzica urmează a fi compusă de Jean-Claude Déquéant. Astfel, având un buget de 450.000 de Franci, în pădurea Rambouillet, Laurent Boutonnat filmează clipul pentru "Libertine", care se dovedeşte a fi un scurt metraj, acesta având nici mai mult, nici mai puţin de 11 minute. Pentru promovare, a rugat cinematografele, să-l difuzeze, înaintea fiecărui film, dar fiind prea lung, oferta a fost refuzată. Ca urmare, s-a luat decizia difuzării gratuite a clipului, în Paris. Efectul a fost resimţit imediat. Peste 500.000 de copii vândute. Fiind primit de public foarte bine, single-ul a fost distribuit DJ-ilor pentru difuzări în discoteci.
În sfârşit, în luna aprilie a lui 1986, primul album a lui Mylène vede lumina zilei. "Cendres de lune" se numea, şi a fost distribuit la vremea respectivă, pe mai multe suporturi (casetă, vinil, etc...). El conţine 9 piese, inclusiv single-urile lansate precedent, înafară de "On est tous des imbéciles". În 1987 însă, apare single-ul "Tristana", acompaniat de "Au bout de la nuit". Clipul pentru Tristana este turnat de acelaşi Laurent Boutonnat. Single-ul este mai apoi integrat într-o nouă versiunea a albumului "Cendres de lune", care va conţine 12 piese, inclusiv două remixuri. Acesta din urmă, este vândut în 800.000 de exemplare.
La sfârşitul lui 1987, Mylène lansează "Sans contrefaçon". Cu peste 500.000 de exemplare vândute, single-ul devinde un imn pentru comunitatea gay. Este urmat de o piesă ceva mai lentă, "Ainsi soit je...", lansată pe disc laser, şi distribuită şi în Japonia. Ce-l de-al doilea album, îşi face apariţia în 1988, intitulat "Ainsi soit je", şi sparge gheaţa cu peste 1.800.000 de exemplare vândute în prima zi.
"Pourvu qu'elles soient douces" este un alt single, extras de pe albumul "Ainsi soit je..." şi va rămâne single-ul cu cel mai mare număr de exemplare vândute de Mylène, pentru un single: 700.000. Este acompaniat de un videoclip, devenit scurt metraj la rândul lui, cu 17 minute, şi intitulat "Libertine 2 - Pourvu qu'elles soient douces".
În 1989, după lansarea single-ului "Sans logique", Mylène pregăteşte primul turneu de promovare din cariera ei. Acesta a început pe 19 Septembrie 1989 la Grenoble, şi s-a încheiat pe 7-8 Decembrie la Paris, Bercy.
Mylène ia o pauză de câteva luni, timp în care îşi pregăteşte cel de-al treilea album, primul extras pe single, fiind difuzat la data de 18 Martie 1991. Astfel, "Désenchantée" devine cel mai bine vândut single, cu peste 1.300.000 de exemplare, fiind menţionat chiar şi în Cartea Recordurilor, ca şi "Cel mai vândut single...". Clipul a fost filmat de acelaşi Laurent Boutonnat, în Ungaria. Mylène a fost nominalizată chiar şi la "Victoires de la Musique", dar a fost ignorată complet. Dar, noul album, "L'autre", a adus cu el un nou look şi un nou manager. De asemenea, primul duet a apărut câteva luni mai târziu, duet împreună cu Jean-Louis Murat, piesa intitulându-se, "Regrets". Clipul a fost filmat alb-negru, cu nuanţe sepia, tot în Ungaria, într-un cimitir.
În 1991 apare un nou single, "Je t'aime mélancolie", fiind acompaniat de o altă piesă, "Mylène is calling". În Decembrie 1991, un fan intră înarmat în Studiourile Polydoor/EMI Record din Paris, ţinând un grup de angajaţi sub ameninţarea pistolului, cerând o întâlnire cu Mylene. Sfârşitul a fost tragic, împuşcând un recepţionist, după care s-a sinucis. Deşi a refuzat să vorbească despre incident, i-a marcat într-o oarecare măsură viaţa şi cariera. Un alt scandal îi va umbri cariera la acel moment, după ce clipul pentru piesa "Beyond my control" a fost cenzurat de majoritatea canalelor de televiziune. Motivul? Prea mult sex şi prea mult sânge. Dar totuşi, acesta a fost difuzat în versiunea completă, doar după miezul nopţii. Deşi anunţase că se retrage, mai lansează totuşi un single, în lupta contra SIDA, numit "Que mon cour lâche".
În 1992 apare "Dance Remixes", care se vinde în 300.000 de exemplare în toată Europa.
Dar, anul 1993, aduce întradevăr o umbră în cariera lui Mylène, informaţii despre ea, în această perioadă neexistând, sau fiind foarte puţine. Veştile cum că ar juca într-un film regizat de Laurent Boutonnat, se confirmă atunci când apare pe piaţă "Giorgino", la 5 Octombrie 1994. Filmul însă nu se bucură de un prea mare succes, moment în care Mylène a şocat toată media la acel moment, imediat după, luând decizia să părăsească Franţa, pentru o perioadă nedeterminată, optând pentru California, unde s-a bucurat de o viaţă privată, trăind în anonimat.
Tot restul carierei, Mylène avea să ţină viaţa privată şi relaţiile cât se poate de departe de presă, şi chiar până în ziua de azi, în ciuda faptului că este una dintre cele mai faimoase femei din Franţa, este şi una din cele mai misterioase. A căutat o viaţă diferită, un echilibru, care într-un final a creat o nouă Mylène.
În perioada în care a stat în California, Mylene a început lucrul la al patrulea album, "Anamorphosee" care a reprezentat o schimbare totală de stil pentru regina muzicii pop din Franţa. Albumul este foarte american, şi are un sound mai mult rock decât pop. A fost lansat de single-ul "XXL". A debutat ca şi #1, dar eclipsat într-un fel de primele trei. Cu 5 single-uri şi câteva concerte, albumul s-a vândut până la urmă în 1.400.000 copii doar în Franţa. Deţine de asemenea recordul pentru cel mai exportat album in 1996. A fost lansat în Octombrie 1995, după aproape trei ani de tăcere. Al doilea single de pe acest album, apare la sfârşitul lui 1995: "L'instant X". Mai târziu apare şi single-ul "California", iar în Septembrie 1997 apare şi albumul "Live a Bercy".
Pe 16 Noiembrie, "Rêver" a fost lansat, acompaniat de un videoclip Live. Două extrase au luat naştere de pe acest album, "La poupée qui fait non" (cel de-al doilea duet, cu Khaled), şi "Ainsi soit je". Din nou, după aceste succese, Mylène se retrage în anonimat, până în 1999.
Următorul album se numeşte "Innamoramento", iar primul extras pe single este "L'Âme-stram-gram", care apare în Martie 1999. La 8 Iunie, este lansat "Je te rends ton amour", care ne-o arată pe Mylène într-o baie de sânge, în mijlocul unei biserici.
Scenele de viol sunt din nou, cenzurate de telviziuni. Dar, de această dată, videolclipul este lansat în format K7. 70.000 de copii au fost vândute, profitul fiind donat luptei înpotriva SIDA.
Odată cu lansarea celui de-al cincilea album, Mylène, revine pe scenă, eveniment anunţat practic de piesa "Souviens-toi du jour". "Mylenium Tour", a fost un succes enorm, de la Paris şi până la Moscova. Din nou, estimările copiilor vândute la acest album se ridică în jurul cifrei de un milion.
Lansează de asemenea cariera tinerei Alizée, o fată de 16 ani, cu single-ul, "Moi... Lolita", care a rămas cel mai bun single, şi number one în clasamentele anului 2000. Alizée, lansează albumul "Gourmandises", întregul album fiind scris de Mylène, şi compus de Laurent Boutonnat.
Imaginea pe care Alizée a promovat-o, a fost cu grijă creată de Farmer şi Boutonnat; Nu a avut voie să dea decât puţine interviuri, nu mai mult de 20 de minute pe interviu, şi doar un număr mic de apariţii promoţionale. În 2005 Alizée a părăsit casa de producţie condusă de Boutonnant, al treilea album, care era aşteptat undeva pe la sfârşitul lui 2005, neapărând încă. Recordurile la vânzări, ale albumelor lui Alizée, au generat peste 10 milioane de euro pentru Mylene în 2001.
La 22 Ianuarie 2000, a avut loc decernarea premiilor NRJ Music, Mylène câştigând trei trofee, la trei nominalizări: "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", "Cel mai bun album francez" şi "Cel mai bun concert".
Succesul a fost urmat de decernarea premiilor NRJ Music, din 2001, unde a câştigat din nou un trofeu, pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză". Tot în 2001 lansează un single pentru filmul "Razmokets", intitulat "L'histoire d'une fée, c'est...". Single-ul nu beneficiază de promo, nici de videoclip, dar este vândut în 40.000 de exemplare. Şi din nou, o tăcere de un an....
Această tăcere a fost spartă, odată cu lansarea celui de-al treilea duet, cu Seal. "Les mots", a fost lansat în Octombrie, şi a fost vândut în 500.000 de copii. Este lansat şi un album, "Best Of...", intitulat "Les mots", la fel ca şi single-ul. Acesta conţine toate single-urile lansate de Mylène până la acel moment (înafară de "On est tous des imbéciles").
La 19 Ianuarie 2002 are din nou loc decernarea premiilor NRJ Music. Mylène câştigă pentru a treia oară consecutiv, premiul pentru "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", şi oferă prima apariţie televizată împreună cu Seal.
În Aprilie lansează un alt extras pe single, "C'est une belle journée". Tot în 2002 două artiste reproduc piesa "Désenchantée", prima fiind cântăreaţa de origine belgiană, Kate Ryan în Martie 2002, şi Leloo (remixată de Mad House) în Iunie 2002. Un al treilea extras pe single apare cu piesa "Pardonne-moi", cu un videoclip elegant, regizat de Laurent Boutonnat. Single-ul va fi vândut în 150.000 de exemplare.
La 18 Ianuarie 2003, Mylène este din nou nominalizată la NRJ Music, la categoria "Ce-a mai bună artistă de origine franceză", premiu pe care îl şi câştigă, pentru a patra oară consecutiv. Apare la televizor, cântând "Rêver", acompaniată la pian de, Yvan Cassard.
17 Decembrie 2004 este data la care Mylène anunţă o serie de 13 concerte unice, care se vor ţine consecutiv la Bercy, deoarece scena nu poate fi transportată. Biletele se vând imediat. Abia în Februarie 2005, se aude primul single de pe noul album. Acesta este "Fuck them all", şi a fost lansat pe 14 Martie 2005. Albumul "Avant que l'ombre" era aştepat undeva în Aprilie 2005. Şi întradevăr, la 4 Aprilie 2005, magazinele au stat deschise toată noaptea pentru a face faţă numărului foarte mare de cereri. Albumul a fost considerat de unii prea vulgar, sau prea lent, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă number one, în prima săptămână de la lansare.
Luna Ianuariea a lui 2006 se anunţă plină de evenimente. Pe 13, încep concertele de la Bercy, iar pe 8, Mylène dă un interviu, la TF1, în scop promoţional. La acea vreme, anunţa că va fi ultimul ei interviu la o televiziune.
În 2006, Farmer a lansat un videoclip pentru piesa "L'Amour n'est rien...", unul dintre cele mai provocatoare clipuri ale ei.
A înregistrat un single cu Moby, "Slipping Away (Crier la vie)", care a fost lansat în Septembrie 2006, şi care a devenit cel de-al patrulea single al ei, number one în Franţa.
La 19 Iunie 2008, a fost lansat single-ul care anunţa cel de-al şaptelea album.
"Dégénération" s-a numit single-ul, iar albumul, "Point de Suture" a fost lansat la data de 20 August 2008. Surprizele însă nu s-au încheiat aici, Mylène anunţând un turneu, pentru 2009, de această dată cu o scenă transportabilă.
Pe 12 Septembrie 2008 s-a anunţat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul "Point de Suture", acesta fiind "Appelle mon numéro", al doilea titlu de pe album. Prima difuzare pe radio a fost făcută de către Radio Vibration la data de 13 Septembrie 2008.

Stiati ca...? Mylene_farmer_reference

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:21 am

Francis Albert "Frank" Sinatra a fost un cantaret si actor American ce a trait in perioada 12 Decembrie 1915 – 14 Mai 1998.
Incepandu-si cariera muzicala in era Swing impreuna cu Harry James si Tommy Dorsey, Sinatra a inceput o cariera solo la inceputul si mijlocul anilor 40’. Cariera lui a stagnat pana la inceputul anilor 50’ insa a luat o nota ascendenta in 1954 dupa ce a castigat un premiu oscar pentru cel mai bun rol secundar in filmul “From Here to Eternity”.
A semnat un contract cu Capitol Records si a lansat cateva albume apreciate de critici (“In the Wee Small Hours”, “Songs for Swingin' Lovers”, “Come Fly with Me”, “Only the Lonely” and “Nice 'n' Easy”). Sinatra a parasit Capitol pentru a forma propria lui casa de discuri – Reprise Records (avand succes cu albume ca Ring-A-Ding-Ding, Sinatra at the Sands and Francis Albert Sinatra & Antonio Carlos Jobim), a avut turnee mondiale si a fraternizat cu gasca Rat Pack (Dean Martin, Sammy Davis, Jr., Peter Lawford si Joey Bishop) si cu Presedintele John F. Kennedy la inceputul anilor 60’. In 1965 Sinatra implineste 50 de ani, inregistreaza retrospectiva “September of My Years”, apare in programul de televiziune “Frank Sinatra: A Man and His Music” si inregistreaza hiturile "Strangers in the Night" si "My Way".
Francis Albert Sinatra este nascut pe 12 Decembrie 1915 pe 415 Monroe Street, Hoboken, New Jersey. A fost singurul copil a unui boxer si pompier Sicilian - Anthony Martin Sinatra (1894 - 1969) si a unei moase Genoveze - Natalie "Dolly" Sinatra née Garaventa (1896 - 1977). Parintii lui emigreaza in Statele Unite in 1895 si respectiv in 1897.
Sinatra a avut complicatii la nastere si astfel a suferit unele cicatrici permanente pe lobul stang al urechii, obraz, pe gat si a avut timpanul perforat.
La varsta de 14 ani o cunoaste pe Nancy Barbato cu care se va casatori in anul 1939. La inceputul anilor 30’ Sinatra a inceput sa cante in public, la inceput la petrecerile familiei, apoi in cluburi locale. Dupa ce a vazut un spectacol al lui Bing Crosby se decide sa faca o profesie din cantat. Acest lucru a cauzat unele discutii tensionate intre el si parinti, fapt ce a dus la plecarea de acasa la varsta de 17 ani.
Printre primele job-uri ale lui Sinatra a fost la Hoboken Union Club. In 1935, cu ajutorul mamei sale a convins grupul vocal local – The Three Flashes - sa-l includa si pe el in gasca. Cu Sinatra grupul devine cunoscut sub numele de – Hoboken Four – si-l impresioneaza pe Edward Bowes si apar in show-l sau Major Bowes Amateur Hour, si cu 40.000 de voturi castiga primul loc (un contract pe 6 luni). Sinatra nu se intelege bine cu restul grupului Hoboken Four si se intoarce acasa la sfarsitul anului 1935. Tot mama sa este cea care ii gaseste un alt loc de munca la Rustic Cabin in Englewood, New Jersey – unde era chelner cantaret si MC – primind in schimb 15 dolari pe saptamana.
In 1938 Sinatra este arestat deoarece o fosta iubita il acuzat de false promisiuni (la acea vreme aceste acuze erau posibile, in fapt Sinatra a avut o relatie cu o femeie maritata mai invarsta decat el). Cazul a ajuns in tribunal unde Sinatra a avut castig de cauza in ianuarie 1939, cateva saptamani dupa acestea el casatorindu-se cu Nancy Barbato.
Pe 18 martie 1939, Sinatra face primele inregistrari, a unui cantec numit “Our Love” cu formatia lui Frank Mane. In aceeasi perioada este angajat de Harry James in orchestra lui si ii propune o schimbare de nume, in Frankie Satin, Sinatra refuzand acest nume.
Dupa unele nemultumiri cu orchestra lui James, Sinatra se alatura lui Tommy Dorsey pana in anul 1942. In 1941 Sinatra devine unul dintre cei mai apreciati cantareti in sondajele revistelor Billboard si Downbeat. Contractul lui Sinatra cu Tommy Dorsey era unul destul de neprofitabil, Dorsey luand o treime din castigurile lui. Dupa o publicitate negative dusa de Sinatra impotriva lui Dorsey, reuseste o imbunatatire a contractului.
Cateva decenii dupa intamplarea aceasta Dorsey pretinde ca a fost amenintat de anumiti mafioti trimisi de Sinatra. In realitate avocatul lui Sinatra l-a amenintat ca daca nu-i imbunatateste contractul va face totul posibil ca Dorsey sa nu mai aiba show la NBC. In 1941 Sinatra a inregistrat 29 de piese si a fost numit “Male Vocalist of the Year” de catre revista Billboard.
In anul 1943 Sinatra semneaza cu Columbia Records ca artist solo cu un succes initial foarte mare, in mod particular in timpul revoltei muzicienilor din 42’ – 44’. Sinatra a avut unele succese in aceasta perioada spre finalul revoltei inregistrand unul dintre cele mai mari hituri ale sale "Saturday Night (Is the Loneliest Night of the Week)". "Sinatra-mania" devine oficiala! In perioada 1940 – 1943 el inregistreaza nu mai putin de 23 de cantece de top 10 si devine cunoscut ca “The Voice”.
In 1944 Sinatra se gandeste mai serios la cariera lui cinematografica – dupa ce apare in 3 filme ca vocalistul orchestrei lui Dorsey in 41/42. Semneaza un contract pe 7 ani cu Radio-Keith-Orpheum Pictures. A fost observat de Louis B. Mayes care-i cumpara contractul de la RKO si-i mareste salariul de 25.000 la 130.000 de dolari pe film si un contract de 1,5 milioane cu cei de la MGM. Intr-un timp foarte scurt Sinatra devine un star cinematografic avand estimativ 40 de milioane de fani in America. Imaginea fanelor idragostite si care tipa de bucurie la vederea lui Sinatra (anticipand reactii similare si pentru Elvis Presly si Beatles), a caricaturilor facute dupa chipul lui Sinatra erau teme recurente in multe culturi pop ale timpului, cum ar fi desenul animat Warner Bros. din 1945 “Book Revue”. Pana in 1946 Sinatra ajunge sa aiba pana la 45 de spectacole pe saptamana. Pe 4 martie in acelasi an lanseaza albumul de debut “The Voice of Frank Sinatra”. Pana la finele anului 1948 Sinatra incepe sa simta ca directia carierei sale se indreapta intr-o panta descendenta, acest fapt a fost confirmat si de pozitia 4 in topul Down Beat a celor mai poplari cantareti (dupa Billy Eckstine, Frankie Laine, si Bob Crosby). Observand ca nu mai vinde la fel de multe discuri incearca o noua abordare muzicala, inregistrand cateva piese gospel.
Dupa o absenta de doi ani, pe 12 ianuarie 1950 Sinatra revine pe scena intr-un concert in Hartford, Connecticut. Pe 7 octombrie 1950 - The Frank Sinatra Show – are premiera la televiziunea CBS de la ora 9:00 pana la 10:00 seara. In septembrie 1951 isi face debutul in Las Vegas la Desert Inn. O luna mai tarziu o noua serie - Frank Sinatra Show – se difuzeaza la CBS. Pe 7 noiembrie 1951 Sinatra se casatoreste cu Ava Lavinia Gardner, avand cu aceasta o relatie tumultoasa, iar ascensiunea in cariera lui Gardner parea sa coincida cu declinul celei a lui Sinatra. Cei doi se despart in 1953 si divorteaza in 1957.
In 1957 Sinatra isi muta - The Frank Sinatra Show – la ABC pentru 3 milioane de dolari. In iulie 1958 Sinatra canta la un concert caritabil in Monte Carlo. Printre cei prezenti se afla si printesa Grace Patricia Kelly. In acea seara Sinatra a lucrat pentru prima oara cu Quincy Jones. Relatia lor profesionala avea sa dureze pana in anii 80’ insa prietenia pana la moartea lui Sinatra.
In aceasta perioada Sinatra devine un apropiat al familiei Kennedy, prieten si puternic sustinator al viitorului presedinte John F. Kennedy. Multi ani mai tarziu cea mai mica fata a lui Sinatra, Tina Sinatra avea sa dezvaluie ca Sinatra si mafiotul Salvatore "Momo" Giancana l-au ajutat pe Kennedy sa castige una din cele mai cruciale alegeri primare in 1960. Se spune ca Sinatra i-a facut cunostinta lui Kennedy cu viitoarea lui amanta Judith Campbell. Dupa ce Campbell incepe o relatie cu Kennedy, Ministrul Justitiei de la acea vreme Robert Francis "Bobby" Kennedy se alarmeaza si ii spune fratelui sau sa se distanteze de Sinatra. Pe 24 martie 1962 prietenia dintre Sinatra si Kennedy ia sfarsit atunci cand Presedintele alege sa stea la Bing Crosby si nu la Sinatra. Dupa toate acestea Sinatra renunta la Partidul Democrat si impreuna cu Dean Martin devin Republicani si il sustin pe Richard Nixon ce devine presedinte in 1968. In 1963 Sinatra isi pierde licenta pentru cazinoul din Nevada. Giancana fusese vazut in cazinoul Cal-Neva Lodge la nord de lacul Tahoe, unde Sinatra era co-proprietar.
In vara anului 1970 Sinatra isi declara sustinerea pentru candidatul Republican Ronald Reagan la functia de Guvernator al Califoniei. Primul film al lui Sinatra in acest deceniu “Dirty Dingus Magee” a fost lansat tot in 1970.
Pe 12 iunie 1971 la un concert caritabil in Hollywood, la varsta de 55 de ani, Sinatra si-a anuntat retragerea dupa 36 de ani de show-business. In 1973 dupa numeroase cereri de a inregistra macar un ultim album, Sinatra a revenit cu un album si un show televizat – ambele purtand numele – “Ol’ Blue Eyes Is Back”. In iulie 1976 Sinatra se casatoreste cu Barbara Marx. Era a patra casnicie a lui Sinatra si ultima. Pe 6 ianuarie 1977 mama lui moare intr-un accident aviatic. Acest fapt are un efect pofund asupra lui, reintorcandu-se la Catolicism si recasatorindu-se cu Barbara Sinatra intr-o Biserica Catolica, fapt ce a necesitat anularea primei sale casnicii cu Nancy Barbato.
In 1979, in fata piramidelor din Egipt, Sinatra sustine un concert pentru Presedintele Muhammad Anwar Al Sadat. Intors in Las Vegas, in timp ce sarbatorea 40 de ani de cariera si 64 de ani, a primit Grammy Trustees Award in timpul unei pereceri la Caesars Palace.
Continua sa sustina turnee, in ciuda problemelor de sanatate, in prima parte a anilor 90’. In unele momente memoria parea sa-i fie afectata insa acest fapt a fost doar o exagerare a tabloidelor, in timp ce in 1994 cade de pe scena. Sinatra a fost mereu apreciat in est, si cu toate ca este posibil sa nu fi planuit astfel, ultimul sau concert live in fata unui public a fost sustinut in Fukuoka Dome Japonia in decembrie 1994.
Zvonuri despre starea de sanatate precara a superstarului au persistat de-a lungul anilor 1996 si 1997 desi nu se stia exact de ce boala suferea, multi au spus ca este vorba de Alzheimer.
Pe 14 mai 1998, vocea secolului a tacut pentru totdeauna. Sinatra a plecat dintre noi la varsta de 83 de ani, lasand in urma o mostenire imensa si nepretuita, de care, datorita tehnologiei moderne, vor putea beneficia multe generatii de acum inainte.

Stiati ca...? Anonymous-frank-sinatra-8401034

Stiati ca...? Anonymous-frank-sinatra-8401034

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:26 am

In ziua de 14 martie 1933 se nastea in Chicago - Illinois - Quincy Jones. Numele sau intreg este Quincy Delightt Jones al II-lea. In cei 50 de ani de implicare in imdustira muzicala – Quincy Jones – a fost - cantaret, compositor, producator, lider de formatie, producator de film si de televiziune - precum si scriitor. Munca lui i-a adus peste 70 de nominalizari la premiile Grammy, mai mult de 25 de Gramy-uri si Grammy Legends Award in 1991. El este cunoscut pentru faptul ca a produs duoa dintre cele mai vandute albume din toate timpurile. Este vorba despre albumul “Thriler” a lui Michael Jackson si piesa “We Are the World”. Cand avea 10 ani – familia lui se muta in Bremerton, Washington – aici se imprieteneste cu un baiat orb ce canta la pian – ear vorba despre – Ray Charles. Cei doi obisnuiau sa cante la nunti si prin cluburi de jazz. Pentru Michael Jackson a podus 3 albume de success – primul dintre aceste “Off the wall” s-a vandut in peste 20 de milioane de copii – si a facut din Quincy Jones cel mai puternic producator din industria muzicala. Cel de-al doile a fost albumul – “Thriller” – ce se vinde in 51 de milioane de exemplare. Cel de-al treilea si ultimul album produs de Quincy pentru Michael – a fost “Bad” ce s-a vandut in peste 30 de milioane de exemplare. Dupa acest album Michael Jackson a inceput sa-si compuna singur piesele si a incetat colaborarea cu Jones. Dupa ceremonia premiilor Grammy din 1984 – Quincy Jones si-a folosit influienta si a reusit sa adune crema artistilor din acea perioada si – a inregistrat piesa - “We Are the World” pentru a strange bani pentru victimele foametei din Etiopia.
Stiati ca...? Quincy

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:40 am

Dusty Springfield - s-a nascut pe 16 aprilie 1939 in - West Hampstead – Londra. Numele ei intreg este - Mary Isabel Catherine Bernadette O'Brien. A avut un succes in anii 60’ si este una din cele mai bune cantarete de soul din istorie – fiind apreciata si de comunitatea afro-americana. Intra in trupa - Lana Sisters – in 1958 – alaturi de care va canta 2 ani de zile. In 1960 – impreuna cu fratele ei – Dion – si Tim Field – formeaza trio-ul de folk – The Springfields. Pana in 1962 – trupa are succes atat in Anglia cat si in State. Intr-un turneu in Nashville – Tennessee – Dusty – devine fascinata de soundul casei de discuri Motown. Astfel – in 1963 – decide sa inceapa o cariera solo – fratel ei devenind producator. Primul ei singal a fost - "I Only Want to Be With You" – un hit atat in statele unite cat si in Marea Britanie. Acest hit a fost urmat de altele de si mai mare succes - "Anyone Who Had a Heart"', "I Just Don't Know What to Do With Myself", "Stay Awhile" sau "All Cried Out". Cu piesa – “The look of love” – in 1967 - prineste o nominalizare la premiul oscar – piesa era si coloana sonora a filmului “Casino Royale”. Culminand cu hitul - "You Don't Have to Say You Love Me" – ce de fapt era o compozitie italiana. Pana in 1964 – Dusty Springfield – devenise cea mai populara artista. Acest fapt a dus si la realizarea in 1967 – in Marea Britanie – a unui muzical ce ii purta numele – si in care apareau diverse celebritati ale perioadei. Printre cele mai celebre reprezentatii este cea in care a cantat alaturi de Jimi Hendrix – piesa “Mockingbird”. Dupa o perioada de decadere – revine cu albumul “Dusty in Memphis” – ce va deveni unul dintre cele mai bune albume de soul din toate timpurile. Revista Rolling Stone – din Statele Unite – si Q – din Marea Britanie – il claseaza pe locul intai in clasamentul celor mai bune albume din istorie. Albumul este cunoscut deoarece include si superhitul – “Son of a preacher man”. Piesa a fost inclusa si pe coloana sonora a filmului – "Pulp Fiction" – din 1990. In anii 70 si inceputul anilor 80 a lansat mai multe albume ce nu s-au bucurat de prea mare succes. Insa in 1987 revine in topuri cu piesa "What Have I Done to Deserve This?" – cantata in duet cu cei de la Pet Shop Boys. Un alt hit a fost si piesa - "In Private." In 1994 este diagnosticata cu – cancer la san – iar dupa 5 ani – in 1999 – la 59 de ani - Dusty Springfield – moare. Dupa 10 zile a fost inclusa in Rock and Roll Hall of Fame.

Stiati ca...? Dusty

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:43 am

Pe 7 iunie 1940 în Treforest, Marea Britanie s-a născut Thomas Jones Woodwar cunoscut sub numele de scenă Tom Jones. În 1963 devine vocalistul unei trupe locale – “Tommy Scott and the Senators”. După o încercare nereuşită de a semna un contract, Tom este observat de Gordon Mils, ce-i devine manager şi îi dă şi numele de scenă – Tom Jones. După plecare lui Tom trupa sa redenumit – “The Playbois” apoi “The Squier”. Cu piesa – “It's Not Unusual” va câştiga un premiu grammy în 1965 – la categoria Best New Artist. Un an mai târziu va lansa – “Green, Green Grass Of Home” – cel mai mare succes al lui de până acum. În 1969 i se oferă propriul show de televiziune – “This is Tom Jones”, ce va ţine până în 1971. În anii 70’, cu toate că popularitatea lui nu mai era aşa de mare, a avut piese de succes ca – “Daughter Of Darkness” sau “She's A Lady”. În 1987 revine în atenţia publicului odată cu succesul piesei - "A Boy From Nowhere". O altă revenire de succes a avut şi în 1999 când a lansat albumul – “Relode” cu piese cântate în duet cu cei mai populari cântăreţi ai vremii. În 2001 a început un turneu prin Orientul Mijlociu şi Europa. În 2002 a lansat albumul “Mr. Jones” produs de Wyclef Jean. Un foarte mare succes a avut şi cu piesa “Sex Bomb” lansată în anul 2004. Pe 29 martie 2006 Tom Jones a devenit Sr. Tom Jones, primind această distincţie din partea regine Elisabeta a II- a a Marii Britanii.

Stiati ca...? Tom_Jones

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:48 am

In 1943 pe 25 februarie se naste in Liverpool – Anglia – George Harrison – fost component al trupei britanice Beatles. Desi John Lennon si Paul McCartney – erau principalii compozitori ai formatiei – George Harrison - canta si compunea o piesa sau doua pentru fiecare album. Printre acestea se numara "If I Needed Someone", "Taxman", "While My Guitar Gently Weeps", "Here Comes the Sun", si "Something". In timp ce a cantat cu Beatles – el a fost atras de muzica Indiana si de Hinduism – ambele avand un impact in viata lui. Sora lui a declarat ca – mama lor a scris in jurnalul ei ca – l-a nascut pe George la zece minute dupa miezul noptii – pe 25 februarie – desi Harrison credea ca de fapt s-a nascut pe 24 februarie la ora 23 si 40 de minute. La mijlocul anilor 50’ il cunoaste pe Paul McCartney – si in februarie 1958 incepe sa cante la chitara in formatia “The Quarry Men" – ce isi va schimba numele in The Beatles. In timpul Beatle – maniei – el a fost caracterizat drept – “cel tacut” – deoarece nu prea vorbea la conferintele de presa. In 1963 – in timp ce era bolnav – compune prima lui piesa – “Don’t bother me” – ca un exercitiu – “sa vad daca pot sa compun un cantec” – dupa cum declarase. Faptul ca a compus numeroase cantece ce nu au fost inregistrate de formatie – face ca – la despartirea de Beatles – George Harrison sa aiba un considerabil numar de piese nelansate. Intrebat mai tarziu care ar fi fost muzica lansata de grup daca nu s-ar fi despartit – Harrison – a spus ca “Materialele solo pe care le-am scos s-ar fi aflat pe albumele Beatles”. Cei din trupa compuneau intotdeauna separate. De fapt – despartirea nu a fost decat o schimbare de colaboratori – nimic alt ceva. Dupa ce formatia s-a destramat in 1970 – Harrison a lansat “All Things Must Pass” – singurul triplu- album lansat de un singur artist – din istoria muzicii. Tot el – este probabil – primul artist din epoca moderna – ce a organizat un concert umanitar. Pe 1 august 1971 – “Concert pentru Bangladesh” – a adunat peste 40 de mii de oameni – in doua concerte la – “Madison Square Garden” – in New York. In 1980 – devine singurul fost Beatles – ce scrie o autobiografie – “I Me Mine”. Cartea spune putin despre activitatea lui in trupa – si se axeaza mai ales pe hobby-urile lui Harrison – gradinaritul sau cursele de formula unu. Imediat dupa uciderea in decembrie 1980 a prietenului si fostului sau coleg de trupa – John Lennon – el modifica versurile unui cantec scris pentru Ringo Starr – si il transforma in unul adus tribute. Piesa – “All those years ago” – este foarte difuzata de radiouri – si devine una din clasicele muzicii rock. Toti ceilalti trei fosti Beatle-si cantau in ea – cu toate ca a fost considerat un singal George Harrison. Pe 30 decembrie 1999 – un fan – Michael Abram – a patruns in casa lui din Henley-onThames – si l-a injughiat de mai multe ori – fisurandui plamanul. El si sotia lui – Olivia – s-au luptat cu atacatorul si l-au retinut pana a venit politia. Atacatorul de 35 de ani – credea ca este posedat de fostul Beatles - si ca de fapt el se afla intr-o misiune de la Dumnezeu – sa-l omoare pe Harrison . Acesta a fost achitat mai tarziu pe motiv ca era nebun. George Harrison moare in casa unui prieten din Los Angeles – pe 29 noiembrie 2001 – la varsta de 58 de ani. Impreuna cu Aaliah – George Harrison intra in istoria topului Britanic – ca fiind singurii artisti ce – lanseaza in aceeasi perioada materile post – mortum – ce ajung pe locul intai. Piesa - Aaliah – “More than a woman” – ajunge number one pe 13 ianuarie 2002 – iar la o saptamana distanta “My sweet lord” de George Harrison se situeaza pe acceasi pozitie. La un an de la moartea lui – cei doi fosti Beatle-si ramasi in viata – Paul McCartney si Ringo Starr s-au reunit cu prieteni de-ai lui Harrison - intr-un concert la “Royal Albert Hall” din Londra. In 2004 George Harrison
Stiati ca...? Gharrison02

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:51 am

Pe 26 februarie 1932 – se naste in Kingsland Arkansas – o legenda a muzicii country – este vorba despre Johnny Cash. El a ramas in istorie datorita vocii sale distinctive – a stilului sau de a se imbraca in negru – ce i-a adus si porecla de – "The man in black” – precum si pentru faptul ca incepea fiecare concert cu expresia – “Heloo, I’m Johnny Cash”. Intr-o cariera ce se intinde pe aproape 50 de ani – Johnny Cash – a fost personificarea muzicii country - pentru multi fani din intreaga lume. Precum – Ray Charles, The Beatles, Bob Dylan si Elvis Presley – Cash – este un muzician ce canta mai multe genuri – de la rock &roll – la blues, folk sau gospel. El este unul din cei zece artisti ce au fost inclusi in Rock and Roll Hall of Fame, Songwriters Hall of Fame precum si in - Country Music Hall of Fame. De la varsta de 5 ani canta inpreuna cu familia in timp ce lucra pe campul cu bumbac de la ferma parintilor. In 1954 – isi face curaj – si viziteaza studiourile – Sun Records – sperand la un contract. Mai intai s-a intalnit cu producatorul – Cowboy Jack Clement – care i-a sugerat sa se intoarca a doua zi pentru a vorbi cu Sam Phillips. Dupa ce il asculta pe Johnny Cash – cantand in special muzica – gospel – Philips i-a spus: ”Du-te acasa si pacatueste! Dupa aceea, intoarcete cu un cante pe care sa pot sa-l vand”. Pana la urma Johnny revine – iar in 1955 semneaza si lanseaza la Sun Records – piesele: “Hey Porter” si “Cry cry cry”. Urmatoarea inregistrare – “Folsom Prison Blues” – intra in topul 5 de country iar “I Walk the line” ajunge pe locul intai. In 1957 devine primul artist de la Sun Records – ce lanzeaza un LP - long –playing album. Desi era cel mai prolific si cel mai vandut al casei de discuri – Johnny Cash - se simtea constrans de contractul cu o casa de discuri mica. Elvis Presley parasise deja casa de discuri iar Sam Philips isi indreptase atentia in al promova pe Jerry Lee Lewis. Anul urmator – Johnny Cash paraseste si el casa de discuri si semneaza cu Columbia Records – unde cantecul “Don’t take your guns to town” va deveni unul dintre cele mai mari hituri ale sale. In timp ce avea un mare succes in cariera – la inceputul anilor 60’ Cash – devine dependent de amfetamina. La mijlocul anilor 70' - popularitatea lui incepe sa scada – insa autobiografia lui din 1975 intitulata “Man in Black” – se vinde in peste 1 . 300. 000 de copii. In 1980 – la 48 de ani – devine cel mai tanar cantaret inclus in - “ Country Music Hall of Fame”. Pe 12 septembrie 2003 – la 4 luni de la moartea sotiei sale – Johny Cash – se stnge din viata – avea 71 de ani.
Stiati ca...? Cash

**danul** Thu Mar 31, 2011 3:59 am

In 1962 pe 11 februarie se naste in Kennett – Missouri – cantareata de origine Americana – Sheryl Suzanne Crow. Parintii ei au cantat si ei intr-un grup local – iar tatal ei canta la trompeta. Inca de la o varsta frageda - Sheryl Crow – era o perfectionista si se chinuia sa fie pe placul parintilor. In 1984 termina facultatea cu specializarea - pian. Dupa aceasta se angajeaza ca profesoara de muzica intr-o suburbie din St. Louis . In timpul zilei preda muzica – iar la sfarsit de saptamana canta intr-o formatie. Dupa cativa ani in care a fost profesoara – Sheryl Crow – face cunostinta cu un producator. Acesta ii aduce mai multe contracte in care trebuia sa cante pentru niste spoturi publicitare. Dupa ce castiga 50.000 de dolari pentru o reclama McDonald’s – decide sa se dedice in totalitate carierei muzicale. Motivata de acest success – in 1986 - Sheryl Crow se decide sa se mute in Los Angeles . Aici face backing vocal pentru mai multi artisti – printre cei cunoscuti numaranduse si Michael Jackson – alaturi de care va canta timp de 17 luni in turneul lui “Bad” – pana in 1989. Pana in 1990 – Sheryl Crow atrasese atentia casei de discuri A&M Records – care in cele din urma a dus la semnarea unui contract in 1991. Abia dupa doi ani – in 1993 avea sa apara pe piata – “Tuesday Night Music Club” – cu un prim singal “Leaving Las Vegas ” – insa cel de-al doilea cantec lansat avea sa o faca remarcata – “All I wanna Do” lansat in primavera lui 1994. In acest an Sheryl Crow primeste trei premii grammy – la catecoria Best New artist – si cu piesa “All I wana do” – la categoria Best Female Pop Vocal Performance si Record of the Year. Albumul s-a vandut in peste 6 milioane de exemplare.

Stiati ca...? Sheryl%2520Crow

**danul** Thu Mar 31, 2011 4:02 am

Nelly Kim Furtado – pe numelei adevarat, s-a nascut pe 2 decemrie 1978 in Victoria British Columbia , Canada . Parintii ei, Maria Manuela si António José Furtado, emigreaza la sfarsitul anilor 70’ in Canada din Green Island – Insulele Azore. Nelly Furtado a admis ca, vizitand locul de bastina al parintilor – invatand portugheza si aceasta cultura, a ajutato foarte mult. Acest fapt o dovedeste si muzica pe care o canta – adunand sunete din mai multe culturi. De altfel ea este recunoscuta pentru faptul ca stie sa cante la multe instrumente. In timpul verii lucra alaturi de mama ei ca serivitoare. Canta pentru prima data la varsta de 4 ani in biserica, impreuma cu mama sa, de ziua nationala a Portugaliei ( pe 10 iunie). Incepe sa cante la diverse instrumente, trobon, chitara, clape si chitara havaiana mica – la varsta de 9 ani. In 1996 il cunoaste in Toronto pe Tallis Newkirk – un membru al grupului de hip-hop Plains of Fascination si a contribuit la albumul acestora “Join the Ranks” la piesa "Waitin' 4 the Streets". Impreuna cu Newkirk – formeaza duoul Nelstar – in 1997. Prima piesa, pe cont propriu – “Party’s just begun”, o lanseaza in 1999, fiind pe colaoana sonora a filmului Brokedown Palace . Pe 24 octombrie 2000, apare la Dreamworks Records – “Whoa, Nelly!”, albumul ei de debut. Acesta se vinde in peste 6 milioane de exemplare si face din Nelly Furtado un nume cunoscut. Cu piesa “I’m like a Bird” castiga un premiu Grammy in 2002 la categoria Best Female Pop Vocal Performance. Inainte de lansarea celui de-al doilea album “Folklore” – pe 20 septembrie 2003, in Toronto – naste la domiciliu primul ei copil – Nevis , o fetita. Albumul apare in luna noiembrie a aceluiasi an – fiind mai putin bine primit fata de albumul de debut. Cu toate acestea, imnul oficial al Campionatului European de Fotbal din 2004 a fost piesa ei “Forca”. Cu albumul “Loose” lansat pe 9 iunie 2006 revine in fruntea clasamentelor. Piese ca: “Promiscuous”, “Meaneater” sau “All Good Things (Come to an End)” sunt deja hituri – si i-au adus vanzari ale albumului de peste 4 milioane de exemplare.
Stiati ca...? NellyFurtado

**danul** Thu Apr 07, 2011 11:20 am

Pink Floyd – infiintata in anul 1964 in Londra, Anglia.
Membrii trupei:
Syd Barrett – chitara si voce(inlocuit de David Gilmour),
Roger Waters – chitara, bass si voce,
David Gilmour – chitara si voce,
Nick Mason – tobe,
Rick Wright – clape si voce.
Stiluri abordate:
Progressive Rock, Art Rock, Psychedelic.
Pink Floyd este trupa britanica de progressive, celebra pt versurile sale, pentru compozitiile armonioase de rock clasic, pentru stilul bombastic si pentru spectacole live elaborate. Este una dintre cele mai prospere trupe, ocupand locul 7 in topul trupelor cu cele mai multe albume vandute pe plan mondial.
Pink Floyd S-a format in 1964, insa pana la numele consacrat al trupei, componenta timpurie s-a reunit sub nume ca Sigma 6, T-Set, Megadeaths, The Screaming Abdabs, The Architectural Abdabs, si The Abdabs.
Ulterior s-a numit The Pink Floyd Sound, si apoi, mai simplu, The Pink Floyd; provenienta numelui era constituita de catre 2 cantareti de blues – Pink Anderson si Floyd Council. Articolul hotarat “the” a fost taiat din nume la vremea cand a fost lansat albumul de debut.
Initial, Pink Floyd era formata de catre Bob Klose (lead guitar), Syd Barrett (voce, chitara ritmica), Richard Wright (clape, voce), Roger Waters (bass, voce) si Nick Mason (tobe). Erau orientati pe rhythm and blues; pe masura ce Barrett a inceput sa compuna piese influentate de muzica “surf”, rock psihedelic, ciudateniile, umorul si literatura britanica, Klose (preocupat mai mult de jazz) paraseste formatia lasand in urma sa un grup mai stabil, sub forma unui cvartet. Grupul formeaza Blackhill Enterprise, impreuna cu managerii lor – Peter Jenner si Andrew King. , un parteneriat de afaceri format din 6 oameni. Lansat in 1967, albumul de debut “The Piper at the Gates of Dawn” este considerat un exemplu important al muzicii psihedelice din Anglia. De la piesa avangardista ‘Interstellar Overdrive’ la piese bizare ca “Scarecrow”, un cantec melancolic inspirat de Fenlands, regiunea rurala din jurul orasului natal al lui Barrett) piesele albumului denota un amestec muzical eclectic.
In 1968, chitaristul David Gilmour se alatura trupei pentru a indeplini indatoririle de chitarist si solist ale lui Barrett, a carui stare mentala se deteriora tot mai mult, cu toate acestea era intentionat ca Barrett sa ramana figura definitorie, cat si compozitorul trupei. Insa acesta a devenit tot mai instabil, cu un comportament tot mai putin previzibil, si consum constat de LSD, uneori el privind in gol in timpul concertelor,in vreme ce restul trupei isi continuau reprezentatia. Spectacolele LIVE deveneau tot mai subrede, pana cand ceilalti membri ai trupei au renuntat pur si simplu la a se prezenta pe scena cu Barrett. Odata ce plecarea lui Barrett a fost formalizata, Jenner si King au decis sa ramana cu acesta, iar parteneriatul Blackhill era astfel dizolvat. In timp ce pentru primul album Barrett compusese mai tot albumul de debut, pentr al 2-lea, intitulat “A Saucerful of of Secrets”(lansat in 1968) el nu contribuise decat cu piesa “Jugband Blues”. Dupa soundtrack-ul “More”, a urmat dublul album Ummagumma (inregistrat partial la Mothers Rock Club,in Birmingham, si restul in Manchester in anul 1969) – un amestec de inregistrari live si experimente in studio ale membrilor formatiei, neincluse pe alte discuri. Fiecare a inregistrat cate o jumatate de fata de disc vinil ca si proiect solo (sotia lui Mason are o scurta aparitie, necreditata, ca flautista).Albumul Atom Heart Mother, 1970, numarul 1 in topurile UK, este descris de Gilmour ca fiind sunetul unei trupe care “gafeaza in intuneric”. Piesa care da titlul albumul datoreaza mult orchestrei dirijate de Ron Geesin.
Soundul trupei este considerabil mai concentrat pe albumul Meddle (1971), cu epopeea de 23 de minute intitulata Echoes (in aceasta piesa Pink Floyd foloseste pt prima oara sintetizatorul VCS3 creat de Zinovieff). Acest album mai include piesa atmosferica “One Of These Days”(o piesa clasica de concert, cu un singur vers deformat ca sonoritate, ‘recitat’ de catre Nick Mason: “One of these days, I’m going to cut you into little pieces”(Intr-una din zilele astea, te voi taia in bucatele), aceasta fiind singura sa incercare solistica); de asemenea mai este inclusa o piesa in stil pop-jazz:”San Tropez”. Tendinta lor de experimentare este redata de data aceasta de piesa “Seamus” (anterior, “Mademoiselle Nobs”), o piesa blues pur in compania vocalizelor unui ogar rusesc. Un alt album, mai putin cunoscut, “Obscured By Clouds” este lansat in 1972, si figureaza ca soundtrack al filmului “La Vallee”. Acesta este primul album al trupei care intra in Topul 50 American, categ. Albume.
In anul 1973, lanseaza albumul “Dark Side of the Moon” care inregistreaza un succes urias, si in ciuda faptului ca grupul nu a fost orientat niciodata spre hit-single-uri, piesa “Money” urca pana in Top20 US, dar si mai important, albumul s-a mentinut in top100, sectiunea albume, pentru mai bine de un deceniu, doborand multe recorduri in calea sa, si devenind astfel unul dintre cele mai bine vandute albume din toate timpurile. Dark Side of the Moon este un album conceptual, abordand teme ca nebunia, nevroza si celebritatea. Multumita noului echipament de inregistrare cu 16-track de la Abbey Road Studios, si a cantitatii imense de timp investita de inginerul de sunet Alan Parsons, albumul a impus noi standarde a fidelitatii sunetului.
Dark Side of the Moon si urmatoarele trei albume (Wish You Were Here, Animals and The Wall) sunt considerate de catre fani ca marcand apogeul carierei formatiei Pink Floyd. Primul dintre acestea, “Wish You Were Here”, lansat in 1975, este un album tematic dedicat fostului membru, Syd Barrett. Pe langa piesa “Wish You Were Here” ( ce a devenit o piesa clasica),albumul include o lucrare, foarte bine primita de critici, formata din 9 parti, predominant instrumentala – “Shine On You Crazy Diamond” – un tribut adus lui Barrett; versurile acestei lucrari abordeaza intr-un mod destul de evident urmarile caderii psihice ale lui Barret. Albumul mai include si piesele “Welcome to the Machine” si “Have a Cigar”.
Prin 1977, dupa lansarea albumului Animals, cariera muzicala a trupei avea parte de tot mai multe critici, in vreme pe scena muzicala rock isi facea aparitia un nou stil – punk. Criticii afirmau ca muzica lor era prea flasca si prea pretentioasa, pierzandu-si din forma simplista a rock and roll-ului. Albumul ANIMALS continea piese destul de lungi legate tematic de “Ferma animalelor”, de George Orwell, folosind porci, dog si oi ca metafore pentru membrii societatii contemporane. Animals a fost orientat mai mult spre chitara fata de celelalte albume lansate, si a marcat inceputul tensiunilor dintre Waters si Wright.
Opera rock a anului 1979, intitulata THE WALL, conceputa in principal de catre Waters, a adus trupei Pink Floyd noi valuri de critici pozitive, precum si un alt hit-single – “Another Brick in the Wall”, care critica vehement invatamantul britanic. Albumul contine si piesa “Comfortably Numb”, care, desi nu a fost lansata niciodata ca single, a devenit o piatra de temelie in listele de melodii ale posturilor de radio rock, iar astazi este una dintre cele mai cunoscute piese ale formatiei.Albumul a adus mari cheltuieli si chiar pierderi pentru trupa in turneul ce a urmat, in cele din urma, insa vanzarile albumului i-au scos din impas pe membrii formatiei. In aceasta vreme, Waters si-a marit tot mai mult contributia artistica, asumandu-si rolul de lider al trupei, si a intrat adesea in conflict cu ceilalti membri, acestea sfarsind prin “concedierea” lui Wright. Acesta s-a intors in trupa, platindu-i-se o anume suma pentru a participa la concertele din turneul pentru The Wall.
Ironic, el este singurul membru ca a castigat de pe urma spectacolelor, ceilalti fiind nevoiti sa acopere costurile excesive. Albumul a fost co-produs de catre Bob Ezrin, un prieten al lui Waters impreuna cu care a scris versurile pentru piesa “The Trial”. Colaborarea a fost intrerupta de catre Waters, Ezrin fiind dat afara din tabara Floyd dupa ce acesta a acordat unui jurnalist (care ii era ruda), in mod nechibzuit, detalii despre albumul The Wall.Albumul este unul dintre cele mai bine vandute alaturi de Dark Side Of The Moon. A fost facut si un film, in 1982, sub regia lui Alan Parker sub “supravegherea” lui Waters; filmul a inclus animatii frapante create de un cunoscut desenator britanic, Gerald Scarfe. Realizarea filmului a dus la o si mai mare deteriorare a relatiei dintre Roger Waters si David Gilmour, pe masura ce Waters prelua total conducerea trupei.
In 1983, este lansat albumul THE FINAL CUT. Si mai sumbru decat THE WALL, acesta a reluat temele albumului anterior, abordand totusi si subiecte ale realitatii de atunci; este vorba aici de furia lui Waters fata de participarea britanica in razboiul Flaklands (“The Fletcher Memorial Home”) si teama sa si cinismul sau cu privire la razboiul nuclear (“Two Suns in the Sunset”). Absenta lui Wright a fost clar simtita, efectele si partiturile de claviaturi fiind mult reduse. Totusi, pentru clape, au fost adusi pt colaborare Michael Kamen si Andy Bown.
Desi lansat ca album Pink Floyd, acest proiect a fost dominat evident de Waters si a devenit un prototip pt lucrarile sale solo de mai tarziu. Se zvonea ca divergentele dintre Waters si Gilmour erau atat de puternice incat nu mai erau prezenti simultan in studioul din inregistrari. Nu a urmat nici un turneu, iar formatia era, in mod neoficial, destramata in anul 1983.Dupa THE FINAL CUT, membrii trupei au mers fiecare pe cai separate, lansand albume solo, pana in 1987, cand Gilmour si Mason au inceput reanimarea formatiei. A urmat, o disputa amara in instanta cu Roger Waters (care parasise oficial trupa in 1985), rezultatul acesteia dand lui Gilmour si Mason dreptul asupra folosirii numelui Pink Floyd (Waters castigand, drepturi asupra unor imagini definitorii Pink Floyd, incluzand aproape toata recuzita pentru concertul The Wall, precum si toate drepturile asupra albumului The Final Cut). Pink Floyd se intoarce in studio, gasindu-l pe David Gilmour colaborand cu producatorul Bob Ezrin. Richard Wright a revenit in timpul sesiunilor de inregistrare a albumului A MOMENTARY LAPSE OF REASON, initial ca muzician de sesiune, platit saptamanal, iar mai tarziu a fost reinvestit ca membru cu toate drepturile al formatiei pentru lansarea albumul THE DIVISION BELL, din 1994. Dupa acest album, trupa a plecat in turneu , promovat de legendarul organizator de concerte, canadianul Michael Cohl.
Toti membri Pink Floyd au lansat albume solo care au avut parte de mai mult sau mai putin succes comercial sau critic. Albumul lui Waters, AMUSED TO DEATH a fost unul dintre cele mai laudate astfel de albume, insa si acesta a primit atat recenzii pozitive cat si negative.
Pink Floyd este o trupa renumita pentru concertele lor pretentioase, in care efectele vizuale de ultima generatie combinate cu muzica lor au creat spectacole in care artistii ajungeau aproape pe un plan secundar. In anii de inceput, Pink Floyd era printre primele formatii care aveau in dotare echipament propriu pt efecte luminoase special pentru concerte, incluzand diapozitive, clipuri, imagini/modele/tipare psihedelice , toate proiectate pe un ecran circular, in principal. Mai tarziu, au fost adaugate noi efecte speciale, incluzand lasere, efecte pirotehnice, baloane uriase, Mr Screen (ecranul circular) si un remarcabil porc gonflabil ce plutea deasupra publicului in timp ce trupa canta piesa “Pigs”, in turneul pentru albumul Animals.
Pink Floyd a creat cel mai elaborat show al lor in turneul pentru THE WALL, in care un zid urias era construit intre muzicieni si publicul spectator, zid demolat prin explozie in finalul concertului. Acesta a fost recreat de Waters, intr-un show in care a avut ca invitati diversi artisti (printre care Bryan Adams, The Scorpions si Van Morrison). Spectacolul a fost tinut in 1990 chiar pe locul ruinelor zidului Berlinului.
Trupa nu a lansat vreun material nou de studio de la THE DIVISION BELL, din 1994, si, desi formatia nu este destramata oficial, nu exista semne de vreun nou album. “Activitatea” Pink Floyd, in ceea ce priveste lansarile oficiale in ultima perioada, se rezuma la albumul live P-U-L-S-E, 1995, o versiune live a albumului THE WALL, compusa din inregistrari ale concertelor din 1980-1981, intitulat IS THERE ANYBODY OUT THERE? THE WALL LIVE 2000, un dublu-disc continand cele mai bune piese ale lor, numit ECHOES, in 2001; de asemenea, editia aniversara de 30 a albumul THE DARK SIDE OF THE MOON, in 2003, pe Super Audio Compact Disc (SACD), si relansarea THE FINAL CUT, cu piesa “When The Tigers Broke Free” adaugata, in 2004. Desi sunt raspandite zvonuri cu privire la intoarcerea in studio a celor 3 membri Floyd, nu exista stiri oficiale care sa sustina aceste zvonuri. Viitorul trupei este incert datorita faptului ca membrii s-au ocupat de proiecte pe cont propriu (Nick Mason a scris o carte despre trecutul sau in cadrul firnatiei, carte ce poarta numele “Inside Out” A Personal History of Pink Floyd) si datorita decesului managerului trupei, Steve O’Rourke, in Oct 2003.
David Gilmour a lansat in noiembrie 2002, un DVD ce contine un concert al sau, DVD intitulat David Gilmour In Concert, si contine fragmente preluate din spectacolele sustinute de acesta in perioada 22 iunie 2001 – 17 ianuarie 2002, la The Royal Festival Hall din Londra. Apar ca invitati Rick Wright si Bob Geldof (Pink din filmul The Wall).
DISCOGRAFIE PINK FLOYD

Studio:

The Piper at the Gates of Dawn (1967)
A Saucerful of Secrets (1968)
Ummagumma (1969) (2LP, live and studio)
Atom Heart Mother (1970)
Relics (1971) (compilation)
Meddle (1971)
Dark Side of the Moon (1973)
Wish You Were Here (1975)
Animals (1977)
The Wall (1979) (2LP)
The Final Cut (1983)
A Momentary Lapse of Reason (1987)
The Division Bell (1994)
Dark Side of the Moon (30th anniversary edition) (2003)
The Final Cut – Reissue (2004)

Soundtrack:

Music From the Film More (1969)
Zabriskie Point (1970) (soundtrack; various artists)
Obscured By Clouds (1972)

Compilatii:

Masters of Rock (1973 or 1974) (compilation)
A Nice Pair (1973) (compilation)
A Collection of Great Dance Songs (1981) (compilation)
Works (1983) (compilation)
Shine On (1992) (compilation, CD box set)
Echoes (2001) (2CD best-of compilation)

Live si concerte:

Tonite Let’s all make Love in London (1967)
London ‘66-’67 (1995, not sanctioned by the band)
Delicate Sound of Thunder (1988) (live, si in format VHS)
P-U-L-S-E (1995) (2CD, live, si in format VHS)
Is There Anybody Out There? The Wall Live 1980-81 (2000) (live)
Live at Pompeii: Directors Cut (2003) (DVD with live performance pre-DSOTM)
Sursa: Wikipedia.org
Stiati ca...? Pink-floyd-band-photo

Alina Mon Apr 11, 2011 11:50 am

1. Numele lui Rober Moog, inventatorul synthului Moog, se pronunta "Mogue" (care rimeaza cu rogue). Dar, cum toti oamenii din jur i-au spus Moog atat de mult timp, nimeni nu se mai chinuie sa-l corecteze.

2. Cel mai rapid rapper din lume este Ricky Brown. A intrat in Cartea Recordurilor dupa ce a cantat 723 de silabe in 41.27 secunde, pe piesa No Clue, in ianuarie 2005, in fata unui juriu specializat.

3. Brian Eno a i-a produs, partial, albumul lui Dido, Safe Trip Home. Ceea ce inseamna ca s-a produs si o colaborare bizara de nume: Brian Peter George St John Le Baptiste de la Salle Eno si Dido Florian Cloud de Bounevialle O'Malley Armstrong. Nicest.

4. Line-up-ul original Village People a fost format in urma unui anunt care suna in felul urmator: "Macho types wanted: must have moustache".

5. Producatorul The Neptunes, Pharell Williams, este un mare fan Star Trek, si constant foloseste salutul Vulcanian ca simbol al labelului sau, Star Trak.

6. Primul nume de scena a lui Bono a fost Steinvic von Huyseman. Inainte sa ramana la Bono, acesta era cunoscut sub pseudonimul Bono Vox of O'Connell Street

7. In 2007, Rihanna a avut un succes imens cu Umbrella. Totusi, piesa a fost oferita inital lui Britney Spears, care a refuzat-o, si lui Mary J Blige, care de asemenea, a refuzat-o.

8. Candva prin anii '80, Michael Jackson le-a cerut persimisiunea celor de la U2 sa trimita o camera in studioul acestora din Dublin si sa-i filmeze in timpul inregistrarilor. Acestia au refuzat.

9. New Order a pierdut bani cu fiecare copie de 12-inch a single-ului Blue Monday din cauza artworkului mult prea scump. O afacere foarte proasta, desi a fost cel mai bine vandut 12" din toate timpurile.

10. Jimmy Page, legendarul membru Led Zeppelin, este chitatistul din spatele piesei It's Not Unusual, a lui Tom Jones, din 1965.

11. Synth-ul Yamaha DX7 poate trimite date doar pe un singur canal MIDI. Acesta a fost lansat inainte ca intregul pachet MIDI sa fie complet.

12. Tupac Shakur a fost arestat de opt ori inainte sa implineasca 20 de ani.

13. Legendarul Bootsy Collins a aparut in videoclipul Groove is in the Heart, a celor de la Deee-Lite, dar doar cu cateva vocaluri. Piesa este, de fapt, samplata din Herbie Hancock si Bring Down The Birds.

14. Michael Jackson a lucrat trei saptamani la linia de bas pentru Billie Jean.

15. Stevie Wonder si-a pierdut partial mirosul intr-un accident de masina in 1973.

16. Fondata in 1963, in Japonia, de catre Tsutomu Kato si Tadashi Osanai, compania Korg a fost initial cunoscuta sub numele de Keio Electronic Laboratories, pentru ca firma era localizata in apropierea statiei de tren Keio din Tokyo, iar Keio se formeaza prin imbinarea Kato si Osanai.

17. Richard David James, adica Aphex twin, s-a nascut in Limerick, Irlanda, dar apoi s-a stabilit impreuna cu familia in Lanner, Cornwall, Anglia. Primele sale rezidente ca DJ au fost la The Shire Horse in St Ives si The Bowgie Inn in Crantock (cu Tom Middleton).

18. Conform tuturor statisticilor legate de vanzarea de instumente, muzicuta este cel mai bine vandut instrument muzical din lume.

19. Orchestra din Monaco este mai numeroasa decat armata sa.

20. Prince a cantat la 27 de instrumente diferite pe albumul sau de debut, For You.

21. The Beastie Boys este un acronim pentru Boys Entering Anarchistic Stages Towards Internal Excellence. Sau cel putin asa sustine Mike D.

22. Un organizator de evenimente din Hawaii a vandut 1000 de bilete la un concert Spice Girls inexistent. Cand a fost arestat, acesta a spus politiei ca avea nevoie de bani pentru o operatie de schimbare de sex si o rinoplastie.

**danul** Fri Oct 14, 2011 8:06 pm

Joan Baez în concert la The Neighborhood Theatre, Charlotte, Carolina de Nord (3 octombrie 2003)
Informa?ii generale
Nume na?tere Joan Chandos Baez
Data ?i locul na?terii 9 ianuarie 1941 (70 de ani),
Staten Island, New York, S.U.A.
Gen muzical Folk, Folk rock
Ocupa?ie muzician, compozitor
Ani de activitate 1958-prezent
Website www.joanbaez.com

Joan Chandos Baez (n. 9 ianuarie, 1941 în Staten Island, New York) este o cântarea?a americana de origine mexicana, foarte cunoscuta datorita vocii sale foarte individuale. Este deseori numita "con?tiin?a ?i vocea anilor '60". Multe cântece au o tematica sociala.
Este cunoscuta în special pentru hitul "Diamonds and Rust" ?i pentru numeroasele preluari cum ar fi "There but for Fortune" al lui Phil Ochs ?i "The Night They Drove Old Dixie Down" al trupei The Band. Într-o masura mai mica, lumea o cunoa?te pentru "Farewell, Angelina" ?i "Love Is Just a Four-Letter Word". În 1969 ia parte la festivalul Woodstock alaturi de arti?ti ca Jimi Hendrix, Santana, Jefferson Airplane unde cânta trei cântece, Sweet Sir Galahad, Joe Hill ?i We Shall Overcome, acest ultim cântec fiind un imn al mi?carii pentru drepturile civile ale negrilor din Statele Unite ale Americii.
Ramâne de asemenea cunoscuta pentru rela?ia sa cu Bob Dylan ?i pentru marea sa pasiune pentru activism, în special în domeniile nonviolen?ei, al drepturilor civile ?i ale omului iar, mai recent, este cunoscuta pentru ac?iunile sale ecologice.
Baez are o cariera de peste 50 de ani, a lansat mai mult de 30 de albume ?i a înregistrat în opt limbi diferite. Este considerata un simbol al muzicii folk, de?i dupa anii 60 stilul muzicii pe care îl va aborda va cunoa?te numeroase schimbari, înglobând mai toate stilurile de la rock ?i pop la muzica gospel ?i country. De?i este ?i a fost ea însa?i o compozitoare ?i textiera, în special la mijlocul anilor 70, Baez este adesea considerata ca fiind o interpreta a cântecelor altor persoane, preluând ?i interpretând cântece ale unor arti?ti precum The Beatles, Jackson Browne, Bob Dylan, Woody Guthrie, The Rolling Stones, Pete Seeger, Paul Simon, Stevie Wonder ?i mul?i al?ii.
Vocea sa are trei octave ?i un vibrato rapid, u?or de recunoscut.

1 Cariera muzicala
1.1 Primii ani
1.2 Scena muzicala de la colegiul din Massachusetts
1.3 Primele albume ?i succesul din anii `60
1.4 Anii 1970 ?i sfâr?tiul perioadei la casa de înregistrari Vanguard
1.5 Anii 80 ?i 90
1.6 Din 2000 pâna în prezent
2 Implicarea sociala ?i politica
2.1 Anii 1950
2.2 Drepturile civile
2.3 Razboiul din Vietnam
2.4 Drepturile omului
2.5 Drepturile homosexualilor ?i ale lesbienelor
3 Via?a personala
3.1 Primele rela?ii
3.2 Bob Dylan
3.3 David Harris
4 Joan Baez în România
5 Discografie
5.1 Alumbe de studio ?i live
5.2 Compila?ii
5.3 Single-uri
5.4 EP-uri
5.5 Contribu?ii
6 Note
Cariera muzicala

Primii ani
Un prieten al tatalui sau, i-a daruit lui Joan Baez un ukulele. Înva?ând patru acorduri, Baez reu?e?te sa cânte cântece în stilul rhythm and blues, muzica pe care o asculta mai tot timpul. Cu toate acestea, parin?ii sai se temeau ca o via?a în slujba muzicii ar putea sa o conduca pe fiica lor spre vicii grave precum drogurile.[2] La vârsta de opt ani, Baez participa la un concert al folkistului Pete Seeger, îndragostindu-se astfel de muzica folk. La scurt timp înva?a cântecele lui Pete Seeger ?i le cânta în public. În 1957 Joan Baez î?i cumpara prima chitara acustica marca Gibson pentru 50 de dolari.
Scena muzicala de la colegiul din Massachusetts
În 1958 tatal ei accepta un post la Institutul Tehnic din Massachusetts ?i î?i muta familia în Belmont, o suburbie a ora?ului Boston. În acei ani, acea zona era centrul scenei folk americane, iar Joan Baez nu pierde ?ansa de a cânta la mici întâlniri, la unele baruri din Cambridge ?i Boston. Între timp este studenta la Boston University, universitate pe care mai târziu o va abandona pentru a se putea concentra asupra carierei sale. În 1958, Baez sus?inea primul sau concert într-un mic club din Cambridge în fa?a parin?ilor sai, a surorii sale, Mimi, ?i a înca altor opt persoane. Desenându-?i singura posterul, Baez luase în considerare posibilitatea de a-?i schimba numele de scena în Rachel Sandperl (Sandperl, de la pacifista Ira Sandperl, care i-a fost mentor ?i profesor în liceu) sau Mariah (de la cântecul "They Call the Wind Maria" cântat de The Kingston Trio.) În final a renun?at la idee temându-se ca lumea o va critica pentru ca ?i-a schimbat numele doar pentru ca era de origine spaniola. În urma concertului, tânara artista a câ?tigat doar 10 dolari, însa curând ea va fi angajata pentru doua concerte pe saptamâna, fiecare fiind platit cu 20 de dolari.
Câteva luni mai târziu, Baez ?i înca doi prieteni ai sai, entuzia?ti ai folkului planuiesc sa înregistreze un album în pivni?a unuia dintre ei. Cei trei cântau solouri ?i duete, iar un prieten de familie le-a desenat coperta. Albumul a fost lansat în acela?i an sub denumirea de Folksingers 'Round Harvard Square. Baez apoi a cunoscut-o pe regina folkului la acea vreme, Odetta, pe care o va cita ca principala influen?a în cariera sa, urmata de Marian Anderson ?i Seeger. Muzicianul Bob Gibson sa cânte alaturi de el la edi?ia din 1959 a Newport Folk Festival. Presta?ia sa i-a adus multe laude fiind numita Madonna descul?a cu o voce nepamânteasca. În urma acestei apari?ii, Baez semneaza cu Vanguard Records.
Primele albume ?i succesul din anii `60
Adevarata sa cariera a început în 1959 la Newport Folk Festival; ?i-a înregistrat primul album pentru o mare casa de produc?ie (Vanguard), intitulat Joan Baez, în 1960. Colec?ia de cântece traadi?ionale, de balade ?i de cântece blues acompaniante doar de chitara sa acustica s-a vândut destul de bine. Cuprindea mai multe balade ale copilariei cunoscute la acea vreme, precum "Mary Hamilton" ?i a fost înregistrat în doar patru zile în sala de bal a hotelului Manhattan Towers din New York City. Albumul cuprindea ?i "El Preso Numero Nueve", un cântec tradi?ional cântat în întregime în spaniola. Acela?i cântec va aparea în 1974 pe albumul Gracias a la Vida, un album dedicat în întregime muzicii tradi?ionale în limba spaniola.
A dua sa lansare, Joan Baez, Vol. 2 (1961) a fost distins cu discul de aur, aceea?i performan?a reu?ind-o ?i Joan Baez in Concert, Part 1 (1962) ?i Joan Baez in Concert, Part 2 (1963). Ca ?i predecesorul sau, Joan Baez, Vol. 2 con?inea strict cântece folk tradi?ionale. Cele doua albume de material live, Joan Baez in Concert, Part 1 ?i continuare sa în volumul 2, au fost unice pentru ca, spre deosebire de majoritatea albumelor, acestea con?ineau doar cântece noi, spre deosebire de ni?te cântece deja consacrate. Pe albumul Joan Baez in Concert, Part 2 se aude primul cover facut de Joan Baez unui cântec de Bob Dylan. De la începutul anilor 1960 pâna la mijlocul lor, Baez ajunge la vârful mi?carii rena?terii folk din America, introducându-l în concertele sale pe atunci necunoscutul Bob Dylan. Cei doi se îndragostesc ?i vor fi împreuna pâna în 1965.
Fi?ier:PackupFrench45.jpg
Pack up Your Sorrows, French single, 1966
Baez a sim?it prima oara succesul comercial când "There but for Fortune", scris de Phil Ochs, devine un hit în Marea Britanie în 1965. A fost profund influentata de ceea ce se numea la acea vreme Invazia britanica, adica de trupele rock din Marea Britania care la acel timp schimbau istoria muzicii (The Beatles, The Rolling Stones) si acest lucru s-a simtit pe albumul Farewell, Angelina din 1965 prin schimbarea timbrului si intensitatii sunetului chitarei. Albumul curpinde mai multe cântece scrise ?i deja înregistrate de Bob Dylan printre care amintim Farewell Angelina, It's All Over Now, Baby Blue. Hotarând sa experimenteze dupa ce epuizase stilul omului cu chitara, Baez apeleaza la Peter Schickele, un compozitor de muzica clasicp, care o va ajuta sa-ti orchestreze în stil clasic urmatoarele trei albume: Noël (1966), Joan (1967) and Baptism: A Journey Through Our Time (1968). Noël a fost un album tipic de Craciun, în timp ce Baptism era un fel de album-concept, în care Baez cânta ?i recita din opera unor aprecia?i poe?i precum James Joyce, Federico García Lorca ?i Walt Whitman.
În 1968, Baez calatore?te în Nashville, Tenessee, unde în urma unei foarte lungi sesiuni de înregistrari vor rezulta nu unul, ci doua albume. Primul, Any Day Now (1968), este compus doar din cântece ale lui Bob Dylan (unul dintre ele, "Love Is Just a Four-Letter Word," desi scris de Bob Dylan, acesta nu l-a înregistrat niciodata devenind unul din cântecele principale în concertele lui Joan Baez). Celalalt album, influentat de muzica country David's Album (1969) a fost înregistrat pentru so?ul sau David Harris, un important activist ce lupta împotriva razboiului din Vietanam, care în final a fost încarcerat pentru atitudinea sa. Harris, un fan al muzicii country, a influentat soundul muzicii lui Baez si în anii urmatori, acesta apopiindu-se de muzica country.
În 1968 isi publica prima carte de memorii, intitulata Daybreak.
În 1969, apari?ia sa la Woodstock a pus-o pe podiumul interna?ional al muzicii si al politicii, în special dupa lansarea filmului documentar Woodstock în 1970.
La sfâr?tiul anilor 60, Baez a început sa-si compuna multe dintre cântece, începând cu "Sweet Sir Galahad" si "A Song For David" (ultimul fiind dedicat so?ului sau ce a fusese condamnat pentru opozi?ia sa în legatura cu razboiul din Vietnam]).
Anii 1970 si sfârstiul perioadei la casa de înregistrari Vanguard
Dupa unsprezece ani de colaborare cu Vanguard, Baez decide în 1971 sa puna punct relatiei cu casa de discuri ce i-a lansat toate albumele din anii 60. Ultimul album la aceasta casa de discuri, Blessed Are... (1971), a fost un succes absolut, mai ales prin hitul, "The Night They Drove Old Dixie Down", un cover dupa melodia cea mai cunoscuta a trupei The Band. Cu albumul Come from the Shadows (1972), Baez se muta la A&M Records, unde ramâne pentru patru ani si sase albume.
În aceasta perioada, la sfârsitul anului 1971, se reuneste cu Schickele pentru a înregistra doua piese ("Rejoice in the Sun"si "Silent Running") pentru filmul science-fiction, Silent Running (1972). Compania producatoare, Universal Studios, spera ca cele doua cântece sa devina hituri, însa nu avea sa fie asa din pricina esecului pe care l-a avut filmul.
Where Are You Now, My Son?, albumul din 1973, cuprindea un cântec omonim de 23 de minute ce ocupa atât partea A cât ?i partea B a discului. Pe jumatate vorbit ?i pe jumatate con?inând fragmente înregistrate, cântecul este practic un documentar al vizitei lui Joan Baez la Hanoi, Vietnamul de Nord, în Decembrie 1972, timp în care ea si echipa de înregistrare au supravietuit unui bombardament.
Gracias a la Vida (1974) (cântecul cu acela?i nume fiind originar din Chilesi cântat de Violeta Parra) a fost un succes atât în Statele Unite cât ?i în America Latina. Includea cântecul "Cucurrucucu paloma".
Cochetând cu muzica pop comerciala cât si copunându-si propriile cântece, Joan Baez înregistreaza Diamonds & Rust (1975), albumul care devine cel mai vândut album al artistec. Cântecul care da ?i titlul albumului, o balada despre relatia sa cu Bob Dylan, va ajunge în top 10 si de departe cea mai cunoscuta melodie a artistei.
Dupa Gulf Winds (1976), un album ce curpindea doar cântece compuse de ea, si From Every Stage (1976), un album live pe care se gasesc melodii din toate etapele carierei lui Joan Baez de pâna atunci, artista renunta la contractul cu casa de discuri mutându-se la CBS Records unde înregistreaza albumele Blowin' Away (1977) si Honest Lullaby (1979).
Anii 80 si 90
în 1980, lui Baez i-a fost acordat titlul de Doctor înstiinte Umane de catre Antioch University si Rutgers University pentru activismul sau politic ?i pentru universalitatea muzicii sale.
În 1983, apare pentru prima oara la Premiile Grammy, unde cânta melodia simbol a lui Bob Dylan, Blowing in the Wind.
Baez joaca un rol important în 1985 la concertul Live Aid pentru ajutorare Africii, deschizând partea americana a showului în Philadelphia, Pennsylvania. De asemenea, Baez a participat în mai multe turnee organizate de Amnesty International.
În 1987, Baez î?i lanseaza a doua auto-biografie intitulata And a Voice to Sing With care odata publicata devine un bestseller New York Times. În acelasi an va concerta pentru pace în Israel fasia Gaza.
În mai 1989, Baez participa la un festival de muzica în Cehoslovacia comunista, numit Bratislavská lýra. În timpul sederii sale la Bratislava îl cunoaste pe presedintele Václav Havel, pe care l-a lasat sa-i care chitara pentru a nu fi arestat de agentii guvernului. În timpul prestatiei sale i-a salutat pe membrii Charter 77, un grup disident ce milita pentru drepturile omului, fapt ce a dus la închiderea brusca a microfonului lui Joan Baez. Baez a continuat sa cânte a cappella pentru cei aproape patru mii de oameni adunati. Havel apoi a considerat-o ca fiind o puternica inspiratie pentru ceea ce avea sa se numeasca Revolutia de catifea, sângeroasa revolutie care a alungat de la putere guvernul de factura comunista.
Prin mijlocirea casei de productie Gold Castle, Joan Baez înregistreaza doua albume: Speaking of Dreams, (1989) ?i Brothers in Arms (1991). Apoi semneaza cu Virgin Records, înregistrând Play Me Backwards (1992) nu cu mult timp înainte ca aceasta casa de discuri sa fie cumparata de EMI. Apoi a trecut sub egida casei Guardian cu care înregistreaza un album live Ring Them Bells (1995), denumit dupa melodia lui Bob Dylan de pe albumul Oh, Mercy, si un album de studio, Gone from Danger (1997). Tot în aceasta perioada, artista refuza sa îsi mai scrie muzica si versurile, preferând compozi?iile unor tineri folki?ti americani, printre care se remarca îndelunga colaborare cu Steve Earl.
În 1993, la invitatia adresata de Refugees International si sponsorizata de Fundatia Soros, calatoreste pe frontul din Bosnia-Hertegovina, pe atunci regiune a Yugoslaviei, într-un efort de a atrage atentia asupra suferintelor din acele locuri. A fost primul mare artist care a cântat în Sarajevo de la izbucnirea razboiului civil yugoslav.
[modificare]Din 2000 pâna în prezent
2001-2005
În august 2001, Vanguard a început sa re-editeze primele 13 albume ale lui Baez, pe care artista le înregistrase între 1960 ?i 1971. Noile editii s-au bucurat de un sunet prelucrat digital, îmbunatatit, de cântece bonus nelansate pâna atunci, coperte noi ?i noti?e scrise de Arthur Levy. De asemenea, casa de productie A&M a relansat alte 6 albume alte artistei în 2003.
Albumul sau, Dark Chords on a Big Guitar (2003), cuprinde cântece compuse de artisti de doua ori mai tineri decât ea. În noiembrie 2004 înregistreaza un concert live în New York, înregistrari ce vor forma albumul Bowery Songs lansat în 2005.

2006
în septembrie 2006, Baez a contribut cu o variata live, reorchestrata a clasicului sau cântec "Sweet Sir Galahad" pentru albumul companiei Starbucks denumitXM Artist Confidential. În noua versiune, Baez a schimbat versul "here's to the dawn of their days" în "here's to the dawn of her days," ca un tribut adus surorii sale Mimi, despre care Baez scrisese cântecul în 1969. Mimi Fariña, sora lui Joan Baez, ?i ea cântarea?a de folk, murise în 2001 la vârsta de 57 de ani în urma unui cancer neuroendocrin.
Pe 8 octombrie 2006, artita este invitatul surpriza al conferin?ei interna?ionale Forum 2000 la Praga, Republica Ceha. Prestata sa a fost tinuta secreta fata de fostul presedinte Havel pâna în momentul apari?iei sale pe scena. Havel ramâne unul din marii admiratori ai operei lui Baez. În timul urmatoarei vizite a lui Baez în Cehia, în 2007, cei doi se întâlnesc din nou, când artista conceerta în fata unei sali pline de spectacole, sala construita de bunicul lui Havel.
2007
Proper Records relanseaza albumul sau live Ring Them Bells (1995), într-o editie cu doua CD-uri, adaugând mai multe cântece din acelasi concert.
În plus, Baez înregistreaza în duet cu John Mellencamp melodia "Jim Crow" care va aparea pe albumul sau Freedom's Road (2007).
De asemenea, în februarie 2007, prime?te Premiul Grammy pentru întreaga cariera.
2008
În vara anului 2008, Baez concerteaza la Glastonbury Festival în Marea Britanie ?i la Montreux Jazz Festival în Montreux, Elve?ia.
Pe 9 septembrie 2008, Baez lanseaza un album produs de Steve Earle, Day after Tomorrow. Noul material, caracterizat prin aranjamente simple, tradi?ionale, este cel mai mare succes comercial al artistei de la Honest Lullaby (1979) si a fost nominalizat pentru un premiu Grammy. Turneul sau mondial pentru promovarea albumului a primit aprecieri pozitive, biletele epuizându-se la mai toate concertele.
2009
Pe 2 august 2009, Joan Baez a luat parte la Newport Folk Festival, fapt ce a marcat a 50-a aniversare a primei sale aparitii în cadrul acestui festival.
Implicarea sociala s politica

Anii 1950
În 1956, Baez îl aude pentru prima oara pe tânarul Martin Luther King, Jr. vorbind despre nonviolenta, drepturi civile si schimbare sociala. Artista marturise?te ca acest discurs i-a smuls câteva lacrimi. Câ?iva ani mai târziu, cei doi devin prieteni si vor participa împreuna la marsuri si proteste.
Drepturile civile
La începuturile carierei lui Joan Baez, problema drepturilor civile ale populatiei afro-americane devine una foarte importanta în Statele Unite.
Interpretarea pe care a adus-o cântecului "We Shall Overcome", imnul miscarii pentru drepturile civile, scris si compus de Pete Seeger pentru marsul din Washington al lui Luther din 1963, îi va lega numele de acest cântec pentru posteritate. Cântecul acesta îl va cânta cu ocazia tuturor protestelor la care participa în aceasta perioada.
Baez se alatura lui Martin Luther King Jr. în marsul sau din 1965 între Selma, Alabama si Montgomery, Alabama, cântându-le celor ce marsaluiau în tabara din oraselul St. Jude, înaintea zilei în care trebuiau sa ajunga în Montgomery.
[modificare]Razboiul din Vietnam
Devenind tot mai vizibila în cadrul marsurilor pentru drepturile civile, artista devine din ce în ce mai vocala în ceea ce priveste dezacordul ei în privinta razboiului din Vietnam
În 1964, îsi exprima în mod public refuzul de a plati 60% din impozitul sau de venit, procentul din buget alocat la vremea de Statele Unite ale Americii pentru cheltuieli de razboi.
Tot în 1964, fondeaza împreuna cu mentorul sau Ira Sandperl Institutul pentru studiul violen?ei.
Arestata de doua ori în 1967[3] pentru blocarea intrarii armatei americane într-o sala din Oakland, California, petrece mai bine de o luna în închisoare.
Era un participant frecvent la mar?urile ?i concertele anti-razboi, adesea rostind discursuri pacifiste.
?i-a dedicat o mare parte din timp în anii 70 pentru fondarea ?i stabilirea ramurii americane a funda?iei Amnesty International.
[modificare]Drepturile omului
Ca urmare a experien?ei acumulate în lupta pentru apararea drepturilor omului în Vietnam artista îsi creeaza propria fundatie, Humanitas International, a carui scop e sa localizeze zonele de pe glob în care drepturile omului sunt încalcate, criticând în acelasi timp atât regimurile de stâga cât si cele de dreapta.

Într-o a doua calatorie în Asia de sud-est, Baez ia parte la o actiune de distribuire de alimente ?i medicamente popula?iei din Cambogia, participând în acelasi timp la o conferinta organizata de Natiunile Unite.
Drepturile homosexualilor si ale lesbienelor
Baez a fost deasemenea prezenta în lupta pentru drepturile homosexualilorsi ale lesbienelor. În 1978, ia parte la o serie de concerte caritabile menite sa înfrânga asa numita Proposition 6 sau "the Briggs Initiative", care propunea ca homosexualii sa nu aiba dreptul de a preda în ?colile din California. În acela?i an, participa la funeraliile unui important functionar din San Francisco despre care se stia în mod public ca era homosexual.
În anii 90, apare cu prietena sa Janis Ian la un concert caritabil organizat de National Gay and Lesbian Task Force, o organiza?ie de lobby pentru drepturile homosexualilor, concertând de asemenea la parada gay din San Francisco.
Cântecul sau "Altar Boy and the Thief" de pe albumul Blowin' Away (1977) este dedicat fanilor sai homosexuali.
[modificare]Via?a personala
Primele relatii
Primul iubit al lui Joan Baez a fost un tânar, Michael New, pe care îl cunoscuse la colegiu. Ani mai târziu, în 1979, acest baiat o va inspira pentru cântecul Michael. New era un coleg al ei din Trinidad, care, la fel ca Baez, participa la cursuri doar ocazional. Cei doi petreceau mult timp împreuna însa, în final, Joan Baez recunoaste ca nu a putut pastra un echilibru între cariera ei care înflorea si relatia cu New. Cei doi s-au despartit si împacat în mod repetat, însa era clar ca pe New începuse sa-l nemul?umeasca succesul pe care Baez îl avea pe scena muzicala locala. Într-o noapte Baez l-a vazut pe New sarutând o alta fata. Rela?ia celor doi ramâne neatinsa pâna când cei doi se muta în California.
Bob Dylan
Joan Baez pe scena cu Bob Dylan, August 1963.
Baez l-a întâlnit prima oara pe Bob Dylan la Gerde's Folk City în vestitul Greenwich Village din New York. La acea vreme, Baez î?i lansase deja albmul de debut, iar cariera sa ca viitoare regina a folkului se afla în plina ascensiune. Baez nu a fost impresionata de Dylan la început, dar i-a placut foarte mult una din primele compozi?ii ale lui Bob Dylan, "Song to Woody", ?i îi marturise?te acestuia ca i-ar placea sa înregistreze acel cântec, de?i în final nu a facut-o niciodata.
La început, Dylan era mai interesat de sora mai mica a artistei, Mimi, dar cum aten?ia presei se îndrepta întotdeauna spre cei doi, rela?ia acestora se transforma.
Pâna în 1963, Baez deja lansase trei albume, din care doua primisera discul de aur, ?i îl invita pe Dylan sa cânte împreuna cu ea la Newport Folk Festival. Cei doi cânta în duet compozi?ia lui Bob Dylan "With God on Our Side", fapt ce creeaza un precedent, cei doi urmând sa cânte în duet la mai multe festivaluri de folk în perioada urmatoare. Baez obi?nuia sa-l invite pe Dylan sa cânte în parte singur pe scena ?i în parte în duet cu ea.
Înainte sa-l cunoasca pe Dylan, cântecele cu tema social/politica ale lui Baez erau destul de pu?ine: "Last Night I Had the Strangest Dream," "We Shall Overcome" ?i un amestec de cântece ale negrilor. Baez va afirma mai târziu ca Dylan a revolu?ionat subiectul social ?i al justi?iei.
În timpul turneului în Marea Britanie al lui Bob Dylan, rela?ia lor începe sa scâr?âie dupa doi ani în care au fost când împreuna, când despar?i?i. Turneul ?i simultana lor despar?ire este prezentata în documentarul lui D.A. Pennebaker, Dont Look Back (1967).
În ciuda conflictului, cei doi încearca sa uite ceea ce s-a întâmplat ?i vor concerta împreuna în cadrul turneului lui Bob Dylan, Rolling Thunder Revue în 1975-76. Baez a facut ?i parte din filmul lui Bob Dylan, Renaldo and Clara (1978).
Dylan ?i Baez (împreuna cu Carlos Santana) au concertat împreuna în turneu în 1984.
Reflec?iile sale de mai târziu apar în documentarul lui Martin Scorsese intitulat No Direction Home (2005).
Baez a compus cel pu?in doua cântece pentru Bob Dylan. În "To Bobby", compus în 1972, ea îl ruga pe Dylan sa revina la activismul politic ce-l consacrase, în timp ce în "Diamonds & Rust", de pe albumul cu acela?i nume din 1975, ea î?i revede sentimentele pentrue el într-o lumina calda .[4]
Referirile la Baez în cântecele lui Bob Dylan sunt mult mai pu?in clare. Însa?i Baez sugera ca ea este subiectul în cântecele "Visions of Johanna" ?i "Mama, You've Been on My Mind", de?i cel din urma pare a fi mai de graba despre iubita lui Bob Dylan Suze Rottolo. În documentarul lui Martin Scorsese, Bob Dylan vorbe?te despre rela?ia sa cu Joan Baez spunând ca nu po?i fi îndragostit ?i în?elept în acela?i timp. [5][6] Cât despre "Visions of Johanna", "She Belongs to Me" ?i alte cântece despre care se spune ca ar fi vorba de Baez, nici Dylan ?i nici biografi precum Clinton Heylin ?i Michael Gray nu pot confirma acest lucru.
David Harris
În octombrie 1967, Baez, mama sa, ?i alte aproape ?aptezeci de persoane au fost arestat în Oakland, California, pentru blocarea accesului militarilor americani într-un centru de festivita?i, sus?inându-i astfel pe tinerii care au refuzat înrolarea. Acestea au fost încarcerate în penitenciarul Santa Rita, iar aici Joan Baez îl cunoa?te pe David Hariis, care, de?i ?inut în sectorul barba?ilor, reu?ea sa o vada pe Joan Baez în mod regulat.
Dupa eliberare între cei doi se na?te o rela?ie strânsa, ace?tia mutându-se împreuna ?i casatorindu-se peste doar trei luni. Rela?ia celor doi a fost intens discutata în presa, Times Magazine afirma despre casatoria lor ca ar fi casatoria secolului. Cei doi se casatoresc pe 26 martie 1968 în New York City.
La scurt timp dupa casatorie, Harris refuza înrolarea fiind arestat din nou ?i luat cu for?a de la domiciliu, lasând-o pe Baez singura ?i însarcinata. Joan Baez era vizibil însarcinata atunci când a cântat la Woodstock în 1969.
Printre cântecele compuse de Baez în aceasta grea perioada din via?a sa se numara "A Song For David", "Myths", "Prison Trilogy (Billy Rose)" and "Fifteen Months" (În româna - Cincisprezece luni - timpul cât Harris a stat în arest)
Fiul lor, Gabriel Harris, se na?te în decembrie 1969.
Harris este eliberat, dar rela?ia lor se degradeaza încet, sfâr?indu-se cu un divor? amiabil în 1973. Au împar?it custodia lui Gabriel, care în principal statea cu mama sa .[7] Despar?irea s-a datorat în mare parte ideii lui Joan Baez despre sine, pe care o afirma în autobiografia sa: "Sunt facuta sa traiesc singura" [8] Dupa despar?irea de Harris nu s-a mai casatorit niciodata.
Joan Baez în România

Joan Baez a concertat de doua ori în România, în 1997 (22 iunie) ?i 2004, la invita?ia Funda?iei Culturale Phoenix. Ambele concerte au avut loc la Sala Palatului din Bucure?ti. Narcisa Suciu ?i Paula Seling au fost artistele care au sus?inut recitaluri în cadrul concertelor Joan Baez care au avut loc în România. Cu ocazia concertului din 11 iulie 2004 publicul român a putut asculta atât melodii de pe albumul Dark Chords on a Big Guitar,cât ?i cântecele care au consacrat-o pe artista. La începutul concertului, artista a cerut scuze publicului în numele poporului american pentru razboiul din Irak, iar în finalul concertului din 2004, împreuna cu Narcisa Suciu, Joan Baez interpreteaza cântecul popular Rau ma dor ochii ma dor, într-o româna pe care presa o numea aproape impecabila. Interepretarea unui cântec în limba ?arii în care concerteaza este aproape o tradi?ie în concertele sale. Dupa concertul de la Sala Palatului, artista a fost invitata la Casa Eliad, unde s-a întâlnit cu folki?tii români, printre care Doru Stanculescu, Mircea Baniciu, Mircea Vintila. Cel care a înso?it-o pe Joan Baez în timpul ?ederii sale în România a fost Ducu Bertzi, care a declarat în repetate rânduri ca a fost o onoare pentru el sa fie alaturi de Baez cât timp s-a aflat în România.
Discografie

[modificare]Alumbe de studio ?i live
Joan Baez, Vanguard (octombrie 1960) (RIAA: disc de aur)
Joan Baez, Vol. 2, Vanguard (septembrie 1961) (RIAA: disc de aur)
Joan Baez in Concert, Vanguard (septembrie 1962) (RIAA: disc de aur)
Joan Baez in Concert, Part 2, Vanguard (noiembrie 1963)
Joan Baez/5, Vanguard (octombrie 1964)
Joan Baez In San Francisco (înregistrat în 1958)
Farewell, Angelina, Vanguard (octombrie 1965)
Noël, Vanguard (octombrie 1966)
Joan, Vanguard (august 1967)
Baptism: A Journey Through Our Time, Vanguard (iunei 1968)
Any Day Now (compozi?iile lui Bob Dylan) (album dublu), Vanguard (decembrie 1968) (RIAA: disc de aur)
David's Album, Vanguard (iunie 1969)
One Day at a Time, Vanguard (martie 1970)
Blessed Are... (album dublu), Vanguard (august 1971) (RIAA: disc de aur)
Carry It On (coloana sonora), Vanguard (decembrie 1971)
Come from the Shadows, A&M (aprilie 1972)
Where Are You Now, My Son?, A&M (martie 1973)
Gracias A la Vida, A&M (iulie 1974)
Diamonds & Rust, A&M (aprilie 1975) (RIAA: disc de aur)
From Every Stage (album dublu), A&M (februarie 1976)
Gulf Winds, A&M (noiembrie 1976)
Blowin' Away, CBS (iulie 1977)
Honest Lullaby, CBS (aprilie 1979)
Live -Europe '83, Gamma (ianuarie 1984)
Recently, Gold Castle (iulie 1987)
Diamonds & Rust in the Bullring, Gold Castle (decembrie 1988)
Speaking of Dreams, Gold Castle (noiembrie 1989)
Play Me Backwards, Virgin (octombrie 1992)
Ring Them Bells, Guardian (august 1995)
Gone from Danger, Guardian (septembrie 1997)
Dark Chords on a Big Guitar, Koch (octombrie 2003)
Bowery Songs, Proper Records (septembrie 2005)
Ring Them Bells (re-editare sub forma de album dublu, include melodii bonus), Proper Records (februarie 2007)
Day After Tomorrow, Proper Records (septembrie 2008)
Compila?ii
Folksingers 'Round Harvard Square (1959)
Portrait of Joan Baez, (1967) (doar în Marea Britanie)
The First 10 Years, Vanguard (noiembrie 1970)
The Joan Baez Ballad Book, Vanguard (1972)
Hits: Greatest and Others, Vanguard (1973)
The Contemporary Ballad Book, Vanguard (1974)
The Joan Baez Lovesong Album, Vanguard (1976)
The Joan Baez Country Music Album (1977)
Best of Joan C. Baez, A&M (1977)
Joan Baez: Classics, A&M (1986)
Brothers in Arms, Gold Castle (1991)
No Woman No Cry, Laserlight (februarie 1992)
Rare, Live & Classic (set cutie), Vanguard (1993)
Greatest Hits, A&M (1996)
Joan Baez Live At Newport, Vanguard (1996)
Vanguard Sessions: Baez Sings Dylan, Vanguard (1998)
Best of Joan Baez: The Millennium Collection, A&M/Universal (1999)
The Complete A&M Recordings, Universal/A&M (2003)
Single-uri
We Shall Overcome (1963) US #90, UK #26
There But For Fortune (1965) US #50, US AC #16, UK #8
It's All Over Now, Baby Blue (1965) UK #22
Farewell Angelina (1965) UK #35
Pack Up Your Sorrows (1966) UK #50
Love is Just a Four Letter Word (1969) US #86
The Night They Drove Old Dixie Down (1971) US #3, US AC #1, UK #6 (RIAA: Gold)
Let it Be (1971) US #49, US AC #5
In the Quiet Morning (1972) US #69, US AC #22
Forever Young (1974) US AC #13
Blue Sky (1975) US #57, US AC #46
Diamonds and Rust (1975) US #35, US AC #5
[modificare]EP-uri
Silver Dagger & other songs, Fontana (1961)
With God on our Side, Fontana (1963)
Don't Think Twice, It's All Right, Fontana (1963)
Contribu?ii
Born to the Breed: A Tribute to Judy Collins (2008) - "Since You've Asked"

Sponsored content

Stiati ca...?

Stiati ca...?

Michael Jackson. Stiati ca…?

Aretha Franklin... Stiati ca...?

Louis Armstrong. Stiati ca...?

Gary Moore. Stiati ca...?

Florian Pittiş – Moţu. Stiati ca...?

Michael Bolton... Stiati ca?

Bono... Stiati ca?

Mylène Farmer. Stiati ca ?

Frank Sinatra. Stiati ca ?

Quincy Jones. Stiati ca?

Dusty Springfield. Stiati ca?

Tom Jones. Stiati ca?

George Harrison. Stiati ca?

Johnny Cash. Stiati ca?

Sheryl Crow. Stiati ca?

Nelly Furtado. Stiati ca?

Pink Floyd. Stiati ca?

Re: Stiati ca...?

Joan Baez

Re: Stiati ca...?